Către o nouă dimensiune şi actori noi în geopolitica Mării Negre (1)

16:47, 16 martie 2018 | Opinii | 985 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Marea Neagră 2018 este un caz unic în cei 7.600 ani de istorie a omenirii de la Potopul biblic încoace, întâmplat tot acolo, zic arheologii.         

         Pentru prima oară o regiune geografică minusculă, cu o suprafață de 1.210 mai mică decât a Pământului, pune împreună, exact ca Noe în Arca sa, toate ideologiile şi toate strategiile militare din lume, și traseele principale ale mărfii nr. 1 mondiale, energia; proiecte de căi comerciale tricontinentale de la Beijing, la Pacific, la Londra, la Atlantic; primele două superputeri, deţinând 95% din arsenalul nuclear al lumii şi zona de securitate imediată, pe bună dreptate obsesivă, a Rusiei; comerțul și economiile expansioniste ale următoarelor două, Uniunea Europeană şi China; alianţa internaţională militară nr. 1 NATO și conflictul deschis Vest – Est tot nr. 1 şi letal al deceniului – Ucraina;  trei riverani membri ai NATO, doi ai UE şi alţi doi aspiranţi eşuaţi în tentativa de a se integra în structurile euroatlantice, Ucraina şi Georgia.

         Provocarea şi fascinaţia aduse de acest punct focalizator al Planetei sunt fără egal.

Se împlineşte un deceniu de când saloanele Ambasadei României la Paris au găzduit, către vara lui 2008 un colocviu de pomină, cu 200 de invitaţi VIP, iniţiativa a aparţinut cunoscutului Institut prospectiv asupra securităţii europene, din Capitala Franţei. A fost prezentă în direct televiziunea naţională France 2, iar revista de specialitate “Défense nationale et sécurité collective” a preluat spre publicare rostirile a 15 experţi de top francezi şi străini, ca şi alte intervenţii (1). Totul a părut perfect.

Tema inedită şi “încinsă“ a fost noua importanţă strategică a Mării Negre.

S-au definit atunci idei, un limbaj şi viziuni noi despre o regiune istorico-geografică străveche, de la pornirea Europei civilizate, s-a spus că magnitudinea ei depăşeşte cu mult cadrul strict al riveranilor, deci că perspectivele sale justifică o investiţie multilaterală mai activă din partea Uniunii Europene şi, în general, a euroatlanticilor. S-a afirmat că noile state membre ale UE de la Marea Neagră, România şi Bulgaria, dar şi Ucraina şi Georgia, aşteaptă garanţii de securitate imediate şi credibile. Rusia a fost prezentată ca un actor local dificil, un factor perturbator, extinderea acolo a UE şi NATO a fost aplaudată ca soluţia optimă, şi s-a nuanţat că alianţa militară a occidentalilor ar trebui ea prima să preia iniţiativa în Est, fiind mai eficientă decât o Europă vestică lipsită de o diplomaţie şi de mijloace de apărare proprii. Vorbitorii au întărit că o politică estică mai ambiţioasă şi un megaproiect pentru Marea Neagră de bună seamă îi vor avea pe americani aliaţi şi pe ruşi parteneri.

Astăzi, realitatea geopolitică a spaţiului maritim din dreapta României nu coincide cu ce s-a spus, expertizat şi sperat în urmă  cu 10 ani la colocviul cu tema “Noua importanţă strategică a Mării Negre“ de la Ambasada Română din Paris. Tema a rămas inedită  şi “încinsă“, dar este acum substanţial diferită.

Şi, înainte de a analiza perspectivele unor strădanii noi, de toate felurile, politice, de democratizare, de securitate, economice etc. să mai zăbovim o clipă la lecţia acestui ultim deceniu al Vestului la Marea Neagră. Şi astfel să pricepem, că totul trebuie reluat de la capăt nu după cum credem noi, ci după cum este realitatea, a noastră ca euroatlantici, şi a locului Marea Neagră ca frontieră maritimă, naţională a doi riverani membri ai Uniunii Europene, trei membri NATO, doi ex-sovietici şi o superputere nucleară, cum spuneam, din primele două ale lumii.

Astfel, la Paris, la Ambasada Română, s-a afirmat stăruitor că importanţa strategică şi perspectivele Mării Negre justifică o investiţie mai activă din partea Uniunii Europene. Dar, când s-a trecut la treaba propriu-zisă, în Ucraina de pildă, s-a dovedit că Parteneriatul Estic creat cu surle şi cu tobe în 2009 de către Bruxelles cu șase țări est-europene, a fost un eşec. Încă din 2013 (summitul de la Vilnius) Armenia, Azerbaijan și Belarus au renunțat la el și urmăresc raporturi mai apropiate cu Rusia (4). Iar după 2015 relațiile UE cu Kievul au intrat într-un con de umbră deasă, din lipsă de fonduri europene pentru activitățile Parteneriatului. Cu o agendă unilaterală și cu politici moralizatoare ambele nesusținute financiar, acest drum cu un singur sens de la Vest către Est s-a înfundat înainte de a fi ajuns la granițele Ucrainei. De asemenea, în 2013, în preajma Vilniusului, UE a oferit Ucrainei 610 milioane euro, plus o promisiune vagă de un miliard dolari de la FMI. În acele momente, numai deficitul de plăți externe ale țării se ridica la 15 miliarde dolari, iar în 2017 s-a estimat că ”gaura” financiară a Kievului era comparabilă cu infuziile masive de lichidități ale UE necesare pentru depășirea datoriilor suverane ale sudului Uniunii, adică Grecia, Italia și Spania (3). În sfârșit, o altă cauză pierdută UE – Ucraina pare să fie în prezent  Acordul extins de schimburi comerciale libere, în funcțiune de la 1 ianuarie 2016 și conceput pentru a ajuta la refacerea economiei ucrainene. Efectele aplicării Acordului au fost, însă, exact pe dos: rezultatele lui din primul an au fost dezamăgitoare pentru Ucraina, aceasta a consemnat un deficit al balanței comerciale cu 2,2 miliarde euro, mai mare decât în anul precedent, 2015. Economia ucraineană a fost complet nepregătită să concureze pe piața Europei de Vest, cu firmele din UE (4). Iar pentru ca paguba să se transforme aproape într-un dezastru, intrarea în funcțiune a schimburilor comerciale libere cu UE a atras automat anularea acordurilor de liber schimb ale Ucrainei cu Uniunea Vamală a Moscovei, astfel că la deficitul cu Vestul, s-au adăugat pierderi de alte miliarde în Est. La fel de puţin bine stau relaţiile UE cu Republica Moldova, o cooperare de producţie, sau investiţii directe din spaţiul Uniunii, acestea sunt ca şi inexistente.

S-a afirmat apoi, tot la Paris, că Ucraina şi Georgia aşteaptă garanţii de securitate imediate şi credibile şi ar trebui ca NATO să preia iniţiativa extinderii  în Est. Şi este straniu cum, cei care au vorbit la Ambasada Română din Paris în iunie 2008 de “eficienţa” demersului NATO către Est, nu şi-au amintit că, numai cu puţin timp în urmă, în aprilie 2008, la Bucureşti, Germania, Franţa şi ceilalţi vestici s-au opus primirii Ucrainei şi Georgiei în Alianţă şi că Bush Jr., Saakaşvili şi Iuşcenko au plecat acasă din România cu mâinile goale. Că numai de “eficienţa“ expansiunii NATO în spaţiul fostei URSS nu a fost vorba pe malurile Dâmboviţei.

În sfârşit, aceeaşi vorbitori au fost de părere, că o politică estică mai ambiţioasă şi un megaproiect al Europei occidentale pentru Marea Neagră îi vor avea pe americani aliaţi şi pe ruşi parteneri. Astăzi, cu relaţia aproape complet   “îngheţată“  a Administraţiei Trump cu vest-europenii şi cu tot atlanticismul la pământ, pe de o parte şi, pe partea cealaltă  cu o Rusie tot mai militarizată şi mai ostilă Vestului, ultima aberaţie a Bruxellesului ar fi să creadă că americanii şi ruşii l-ar sprijini în vreun proiect în Est, oricare ar fi el. Adio “megaproiecte” UE,  adio extindere NATO.

După Bucureşti aprilie 2008 şi respingerea candidaturilor Georgiei şi Ucrainei la alianţă; după războiul “fulger“ din Georgia august 2008 şi exilul lui Saakaşvili, şi după reanexarea de către Rusia a Crimeii 2014, nimic nu mai este ca înainte la Marea Neagră.

(va urma)

de Dan Hazaparu

NOTE


(1) Pierre Verluise, Géopolitique de la mer Noire: enjeux et perspectives, în “Défense nationale et securité collective “, nr. 8/9 aout-septembre 2008, pp. 39-42

(2) Maryia Hushcha, From Prague to Riga: Has the EU’s Eastern Partnership been a Failure? A doctoral dissertation at Comenius University, Prague, April 2017 

(3) x x x  How the EU Lost Ukraine,  SPIEGEL ONLINE, Deutschland, 11/25/2013  

(4) Tyler Duren ZeroPointNow’s blog Ukraine Has Lost Billions On The Trade Agreement With The EU In Year One, în ZeroPointNow, org, 03.07. 2017 şi TwitterFacebookReddit

Navighează dupa cuvinte-cheie: ,