11 aprilie: PSRM plus ACUM – un dialog de o solemnitate comică

15:38, 11 aprilie 2019 | Actual, Opinii, Politica | 1455 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Astăzi de dimineață, sorbindu-ne cafeaua, am zis să mai vedem live ce discută exponenții celor două grupuri parlamentare, unul europenist, iar celălalt statalist cu puternice înclinații proruse, de față cu presa. N-am putea spune că am avea simpatii speciale pentru socialiști, dar prin contrast până și aceștia arătau mai solid pe fundalul celor două personaje comice sosite la discuția cu pricina. Se vedea cu ochiul liber că Ion Ceban, care uneori este atât de reactiv și năbădăios, de această dată a avut o ținută sobră și s-a străduit din toate puterile să imprime o notă constructivă întâlnirii. Și Vlad Bătrîncea pare să fi acumulat ceva experiență politică pentru astfel de situații.

Trecem peste zisele pachete de proiecte sau condiții scoase la rampă de cele două grupări. Asta deoarece atunci când două părți se așază la negocieri, este rezonabil ca și unii, și alții să fie dispuși la cedări, astfel încât să ajungă la un mijloc de aur acceptabil pentru toată lumea.

Am depus un efort deosebit pentru a nu deconecta transmisiunea atunci când infatigabilul luptător cu oligarhia (l-am numit pe Alexandru Slusari) se sforța să articuleze diftongul „oa” și să lase impresia de seriozitate ireconciliabilă. Pretenția ACUM-iștilor de a obține – nici mai mult, nici mai puțin – și postul de spicher, și guvernul (minoritar) pare a fi ori o năstrușnicie, ori o condiție inacceptabilă pentru orice partid care se respectă și nu e dispus să-și asume postura ingrată de ataș la vehiculul politic al altcuiva. Se pare că cei de la ACUM, care tot repetau papagalicește că întâi ar dori să se voteze seria de proiecte pe car le-au elaborat și numai după aceea să vadă dacă sunt dispuși sau nu să formeze o majoritate parlamentară frizează ridicolul. Aceștia refuză să înțeleagă că parlamentul poate adopta vreun act doar după ce își alege conducerea și își formează organele sale de lucru. În acest sens poate că ar fi fost mai onorabil pentru ei să angajeze un consultant juridic care să le explice prevederile Regulamentului Parlamentului și ale Constituției la acest capitol.

Nu mai puțin fistichie a fost și afirmația celor doi trimiși ai tandemului Năstase-Sandu precum că nivelul lor de încredere față de socialiști, cităm, este la nivelul zero. Altfel zis, aceștia nici n-au ascuns resentimentele insurmontabile față de „partenerii de dialog”, pe care-i tratează din capul locului ca pe niște escroci incapabili să-și țină vreo promisiune.

Splendoarea acestui dialog al surzilor a constat în prezența alături de Slusari a unui anonim, care tot bâiguia ceva, ținându-i isonul colegului de bloc. Singura trăsătură mai relevantă pe care am reținut-o este cărarea în formă de zigzag din frizura acestuia, care încă mai purta amprenta pernei pe care s-au odihnit noaptea trecută grijile lui pentru țară, popor și viitorul lui european. Pe semne că insul e atât de absorbit de fervoarea procesului politic la care, spre surprinderea sa, participă aievea, încât nu-și mai pierde timpul de pomană cu dușul de dimineață și pieptănatul capului său umplut până la refuz de euroentuziasm. Promitem că data viitoare ne vom documenta mai temeinic și îi vom imortaliza numele în următoarea cronică.

Ce mai calea-valea! Oare mai e vreun rost să se umble cu mici poltronerii politice sau mai pe românește, pe după piersic? Situația e mai limpede decât inocența lui Plahotniuc și starea de uzurpare a puterii de stat în care zace țara. Câtă minte trebuie să ai, indiferent dacă te declari de stânga sau de dreapta, ca să înțelegi că singura sarcină a celor două partide este să formeze o majoritate parlamentară în scopul debarcării actualei puteri, a eliberării tuturor instituțiilor puterii de stat de sub controlul mafiotic și să  ofere cetățenilor posibilitatea de a respira mai liber și de a avea parte măcar de nițică dreptate? Ar fi fost perfect logic ca și unii, și alții să renunțe la obsesiile lor pseudoideologice, convenind asupra unui moratoriu civilizat în chestiunile divergente care îi separă, inclusiv cele care vizează politica externă, statutul limbii ruse sau al autonomiei găgăuze. Fiindcă nu e deloc greu de înțeles că în perioada imediat următoare Moldova nu are nicio șansă să aștepte schimbări majore pe plan extern prin iluzoria aderare al UE sau la Uniunea Eurasiatică. Micile și mizerabilele reproșuri slobozite și astăzi în cadrul întrunirii respective minează până la anihilare orice șansă de cooperare între cele două entități politice și, prin urmare, avantajează doar actuala guvernare oligarhică. Chiar și în cazul unor viitoare alegeri anticipate aceeași garnitură de personaje rău famate va continua să dețină hățurile puterii și să-și facă mendrele, inclusiv menținându-și avantajul de utilizare a resurselor administrative în cadrul viitoarei confruntări electorale. Altfel zis, când doi se ceartă, al treilea câștigă. Aici vă invităm să reproduceți în memorie rictusul sarcastic atât de caracteristic conducătorului PDM.

Certitudinea de moment care persistă este că junii politicieni catapultați spre forul legislativ de către alegători se îngrijesc mai mult de propria imagine decât de suferințele oamenilor și interesele naționale. Pentru moment eșecul de astăzi pare a fi unul definitiv, punând cruce pe mult așteptata perspectivă de eliberare a țării de sub controlul uzurpatorilor. Așa va fi și de acum încolo atâta timp cât în loc de oameni de stat se vor perinda în fața noastră politicieni fără vocație, fără experiență și mai ales fără o minimă înțelepciune atât de necesară exercitării responsabile a puterii.

Ion Popa, pentru FLUX

Navighează dupa cuvinte-cheie: ,