De ce s-a rupt Romania de UE si SUA in criza de la Chisinau. Mizele aliantelor imposibile si tradarea Bucurestiului

11:20, 11 iunie 2019 | Actual, Opinii | 191 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Dupa anularea alegerilor din Chisinau castigate de Andrei Nastase, Bruxelles-ul si Washingtonul au ajuns la concluzia ca oligarhul Vlad Plahotniuc reprezinta un pericol mai mare pentru Moldova decat socialistul pro-rus Igor Dodon si ca populatia Moldovei le considera responsabile de toate abuzurile unui regim politicinspirat din autoritarismul de tip putinist. Putin a protejat investitiile politice si economice ale Rusiei din R Moldova, iar ACUM ar fi disparut daca ar fi ramas in Opozitie, a explicat conf. univ. Armand Gosu, specialist in spatiul ex-sovietic.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, Armand Gosu constata ca Romania continua sa mizeze pe Plahotniuc, din cauza contactelor vechi la Bucuresti, de pe vremea Guvernului Nastase, dar si pentru ca „nu poti sa iei decizii corecte fara sa cunosti bine situatia politica de acolo. Nu poti lasa aceiasi oameni, sa se ocupe de 10 ani la SIE si MAE, de dosarul Moldova, pentru ca duc in spate toata zgura unor batalii de uzura si toate frustrarile unei cariere birocratice, cu sefi isterici care nu stiu ce vor.”

La Chisinau pozitia Romaniei a generat o uriasa dezamagire, sper ca cetatenii Moldovei sa nu vada in sustinerea acordata lui Plahotniuc o proba de cinism si de lipsa de empatie pentru suferintele lor, sufocati de un regim politic nascut din simbioza nomenklaturii sovietice cu lumea criminala, spune Armand Gosu.

E greu de inteles, usor suprarealist chiar, ce se intampla acum la Chisinau: SUA, UE si Rusia aliate impotriva lui Plahotniuc, Maia Sandu si Dodon intr-o barca. De ce e Plahotniuc adversarul numarul 1 pentru toti?

UE si SUA vor stabilitate la granita lor estica. Vor o Republica Moldova previzibila, cu un regim de democratie electorala, cu o relativa prosperitate. Condusa de lideri rezonabili, cu care se poate negocia si care nu incalca liniile rosii.

Dupa anularea alegerilor din Chisinau, din vara lui 2018, alegeri castigate de Andrei Nastase, Bruxelles-ul si Washingtonul au ajuns la concluzia ca oligarhul Vlad Plahotniuc reprezinta un pericol mai mare pentru Moldova decat socialistul pro-rus Igor Dodon.

In cativa ani, Bruxelles-ul si Washingtonul au inteles ca populatia Moldovei le considera responsabile de toate abuzurile unui regim politic, care nu are nimic de-a face cu practicile europene si care e inspirat din autoritarismul de tip putinist. Pentru ca toate aceste abuzuri erau savarsite de un oligarh detestat de 90% din populatie, care flutura deasupra capului steagul UE si-si bomba pieptul pretinzand ca apara Europa de tancurile rusesti pe Nistru.

Din 2015 incoace, UE si SUA au colaborat la crearea si consolidarea unei opozitii democratice si pro-europene, care a participat la recentele alegeri in cadrul blocului politic ACUM, condus de Maia Sandu si Andrei Nastase.

Din cauza introducerii sistemului mixt, ACUM a luat doar 26 de mandate din 101.

In vechiul parlament de la Chisinau a functionat o coalitie informala intre Partidul Democrat al lui Plahotniuc si socialistii lui Dodon. Era probabil ca aceasta alianta sa fie formalizata dupa alegerile din februarie si sa apara un guvern Plahtoniuc-Dodon, probabil cu oligarh in fotoliul de prim-ministru.

Si, in aceste conditii, nu este alianta dintre ACUM si socialisti o greseala de neiertat care ii compromite iremediabil pe „acumisti”?

Daca ar fi ramas in Opozitie timp de patru ani, ACUM ar fi disparut. Mediul politic din Moldova este foarte toxic. Deci s-ar fi ales praful de investitia Occidentului. Cine stie daca si cand s-ar mai fi conturat o opozitie pro-europeana la Chisinau. Deci pentru Bruxelles si Washington era important sa-si salveze investitia, iar ACUM nu putea supravietui decat daca ajungea la putere.

Intr-un mod aproape miraculos, cu doar 26 de deputati, in comparatie cu cei 35 si respectiv 30 ai socialistilor si democratilor, ACUM a reusit intr-un context foarte special sa ajunga la guvernare, alaturi de raul cel mai mic, socialistii lui Dodon.

Asa se poate explica insistenta cu care in cele trei luni de la alegeri singurii care au fost activi, propunand public solutii si dorind sa negocieze au fost cei din blocul ACUM. Sigur ca si Plahotniuc si Dodon negociau o coalitie, insa in spatele cortinei.

Rusia a fost decisiva pentru formarea coalitiei ACUM-socialisti. Fara Moscova n-ar fi fost posibil acest deznodamant. Ea este cea care a intervenit si a obligat Partidul Socialistilor sa nu intra in coalitie cu Plahotniuc.

De ce? Moscova nu face cadouri.

A fost decisiva vizita vicepremierului Kozak la Chisinau, in aceeasi zi cu emisarii americani si comisarul european Hahn. Chiar daca deputatii socialisti au fost invitati cu o luna mai devreme la Moscova pentru a fi convinsi sa se rupa de Plahotniuc, chiar daca Dodon s-a intalnit de multe ori cu inalti demnitari din Rusia care i-au cerut sa nu se alieze cu oligarhul cel rau, balanta a fost inclinata de Kozak, cel putin astea sunt informatiile mele.

De ce Moscova a dorit ca socialistii sa intre la guvernare cu ACUM si nu cu Plahotniuc?

Sunt cel putin patru motive:

1. Putin e gelos si nu vrea sa imparta controlul asupra lui Dodon cu Plahotniuc, deci trebuia sa-i desparta definitiv pe cei doi. Cum putea s-o faca? Impiedicand alierea lor la guvernare.

2. Alianta cu ACUM e si o garantie ca socialistii nu vor avea soarta comunistilor, pe care Plahotniuc i-a cumparat la bucata, iar pe cine n-a putut cumpara l-a bagat la inchisoare. Deci Moscova si-a aparat investitia din Moldova, a securizat Partidul Socialistilor, tinandu-l departe de o colaborare toxica cu democratii lui Plahotniuc.

Adevarul e ca Plahotniuc are si el copyright-ul la socialisti, el si nu Putin fiind nasul Partidului Socialistilor din Republica Moldova. Ca sa-i slabeasca pe comunisti, in 2013 Plahotniuc a rupt deputati de la Voronin si a sprijinit infiintarea si apoi cresterea socialistilor.

3. Rusia a fost deranjata de actiunile lui Plahotniuc, cu expulzarea diplomatilor rusi, istoria cu vicepremierul Rogozin, care a fost declarat persona non-grata, totul ca niste exercitii de PR foarte galagioase, menite sa convinga Vestul ca oligarhul cel corupt e antirus cu program, deci trebuie tolerat cu toate derapajele lui din motive ce tin de geopolitica.

4. Afacerile rusesti in Moldova sunt in pericol, oricand oligarhul poate opera atacuri raider si deposa pe proprietari de bunuri, actiuni. Acesta e modul lui de operare, iar business-ul rusesc se simtea tot mai amenintat in ultimii ani. Si pot fi chiar mai multe motive.

Deci Putin n-a facut niciun serviciu UE si SUA aliindu-se cu ele impotriva lui Plahotniuc, ci pur si simplu a protejat investitiile politice si economice ale Rusiei de acolo. Republica Moldova nu e o miza importanta pentru Putin, el se concentreaza pe razboiul cu Ucraina.

Bugetul federal n-are resurse asa de mari incat sa-i permita sa intretina o tara cu problemele Moldovei. Rusia nu mai razbeste cu Transnistria, astfel incat finantarea ei a fost preluata de Chisinau, prin scheme financiare ale aceluiasi Plahotniuc. Moldova poate obtine imprumuturi la Bruxelles si Washington, nu la Moscova.

Si totusi Romania nu merge pe linia UE si SUA, nu recunoaste Guvernul Maia Sandu. Nici macar dl Iohannis nu a avut o pozitie transanta in linie cu UE. De ce?

Romania continua sa mizeze pe Plahotniuc. Oligarhul are contacte vechi la Bucuresti, de pe vremea Guvernului Nastase. Cu siguranta, serviciile sunt implicate, dar cred ca si factorul politic, fiind apropiat de PSD, a contat foarte mult in crearea unui tip de monopol al lui Plahotniuc in relatia cu Romania.

E drept, Plahotniuc a si livrat ceea ce doresc politicienii romani. De pilda, a ramas in decembrie 2010 in Alianta pentru Integrare Europeana, desi putea sa mearga alaturi de comunistii lui Voronin.

Plahotniuc e cel care a cumparat de la comunisti trei deputati, printre care Igor Dodon si Zinaida Greceanii, cu care a reusit sa-l aleaga pe presedintele Timofte, punand capat unei lungi perioade de provizorat politic. Asta i-a consolidat profilul lui Plahotniuc de om care rezolva totul, deci Bucurestiul se poate baza pe el.

De cel putin 6 ani, din mandatul lui Corlatean la Externe, politica estica a Romaniei este pe pilot automat, nu s-au produs schimbari, nici macar mici reglaje. Din pacate, pentru Bucuresti, in acesti ani s-au intamplat destule peste Prut, iar abordarile vechi sunt depasite.

Capacitatea de a analiza situatia din Moldova e destul de modesta, aparatul birocratic compiland dosare pentru documentare, incarcate cu tot felul de detalii, fara nicio noima.

Pot sa-l inteleg pe presedintele Iohannis sau pe unii consilieri sau ministri din Guvernul Dancila ca s-au panicat cand au auzit ca vicepremierul Kozak e la Chisinau.

Numele lui Kozak era legat de un plan de federalizare si e dezamagitor faptul ca unii comentatori au mixat federalizarea din memorandumul Kozak, din toamna lui 2003, cu formarea zilele trecute a guvernului condus de Maia Sandu.

Poate ca nici n-as fi aflat aceste lucruri daca nu m-ar fi sunat prieteni de la Chisinau care au fost socati de nivelul precar de cunoastere a realitatilor din Moldova.

Nu poti sa iei decizii corecte fara sa cunosti bine situatia politica de acolo. Nu poti sa cunosti ce e acolo fara experti bine pregatiti. Nu poti lasa aceiasi oameni sa se ocupe de 10 ani la SIE si MAE de dosarul Moldova, pentru ca duc in spate toata zgura unor batalii de uzura si toate frustrarile unei cariere birocratice, cu sefi isterici care nu stiu ce vor.

Deci e nevoie de oameni noi in sistem, de abordari mai proaspete, mai nuantate, de un corp de experti care sa stie Moldova nu din presa, ci s-o fi batut cu piciorul.

Ce urmeaza la Chisinau?

La Chisinau functioneaza doua centre de putere, unul controlat de Plahotniuc, cu Guvernul Filip si Curtea Constitutionala. Celalalt centru de putere este format de coalitia dintre pro-europenii de la ACUM si socialistii lui Dodon.

Aceasta coalitie a format guvernul condus de Maia Sandu, in care o piesa esentiala este Andrei Nastase, la Interne. Parlamentul si Guvernul sunt sustinute pe fata, vocal sau in surdina de UE, SUA, Rusia, Consiliul Europei si de tot mai multe state.

De partea cealalta, Plahotniuc nu vrea sa cedeze puterea sub nicio forma. Invoca deciziile Curtii Constitutionale, institutie pe care a capturat-o si o controleaza integral, pentru a forta alegeri anticipate, la 6 septembrie.

E totusi limpede ca Plahotniuc nu va ceda puterea, ci va anula toate alegerile pe care le pierde. Si, chiar daca le-ar castiga, Plahotniuc e compromis, asa ca n-are niciun viitor.

O Republica Moldova condusa de Plahotniuc ar avea toate usile inchise. Fara finantari externe n-ar putea rezista. Probabil ca doar la Bucuresti ar fi primit. Singurul lucru la care mai poate el spera ar fi sa-si negocieze niste garantii. Dar nu cred ca cineva e dispus sa i le acorde. Poate doar Romania.

Se poate considera ca Bucurestiul a tradat R.Moldova?

Chiar daca la Chisinau pozitia Romaniei a generat o uriasa dezamagire, sper ca cetatenii Moldovei sa nu vada in sustinerea acordata lui Plahotniuc o proba de cinism si de lipsa de empatie pentru suferintele lor, sufocati de un regim politic nascut din simbioza nomenklaturii sovietice cu lumea criminala.

As vrea sa le confirm faptul ca in Romania sunt si oameni decenti, informati, ca nu toti politicienii si diplomatii romani sunt „bursieri ai lui Plahotniuc”, credinta care s-a incetatenit in Moldova.

Si ca in Romania suntem suficient de multi cei care urmarim cu sufletul la gura drama Moldovei si ca, la randul nostru, ne e rusine de felul in care conducerea de la Bucuresti a reactionat la criza politica de acolo.

Sursa: http://m.ziare.com

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , , ,