”Veacul al XX-lea reexaminează, înainte de orice, țelurile vieții sociale și ale colectivității naționale.”

De altminteri, de-a lungul întregii sale vieți, omul este pus să aleagă ce este țel, ce este mijloc. Activtatea economică tinde, prin definiție, la organizarea mijloacelor de producțiune; ca atare nu poate fi niciodată un scop în sine pentru o colectivitate. Economia este, prin natura ei, subordonată, și aceasta face însăși măreția ei.

Alfred de Vigny spune: ”Măreția armatei stă tocmai în servitutea ei”. Tot așa, măreția economiei stă tocmai în calitatea ei de a servi, în orice clipă, colectivitatea națională și scopurile ei supreme.” (M. Manoilescu ”Încercări în filosofia științelor economice”)