Prostul şi stupidul

21:13, 14 ianuarie 2018 | Opinii | 1121 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

E o mare deosebire. Deşi unii nu o sesizează.

Prostul e un tip simplu, dealtfel şi etimologia lui slavonă, ca şi apropierea de rusescul „prostîi “ indică un tip cu mintea neşlefuită, modelată din topor.
Stupidul, însă, nu e simplu, s-a lucrat adesea din greu la el, prin şcolile de lavaj cerebral, adesea şcoli de partid sau de alte structuri milităroase, adevărate fabrici de sclavi intelectuali.
Mintea lor ajunge chiar la o complexitate sinistră, la formarea în capul lor al unui sistem care falsifică totul, de la limbaj începând, dar nu totdeauna cantonându-se acolo, ci intrând mai profund, până în măduva silogismului, otrăvit cu seminţele perverse ale credinţei într-un adevăr aşa-zis absolut. Pentru ei totul e limpede!

Există însă şi pătura superioară a stupizilor, care falsifică în cunoştinţă de cauză, din cinism. Mai sunt şi unii, care sunt stupizi din construcţie, nu deveniţi aşa prin şcolarizare, adevărate genii ale stupidităţii. Fiindcă există chiar o astfel de lume paralelă, o lume a stupizilor. Mai sunt apoi şi proştii, care nu ştiu nimic, nu înţeleg nimic, dar se agaţă din instinct de trenul stupizilor, că e mai uşor, nu ai nevoie de carte prea multă, ci de un pic de şmecherie. Şi mai e necesar doar să fii iute de picior şi apoi de mână. Mâna asta, care l-a creat pe om, după cum ne învaţă şi Friedrich Engels, scumpul de el, fratele dioscur al lui Marx! Mâna cu care furi sau cu care te linişteşti şi singur, când te enervezi prea tare! Dar şi mâna cu care omori, nu numai cu care scrii scrisori de dragoste sau îţi striveşti în palmă urmaşii!

Cunoscuta expresie românească „ Nu te pune cu prostul că are mintea odihnită “ nu cred că se referă la „prost“, ci la „stupid“, pentru că fiind foarte veche această zicătoare, ca toate zicătorile, în vremea de demult cuvântul „stupid“ nu exista încă în limba română, iar o şcoală ca „Ştefan Gheorghiu “ sau alea mişto din Moscova bolşevică nu erau nici ele pe vremea zicătorilor. Dar stupizii erau totuşi şi-n vremea aia mai veche, însă nu în numărul catastrofal de azi…
Şi nu numai că sunt aşa mulţi, dar foarte mulţi, cei mai mulţi sunt sus, cocoţaţi în diverse structuri superioare ale statului, ale partidelor, în presă, deci nu numai printre administratorii de bloc sau, mă rog, între măreţii preşedinţi ai asociaţiilor de proprietari din popularele noastre blocuri…

În timp ce prostul, bietul prost, se zbate înfipt în insectarul de la Vax Populi al lui Dragoş Pătraru, dragul de el…
Dar să fim şi serioşi, propun eu şi să nu mai confundăm nişte oameni onorabili, chiar dacă sunt proşti sadea, cu stupizii, care rod corpul naţiunii ca nişte şobolani sau guzgani şi îşi înfig colţii lor plini de pofte în creierele fragede ale altor oameni cumsecade, care stau şi ei cu ochii beliţi pe televizoare, ce să facă, şi îşi închipuie, bieţii, că toţi ăia care le vorbesc de-acolo sunt de bună credinţă şi cu frica lui Dumnezeu, ca ei, nu ca toţi dracii!

Puşi Dinulescu

Navighează dupa cuvinte-cheie: ,