Media aliniată şi Puterea imperială

22:46, 29 ianuarie 2018 | Opinii | 4341 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Interviu cu John Richard Pilger

John Richard Pilger este un ziarist, scriitor şi producător de filme documentare australian stabilit în Marea Britanie. A fost dintotdeauna un critic vehement al politicilor externe anglo-saxone, considerându-le ca având o agendă imperialistă. A militat necontenit pentru drepturilor populaţiei aborigene din ţara sa natală. A câştigat în 1967 şi 1978 Premiul naţional  pentru jurnalism al Marii Britanii, filmele sale documentare cunosc o apreciere internaţională unanimă, practicile negative ale mediei aservite marelui capital sunt  o temă constantă în comentariile şi filmele sale. La începutul acestui an, cu prilejul inaugurării oficiale a fondului de  scrieri şi video John Pilger de la Biblioteca Britanică, radioul naţional american Pacifica Radio, cunoscut pentru faptul că monitorizează centrele de putere şi criminalitatea corporată din întreaga lume, de pe o platformă necenzurată, de media independentă, i-a luat un interviu, difuzat la emisiunea  de investigaţii jurnalistice Flashpoints a postului.

   Urmează interviul, apărut la 24 ianuarie 2018 şi în publicaţia americană Consortiumnews.

Câştigător al Premiilor Emmy, John Pilger se numără printre cei mai importanţi producători de filme politice din vremea noastră. Din Vietnam în Palestina şi până la subiectul războiului nuclear, creaţiile sale au atins mereu limitele, iar criticile sale adresate mediei occidentale au fost mereu revelatorii. Şi, fără îndoială, analizele sale necruţătoare sunt astăzi mai importante decât oricând.  Ultimul lui film, “Războiul care vine împotriva Chinei” scoate cu forţă la lumină pericolul crescând al unui război între SUA şi China.

Realizatorii noştri Randy Credico şi Dennis J Bernstein au stat de vorbă acum câteva zile cu Pilger despre  eşecurile numeroase ale presei corporate în încercarea de a da foc la sat cu Russiagate. Presă care, ignorându-l pe Julian Assange şi acţionând mai degrabă ca nişte procurori, şi nu ca ziarişti,  a “uitat” de responsabilitatea, de a monitoriza centrele de putere şi de a informa, apoi, populaţia. De asemenea, cei doi au discutat cu Pilger despre recenta decizie a Bibliotecii Naţionale a Marii Britanii de a achiziţiona operele şi arhivele sale, şi de a le pune la dispoziţia marelui public.

Dennis Bernstein: Felicitări, John! Munca ta a devenit o colecţie la British Library.

John Pilger: Să-ţi vezi munca de o viaţă pusă pe un singur hard drive este o experienţă foarte serioasă, aş spune gravă. Sunt totuşi mulţumit pentru că acum, în era digitală, oamenii pot accesa toată opera mea şi chiar eu am posibilitatea să revăd lucruri uitate de mine însumi.

D.B.: Aș vrea să citez câteva cuvinte din ce au spus cei de la Bibliotecă, atunci când au inaugurat fondul tău: ”De-a lungul întregii sale cariere, John Pilger a demostrat puterea şi importanţa jurnalismului de investigaţii de a povesti despre oamenii ignoraţi de media aliniată, sau lipsiţi de dreptul de a vorbi. Munca sa în Cambodgia a scos la iveală devastările aduse de khmerii roşii, iar filmul său “Anul Zero: moartea tăcută din Cambodgia” este socotit ca unul din cele mai influente documentare din secolul 20. Aş vrea, în continuare, să citez din luarea de poziţie ce ai trimis-o la Conferinţa socialistă mondială,  unde s-a discutat despre motivaţiile esenţiale ale cenzurii actuale; ai scris: „Ceva s-a schimbat. Deşi media a fost întotdeauna o extensie agitată, aproape de nestăpânit, a puterii capitalului, astăzi este aproape pe deplin cuminţită, integrată. Disidenţa, pe vremuri tolerată în media aliniată, a regresat azi într-o clandestinitate metaforică, pe măsură ce capitalismul liberal se îndreaptă către o formă de dictatură corporată”. Ai fi de acord şi dumneata, că e din ce în ce mai rău, într-un ritm exponenţial?

J.P.: Da. Jurnalistul Chris Hedges exemplifică acest da. A fost un membru de bază al presei aliniate, la New York Times, iar astăzi a fost scos afară de acolo.  Altul este Seymour Hersh, cel mai aplaudat jurnalist de investigaţii al Americii, publicat acum doar în Germania.  Hersh a fost pur şi simplu alungat din media aliniată americană. Ia, de pildă, cazul meu. Am fost nevoit să navighez anevoios în media aliniată. De pildă, filmele mele sunt încă date pe televiziunile comerciale din Anglia, dar scrisul meu jurnalistic nu mai este binevenit acolo. Ultimul care m-a găzduit a fost The Guardian, dar şi de acolo am fost pus pe liber acum trei ani, împreună cu alţii – a fost un fel de epurare a celor care au zis că The Guardian a început să nu mai spună nimic. Asta este ce s-a petrecut cu media liberală. The Washington Post este sursa notorie care a listat cele mai reputate situri dizidente din Statele Unite, afirmând că sunt surse ale propagandei ruseşti. Suntem împinşi cu toţii către acelaşi loc, iar acelaşi loc este înapoi la media aliniată.

D.B.: Ai vrea să ne vorbeşti de munca lui Julian Assange în contextul acestei maşinării a cenzurii corporate?

J.P.: Julian Assange a pornit multe din această schimbare istorică. El şi Wikileaks au dezvăluit atât de multe lucruri, iar asta e de neiertat. Fără îndoială că, ceea ce a făcut Wikileaks, este cea mai importantă dezvăluire jurnalistică din viaţa mea. Pretutindeni în lume, politicienii, care au înşelat publicul, au fost demascaţi de dezvăluirile Wikileaks, şi asta a fost o realizare de dimensiuni epice. Împotriva lui Julian s-a dezlănţuit furia celor din media care au fost daţi în gât de Wikileaks. Pentru că Wikileaks a făcut munca ce trebuia făcută de ani şi ani de cei incriminaţi. Wikileaks a făcut-o la scară mare şi le-a bătut zdravăn obrazul celor care erau plătiţi să scrie că totul e în regulă. Asta a fost „crima” lui Assange.

   D.B.: S-a ajuns în punctul unde a spune adevărul echivalează cu a te sinucide profesional.

Randy Credico:  Julian Assange a avertizat în privinţa a ceea ce a numit “superstatele” de pe internet şi câtă putere au, de pildă Facebook, Google etc.

J.P.: Assange a vorbit de tot spectrul inteligenţei artificiale, şi cum poate fi abuzat acesta de forţele nedemocratice care controlează o parte atât de mare a lumii. Cred că ceea ce a zis este şi interesant, şi spus la momentul potrivit. Este important să amintim că Assange este un refugiat, iar refugiaţii au devenit aproape un simbol al timpului nostru. Julian este un refugiat politic, care încearcă să ne informeze despre ceva ce nu ştim, sau nu vrem să vorbim. Naţiunile Unite au afirmat că el este deţinut ilegal, ar fi interesant să auzim ce spune el însuşi, dar, de asemenea, ar trebui să urmărim cu atenţie starea în care se află. Căci, ceea ce i se poate întâmpla lui, poate să se întâmple oricăruia dintre noi.

R.C.: Mulţi ziarişti din presa aliniată se plâng de faptul că Trump spune despre ei că-s duşmani ai poporului, dar aceşti oameni au stat de-o parte când a venit vorba de Assange. Care este motivul, că cei care umblă cu Assange sunt daţi la o parte?

J.P.: Trump ştie pe ce nervi trebuie să apese. Campania sa împotriva mediei aliniate ar putea să-l ajute să fie reales, pentru că cei mai mulţi nu mai au încredere în această medie. Experienţa mea de jurnalist îmi spune că publicul a fost mereu înaintea mediei. Şi, se poate constata, că multe surse de ştiri au un dispreţ disimulat faţă de public. Este vorba nu de oamenii de la vârf, ci de cei de jos, cei pe care Hillary Clinton i-a pus la index, fiind „irecuperabili”. CNN şi NBS şi restul televiziunilor sunt vocile puterii şi, de multă vreme, sunt surse de ştiri false. Cei din media aliniată sunt un braţ al puterii care a corupt atât de mult lumea noastră politică. Sunt sursele multor mituri fabricate. Ultimul film despre The Post (serial TV despre ziarul Washington Post) uită să menţioneze că această gazetă a fost un suporter pasionat al războiului din Vetnam înainte de a fi hotărât să facă o criză pasională şi să publice documente ale Pentagonului. În clipa de faţă, Washington Post ia 600 de milioane dolari de la CIA, ca să-i pună la dispoziţie informaţiile obţinute.

În Occident, media este în prezent o extensie a puterii imperiale, şi nu o extensie necontrolată, ci una disciplinată, directă. Faptul că a dat-o în bară cu Donald Trump nu este relevant. S-a aliniat altor forţe care vor să scape de Trump. El nu este cel dorit la Casa Albă, aceste forţe au vrut-o pe Hillary Clinton, mai sigură şi mai de încredere.

Traducere de Radu Toma

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , ,