A guverna haosul

09:19, 12 aprilie 2019 | Actual, Cărți | 547 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Lucien Cerise din cartea ”Neuro-pirații”

Între comunitatea tradițională ancestrală și hiper-complexitatea identitară contemporană este aceeași diferență ca între o prerie plantată cu unul sau doi arbori și jungla amazoniană. Nu suntem adaptați la proliferarea celei de-a doua, care poate foarte bine să ne ucidă, de unde o angoasă legitimă, cea a ”corpului fărâmițat”.

Această angoasă difuză în țara noastră provine din faptul că suntem efectiv angajați într-un război. Un război de exterminare, care, dincolo de Franța și Europa, vizează omenirea întreagă, angajată azi într-un proces de mare înlocuire prin transuman și prin robot. Or, atunci când suntem în război, trebuie să trecem de la ideologie la strategie, dacă nu, murim. Trebuie să trecem de la fixitate la mișcare, de la religie la calcul. Pentru a supraviețui acestui război de exterminare purtat împotriva noastră, propun să trecem de la revendicarea identitară la strategia identitară. Cine spune strategie, spune calcul. Trebuie deci să se definească un algoritm identitar, un program comportamental în mai multe etape. În starea actuală a lucrurilor, militantismul identitar trebuie să înceapă prin damage control : ”salvarea situației ”, ”descurcarea cu” situația prezentă, oricât de degradată ar fi ea, fără a o aproba neapărat, ci pentru a-i controla și a-i limita efectele negative. Mai întâi să blochezi, pentru ca apoi să fii în stare să inversezi colectiv și cu răbdare un raport de forțe care ne e defavorabil. Cele două etape sunt necesare pentru a întoarce situația în avantajul nostru în mod metodic și controlat, adică o ”revoluție lentă” sau o ”transformare silențioasă”.

În acest scop, propun o nouă definiție a identității naționale franceze: ”A fi francez înseamnă a stăpâni haosul.” Oligarhia mondialistă, inamică a speciei umane, deci inamică a poporului francez, guvernează prin haos. Pentru ca Franța să-și recapete locul în concertul națiunilor, ea trebuie să își reia locul în lupta popoarelor împotriva haosului mondialist.

Această nouă definiție a identității franceze este strategică și dinamică, ea este legată de un ”a face” pragmatic și de un ”a fi” fix și ideologic. Tehnic, cum suntem francezi în aceste condiții ? Deleuze spunea că pentru a înțelege ceva, trebuie să plecăm nu de la început, nici de la sfârșit, ci de la mijloc. Nu se începe nici cu originea, nici cu ceea ce se proiectează pentru viitor, ci cu situația prezentă, care definește situația factuală reală, în act. Or, situația prezentă este haosul. Pentru a guverna haosul, trebuie să plecăm de la haos, să studiem structurile sale, mai degrabă decât să imaginăm un început sau un sfârșit non-haotice, dar care nu sunt acolo, care nu există. Trebuie să ne tinuem spre Realpolitik, să analizăm realul, mai degrabă decât să ne imaginăm o altă lume. Atunci când joc cărți, joc cu cărțile care mi s-au dat. Care e situația? Hiper-complexitatea. A fi francez în realitate constă mai întâi în a înțelege în mod intelectual hiper-complexitatea socială, în a înțelege hiper-heterogenitatea și hiper-melting pot-ul de culturi și de rase, în a deveni stăpâni peste ele. În a ajunge să se refacă Unul cu multiplul integral, adică în a face ”naționalism permacultural”.

Dacă astăzi suntem constrânși la o anumită deschidere identitară, nu vom evita disoluția decât reinstaurând mecanisme de închidere la diferite niveluri. A reuși să gândești și să organizezi închiderea este miza majoră care ne așteaptă. Hiper-complexitatea haotică, adică hiper-deschiderea, este cu siguranță distructivă, dar este punctul nostru de plecare. Întrebarea : ”Cu sau fără ?” își are deja răspunsul: și cu,  și fără în același timp. ”Cu” nu este doar el, singur, viabil, iar ”fără” este azi de nerealizat. Trebuie să organizăm deci o deschidere-închidere. Pentru aceasta, după o fază de control defensiv asupra impactelor, trebuie ca în umrătoarea dază să răsturnăm distrugerea în creație, după faimoasa frază a lui Nietzsche: ”Ceea ce nu mă omoară, mă face mai puternic.” Managementul spune ”gândire pozitivă” pentru a inversa negativul în pozitiv, handicapul în avantaj, entropia în neguentropie.

 

(va urma)

Traducere de Ruxandra Iordache

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,