Academicianul Ilie Bădescu: Infopandemia se află la cote alarmante în România și reprezintă o amenințare pentru populație.

10:34, 27 decembrie 2021 | Interviu, Opinii | 353 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

În toate perioadele pandemice, omenirea s-a confruntat cu dezechilibre psiho-mentale, iar una dintre aceste fațete ale pandemiei de COVID-19 este infopandemia sau patologia informațională (infosistem patologic), care poate afecta chiar structurile fundamentale ale lumii, afirmă academicianul Ilie Bădescu, directorul Institutului de Sociologie al Academiei Române, într-un interviu acordat jurnalistei Maria Mitrică de la AGERPRES.

Sociologul Ilie Bădescu susține că studiile dedicate efectelor infopandemiei sunt astăzi la un nivel avansat, iar informațiile care zguduie temeliile structurilor de ordine din societate pot fi clasificate în baza scalei de impact folosite în toate studiile.

Potrivit directorului Institutului de Sociologie al Academiei Române, situația actuală din România generată de infopandemie se află pe o scară de variații ale scorului între 3 și 4, poziție care trebuie să fie una de alarmă pentru factorii de decizie.

În interviul acordat AGERPRES, academicianul mai vorbește despre factorii agravanți ai infopandemiei, despre modul de a informa populația pe timp de pandemie, dar fără a o înfricoșa, despre relația dintre prăbușirea încrederii populației în capacitatea sistemului de a gestiona criza și sentimentul de insecuritate, despre tipuri de gestionare a crizelor infopandemice, precum și despre patru amenințări asupra vieții și biosiguranței poporului român în pragul acestei ierni: efectele prelungite ale pandemiei; avalanșa faliei primejdioase a infopandemiei; posibila creștere extorcatorie a prețurilor la energie electrică și gaze și spectrul foamei la scara unor categorii și arii populaționale.

AGERPRES: Domnule academician, ați anunțat în studiile dedicate efectelor psiho-spirituale ale pandemiei o direcție distinctă de cercetare pe care ați încadrat-o în ceea ce ați denumit infopandemie. Ce înseamnă infopandemia, care este relația dintre pandemie și infopandemie?

Ilie Bădescu: Cred că deja specialiștii de toate categoriile au devenit foarte sensibili la această fațetă a crizei induse de pandemie. În fapt, este vorba despre un întreg evantai de dezechilibre psiho-mentale și spirituale care acompaniază pandemiile și orice alt fel de hazard natural sau social, de la cutremure la inundații, crize economice, conflicte etc. În toate perioadele pandemice, omenirea s-a confruntat cu un asemenea fenomen pe care un mare sociolog american, Naill Ferguson, l-a denumit „pandemia minților”. Specialiștii italieni (noi înșine am operat cu termenul cam în același timp) au impus pentru această fațetă a pandemiei termenul de infopandemie. Doctorul român Adrian Restian a fundamentat studiul infopatologiilor în cartea sa despre „patologia informațională”, o carte de pionierat la scară mondială, care a trecut necomentată suficient, iar pandemia actuală ar trebui s-o readucă în actualitate. Domnia sa a lansat, cred între primii, termenul de infopandemie. În „Teoria distrugerilor substructale” – carte în curs de apariție – am propus un model scalar de studiere a impactului „patologiilor informaționale” asupra societății printr-o scală în 5 trepte care ne permite să evaluăm dezechilibrele psiho-mentale și spirituale, în genere, induse de informații cu un impact structural negativ. Doctorul Adrian Restian, precum am precizat, a cercetat fenomenul acesta al patologiei informaționale la nivel molecular.

În general, informațiile au un impact care poate afecta chiar structurile lumii. S-a scris mult în acest sens, de pildă, despre impactul undelor 5G și lumea încă nu este dumirită. Un lucru este cert, acestea afectează ecosistemul planetar și problema nu poate fi ocolită oricât de mare este miza politică și economică a implementării unui asemenea infosistem. Însă aceste unde reprezintă doar un exemplu care ține de infopatologie. Idolatriile și toate ideologiile sunt infosisteme care pot induce efecte infopatologice la scară de masă. Este suficient să amintim exemplele nazismului și al comunismului.

În Penitenciarul de la Pitești, de exemplu, s-a derulat un experiment asupra optimizării unui sistem infopatologic aplicat omului creștin de apartenență românească. Acolo s-a devoalat existența unui proiect demonic menit a verifica aplicarea unui asemenea infosistem patologic pentru a provoca răsturnarea axială a minții și a sufletului creștin. Cred că alegerea lotului românesc din tot arhipelagul gulagului bolșevic nu a fost întâmplătoare, fiindcă aici exista una dintre cele mai spiritualizate generații tinere creștine din tot răsăritul ortodox. Spiritualitatea creștină cucerise aici universitățile și mai toate domeniile disciplinelor filosofice (Nae Ionescu, Mircea Eliade, Nichifor Crainic, Pr. Dumitru Stăniloae, Constantin Noica, Lucian Blaga, ca să dau doar câteva nume ilustre) și ale științelor despre om și societate, de la sociologie (Mircea Vulcănescu) la antropologie (Ernest Bernea) etc.

Revenind la tema pe care anume o discutăm aici, precizez că eu însumi am atras atenția, încă de la începuturile pandemiei de COVID-19, asupra noopatiilor induse de pandemii, încadrându-le în clasa maladiilor distopice (dys – rău, topos – loc, în grecește), adică a acelor deformări patologice deopotrivă ale percepției asupra mediului zilnic de viață, cât și ale stării mai generale de sănătate psiho-spirituală. Asemenea maladii deformează chiar spațiul de viață, la toate nivelurile sale: de la cel mental la cel biologic. Efectul acestor deformări pare a fi unul de tip holistic și de lung termen. În motto-ul la cartea pe care am editat-o chiar în 2020, dedicată evaluării raportului dintre pandemie și societate, am parafrazat cunoscuta „teoremă” care poartă numele celebrului sociolog american, W. Thomas, spunând așa: „chiar dacă pandemia n-ar fi reală, ea va deveni reală prin efectele ei”. Aceasta este teorema de bază a infopatogeniei, un domeniu aplicativ al noogeniei, ramură pe care am anunțat-o împreună cu domnul doctor Pavel Chirilă în cartea noastră „Calea vindecării, Principiile noogeniei”, editată în 2019.

AGERPRES: Să înțeleg că acest domeniu de studiu este deja unul avansat și el îmbracă aspectul unui evantai întreg de cercetări care au în centrul atenției efectul dinamicii informaționale asupra structurilor lumii?

Ilie Bădescu: Așa este. Două sunt aspectele pe care aș ține să le lămuresc înainte de a răspunde frontal întrebării. Mai întâi, fac precizarea că trebuie să distingem domeniul studiilor dedicate impactului informațiilor asupra structurilor lumii (societății, minții etc.). În al doilea rând, este necesar să distingem fenomenul îmbolnăvirii informațiilor ele însele (infopatogenia). Informația vehiculată de om are un impact structural și, totodată, ea însăși se poate îmbolnăvi. Înjurătura, de pildă, ponegrirea etc. sunt informații bolnave. Efectul lor este de natură structurală, ele strică natura relațiilor, adică afectează structurile vieții.

Înjurătura ca informație bolnavă poate evolua spre forma ei cea mai gravă, aceea a apostaziei, când este înjurătură de Dumnezeu. Trebuie precizat că, în lumina învățăturii creștine, aceasta face parte din clasa păcatelor împotriva Duhului Sfânt, care, la cei care nu s-au curățat de efectele ei, prin aspră ispășire, nu se iartă nici în viața de aici, nici în cea de dincolo. În teoria distrugerilor substructale pe care am lansat-o împreună cu un colaborator de la Institutul de Cercetare a Calității Vieții (și membru al Global Development Data), am construit tipologia informațiilor în raport cu un coeficient patogenic al acestora. Îmbolnăvirea informațiilor este o fațetă a distrugerilor substructale la scara unei societăți. Un mare expert american în domeniul studiilor strategice a lansat direcția cercetărilor dedicate impactului infosferei asupra arhitecturii strategice a lumii încadrând-o într-un domeniu nou pe care l-a denumit Noopolitics. Tot cam atunci, și din păcate fără cunoașterea studiilor de infostrategie ale expertului american, am editat într-o variantă proprie, ca pe o ramură a noologiei, cartea mea dedicată Noopoliticii (circa 500 de pagini), care, ca și sistemul de noologie, a trecut aproape neobservată (cu o excepție notabilă datorată Pr. Ion Ică de la Sibiu).

Între timp, domeniul studiilor noopolitice s-a diversificat foarte mult. Latura nouă a cercetărilor de acum se referă la domeniul infopatogeniei, adică a maladiilor (dezechilibrelor maladive) induse de patologia informațională, de informațiile distructive, primejdioase, bolnave. Mass-media, de pildă, folosește termenul-metaforă „bomba zilei”, sugerând că informația pe care o comunică ar putea să aibă un efect extraordinar de tipul exploziei unei bombe. Într-o informație transmisă de un ziar (…), de pildă, aceasta este titrată astfel: „bomba-zilei-despre-pfizer-europa-se-zguduie-din-temelii…”. Ideea este mai mult decât o metaforă. Este subînțeleasă aici teza corectă și de excelentă intuiție că există informații care zguduie temeliile unei structuri de ordine, în acest caz fiind vorba despre ordinea europeană, așa cum a fost ea stabilită prin tratatele fondatoare. În evaluările noastre, impactul acestei informații este unul de gradul 3 pe scala infopatogeniei.

AGERPRES: Ați vrea să detaliați?

Ilie Bădescu: Ideea unei scale de impact este una generală, fiind folosită în toate studiile de impact. Indicii de impact au o dublă relevanță. Teoretic, acești indici au o semnificație informativă, mijlocesc accesul la o informație legată de gradul de amenințare a unui hazard. Indicele 3 ne arată, în genere, un impact gestionabil totuși în cadrul structurilor existente și prin mijlocirea lor. Deja indicii 4 și 5 ne avertizează asupra unor stări greu sau imposibil de gestionat în cadrul organizărilor existente, fiindcă hazardele cu un asemenea indice de impact amenință să zguduie structurile de ordine din temelii, asemenea unui cutremur. Sociologul american, deja citat, atrage atenția asupra unei pandemii informaționale care face parte din clasa infopatologiilor cu grad mare de impact mental, care, pe scala noastră, sunt situate între scorurile 4 și 5. Același specialist le încadrează, precum am spus mai sus, în ceea ce a denumit „pandemia minților”. În cartea mea (din 2020), am descris o asemenea „pandemie a minților” pe baza informațiilor preluate, pe o cale mijlocită, din cartea lui D. Defoe și am atras atenția asupra cunoscutului efect nocebo, descris în profunzime de studiile marelui psihiatru evreu, Victor Frankl, care a descoperit nevrozele noogene și a inventat metoda tratării lor – logoterapia.

AGERPRES: Dacă ar fi să evaluați situația actuală pe baza ipotezei și a modelului dumneavoastră scalar, ce ne-ați putea spune? Care ar fi indicele de impact infopatologic al actualei crize induse de pandemia de COVID-19 asupra României?

Ilie Bădescu: Aș face iarăși, mai întâi, câteva precizări. Impactul infopatogenic trebuie evaluat pe arii civilizaționale și chiar la scara unui popor, pe câmpuri socio-spirituale, fiindcă grupurile umane se deosebesc între ele în funcție de gradul de expunere și deci de vulnerabilitate spirituală în fața unui asemenea hazard infopandemic. Vulnerabilitatea spirituală în fața unui hazard n-a fost aprofundată și nici luată în considerare în studiile de impact ale pandemiei de COVID-19. Măsurile adoptate în prima fază a pandemiei, în ciuda temeiului lor real (grija excesivă pentru populație) – interzicerea asistenței religioase, prohibiția accesului în cimitire etc – cred că mai degrabă au agravat vulnerabilitatea spirituală. Grupurile echilibrate spiritual vor fi mai puțin vulnerabile decât cele cu un echilibru spiritual precar.

Se poate desigur construi un indice sintetic, cum am și procedat noi înșine, și deja pot spune că pentru România indicele infopandemic se situează între coeficienții 3 și 4. Aceasta înseamnă deja un declin alarmant al încrederii în capacitatea sistemului de a gestiona criza. O asemenea cădere a încrederii induce efecte în cascadă pe care un raport sociologic le-ar putea detalia. În teorie, se spune că, în astfel de situații, reacția colectivă oscilează între boicot și revoltă deschisă. La un indice 5, de pildă, este pregătită o stare de revoltă generală sau de boicot total. Altfel spus, populația nu mai receptează nici mesajele, nici deciziile venite din partea factorilor chemați să gestioneze situația. Situația ar deveni la un asemenea indice de impact (nu e cazul României deocamdată) așa de gravă, fiindcă s-ar ivi o stare colapsogenă nu doar pentru guverne, ci chiar pentru comunități întregi și chiar pentru popoare. Ar fi pregătite condițiile unor înfrângeri, ale unei recesivități așa de grave, care pot afecta starea de etnosecuritate a unui popor.

Nu mă pot hazarda să spun cum va evolua indicele de impact în cazul actualei infopandemii. Ce pot spune, pe baza informațiilor existente și a studiilor multidimensionale de impact (studiile colegelor mele de la Institutul de sociologie, Adela Șerban și Ozana Cucu Oancea și ale doctorului Mihail Gheorghe Banariu, ale mele în colaborare cu A.I. Bădescu, sunt mai mult decât lămuritoare în acest sens), este că situația actuală din România poate fi descrisă pe o scară de variații ale scorului între 3 și 4. Această poziție pe scala de evaluare a infopandemiei este, cred eu, una de alarmă și probabil factorii de care depinde normalitatea lucrurilor știu destul de mult și sunt pregătiți să acționeze în consecință.

AGERPRES: Care sunt factorii agravanți ai infopandemiei, ai acestui tip aparte de hazard, care, înțeleg, că oricum se produce în conjunctura unei pandemii naturale sau provocate, precum este și actuala pandemie de COVID-19?

Ilie Bădescu: Studiile istorice, psiho-sociologice și de noopatologie (patologie spirituală) atestă emergența unui binom patogen în mediul oricărei crize și acesta este binomul frică-hazard. În jurul acestuia se creează arii bipolare concentrice, de tipul hazard-neîncredere, hazard-deznădejde, hazard-furie (mânie), fantasmă-hazard. În arealul acestui din urmă cerc concentric se dezvoltă flora teoriilor pseudo-științifice, fantasmagorice, deopotrivă asupra hazardului respectiv, cât și asupra stării lumii însăși (inclusiv viziunile apocaliptice). Frica este laboratorul nevrozelor pandemice și, de aceea, orice guvern înțelept este foarte atent în legătură cu strategiile informative, comunicaționale, în genere.

Accentul pus, de pildă, pe rolul ministerelor cu propaganda în situații de război este un exemplu lămuritor. Căutarea unei juste măsuri (juste milieu) între prea mult și prea puțin, adică între a informa populația și totodată a nu o înfricoșa, este una dintre performanțele unei bune guvernări și aceasta face diferența între buna gestionare și proasta spre dezastruoasa gestionare a unei situații de hazard.

Părerea mea legată de filosofia gestionării actualei pandemii este că nu s-a găsit acea justă măsură și din rațiuni de stimulare a vaccinării s-a aplicat o filosofie de alarmă apocaliptică, astfel că în locul unui efect funcțional s-a obținut unul pe dos, cu o gravă prăbușire a încrederii și o accentuare a sentimentului de insecuritate. Pe acest fond s-a agravat frica și cu siguranță s-au multiplicat nevrozele noogene și s-au agravat tulburările bipolare. Nu dețin, desigur, date acoperitoare la scara populației, ci doar pentru anumite loturi și pe baza observațiilor nesistematice încât nu voi risca să formulez judecăți prea stricte. Specialiști prestigioși deja au enunțat acest verdict: acolo unde a scăzut încrederea în guverne, acolo și vaccinarea este foarte scăzută. Nu-mi permit alunecări în zona speculațiilor legate de vaccin, fiindcă nu este specialitatea mea, dar starea populațiilor este specialitatea mea și considerațiile de până aici se păstrează strict între marginile competenței mele.

AGERPRES: Este expusă populația în întregime și în mod fatal efectelor grave ale infopandemiei sau trebuie să vorbim despre anumite diferențieri?

Ilie Bădescu: Există, incontestabil, diferențieri notabile, insuficient studiate. Se cuvine făcută precizarea că nucleul frică-hazard evoluează spre tulburări bipolare doar la populațiile dezarmate spiritual. Credința în Dumnezeu, de pildă, este un factor infostimulativ, sporește puterea de rezistență în fața efectelor infopandemice. Credincioșii dispun de un mecanism imunodefensiv de natură spirituală în fața infopandemiei, ceea ce accentuează rolul bisericii și însemnătatea asistenței religioase de orice fel în asemenea perioade. Este indubitabil că reziliența comunitară și personală e sporită în mediile credinței. De aceea, biserica trebuie inclusă, cu termenii și modurile ei, în sistemul rezilienței în fața oricăror hazarde, cu atât mai mult în cazul unei pandemii. Al doilea factor este informația corectă și măsurată. Dezbaterile specialiștilor, inteligent folosite, sunt un factor important al gestionării crizei infopandemice.

AGERPRES: Există studii care să poată susține asemenea dezbateri?

Ilie Bădescu: Există. Nu mă voi referi la domeniul medical unde aș sublinia totuși, ca nespecialist, valoroasele dialoguri ale doctorului Irinel Popescu de la Academia de sănătate, o emisiune TV excelentă (un foarte bun și adânc lămuritor dialog a fost cel purtat cu doctorul Viorel Păunescu, un mare specialist în vaccinuri de la Timișoara). Doar Academia Română a patronat editarea a cinci lucrări monografice asupra efectelor pandemiei, între care monumentalele volume realizate sub coordonarea academicianului Victor Voicu (dedicat aspectelor clinice și epidemiologice), respectiv volumul apărut sub coordonarea academicianului Bogdan Simionescu, dedicat impactului economic al pandemiei. Cartea se încadrează într-o serie de asemenea lucrări, care atestă puterea de gândire strategică a Academiei Române. La puțin timp după startul pandemiei au apărut și alte studii și lucrări monografice, precum cele semnate de academicianul Daniel Dăianu ori cea semnată de academicianul Cătălin Zamfir și Elena Zamfir, care n-au ocolit efectele perverse sau ascunse ale acestei noi molime.

În propria mea lucrare, editată în vara anului 2020 sub titlul „Pandemie și societate”, am examinat minuțios efectele distopice ale pandemiei și unele erori privind gestionarea impactului psiho-social al molimei, care deveniseră deja vizibile. Pandemia, precizam încă de atunci, este deopotrivă o infopandemie comprehensibilă, repet, prin cunoscuta teoremă formulată de celebrul sociolog american, W Thomas: când oamenii consideră o situație ca reală, ea devine reală prin efectele ei. Cartea coordonată de către acad. Bogdan Simionescu și elaborată prin contribuția formațiunilor de specialiști ai Institutului Național de Cercetări Economice este oglinda efectelor ascunse ale pandemiei, încadrându-se în ceea ce specialiștii denumesc analiză de impact.

O parte a studiilor pornesc de la ceea ce se vede în și prin mijlocirea bazelor de date ale computului economic mondial datorat guvernelor și instituțiilor bancar-monetare, de rating și de analiză strategică. O altă parte a studiilor examinează partea nevăzută a computului economic al crizei induse de pandemie. Pandemia, aflăm din această lucrare, poate împinge societatea spre pragul unui foarte riscant ciclu al foamei, induse nu de un declin al producției alimentare (criza alimentelor), ci de un boom al prețurilor la produsele de bază, fără o creștere proporțională a veniturilor. Acesta este sindromul bengalez pe care l-a descris premiatul Nobel pentru economie, sociologul Amartya Sen.

Pandemia va agrava criza sistemului distributiv mondial exact în direcția declanșării unei sub-crize alimentare în anumite regiuni prin efectul sesizat/ prorocit de către Sen: „foametea se produce nu numai din lipsa alimentelor, ci și din cauza inegalităților survenite în mecanismele distribuirii hranei”. Pandemia, sesizează Napoleon Pop și Valeriu Ioan-Franc, și inserez aici din nou un citat, a „creat sectoare în care cererea a crescut mult cu împingerea în sus a prețurilor, după cum în alte sectoare cererea a scăzut la fel”. Pandemia, mai remarcă ei, poate produce șocuri asupra unor sectoare de activitate, transmise apoi altor sectoare, prin canalele complexe ale cererii și ofertei. Astfel de șocuri provoacă modificări sectoriale ale prețurilor și veniturilor astfel încât o parte a populației nu mai poate să-și satisfacă cererea chiar și pentru produse disponibile. Am denumit acest fenomen sindromul bengalez, semnalat, precum am menționat deja, de către Amartya Sen prin studiul de caz asupra foametei survenite în 1943 în Bengal chiar pe fondul unei relative creșteri a producției alimentare față de perioada anterioară foametei. Sen a arătat că foamea din Bengal a fost cauzată nu de criza alimentelor, ci de „un boom urban care a provocat o creștere a prețurilor, ceea ce a făcut ca un milion de lucrători rurali să moară de foame dat fiind că salariile lor n-au crescut și ele”.

Pandemia a stimulat afirmarea unei alte ramificații în știința impactului economic, pe care o putem încadra în ceea ce se poate denumi economia și sociologia șocurilor. Acest fenomen a fost cercetat în profunzime, precum s-a precizat, de către Sen pentru cazul bengalez și a revenit în aria de preocupări sistematice ale unor economiști, precum Naomi Klein (cartea sa are chiar acest titlu: „Doctrina șocului”). Ideea este că ori de câte ori se produc șocuri ale cererii și/sau ofertei fenomenul se transmite sub forma unei creșteri extorcatorii a prețurilor la bunuri, servicii și mărfuri afectate de aceste șocuri și astfel mecanismele distributive sunt radical deformate (privatizarea distribuirii energiei și dependența de importul de energie vor precipita probabil fenomenul creșterii prețurilor la energie). Efectul ar fi criza provocată. Acest nex de cauze și efecte perturbatorii conduce cu o anume probabilitate spre ceea ce putem denumi sindromul bengalez.

Acest sindrom bate la ușă în România prin efectul creșterii extorcatorii a prețurilor la energie în iarna aceasta și el se va manifesta nemilos dacă așa ceva se va întâmpla. Chiar fără de pandemie, în România anului 2015 circa 30% dintre consumatorii de energie la scara gospodăriilor nu-și puteau achita factura, ceea ce a condus la o adevărată „epidemie” a debranșărilor.

AGERPRES: Din ceea ce spuneți se poate deduce că vin spre populație nu una, ci mai multe amenințări. Este corect?

Ilie Bădescu: Așa este, o amenințare nu vine niciodată singură. Cum spune vorba populară: „răul nu vine niciodată singur”. Eu cred că, în actuala conjunctură, putem vorbi despre emergența unei alinieri a patru amenințări asupra vieții și deci a biosiguranței poporului român în pragul acestei ierni: efectele prelungite ale pandemiei; avalanșa faliei primejdioase a infopandemiei, agravată cumva și de erorile gestionării crizei pandemice; posibila creștere extorcatorie a prețurilor la energie electrică și gaze; spectrul foamei la scara unor categorii și arii populaționale. Acest fenomen de aliniere a amenințărilor reclamă o mobilizare a factorilor cu responsabilitate în domeniul biosiguranței poporului român. Este imperativ să memorăm lecția transmisă posterității de către Amartya Sen: „Foametea este efectul alinierii a două erori cu amenințările lor: creșterea incontrolabilă (extorcatorie) a prețurilor și dezinteresul guvernului față de problemă (ignorarea ei sub scuza războiului, în acel caz)”. Alinierea celor doi factori a indus atunci și în locul acela foametea și moartea a peste 1 milion de oameni. Nu este cazul României, desigur, dar semnalele trebuie asumate preventiv pentru a elimina orice risc secundar.

***

Director al Institutului de Sociologie al Academiei Române, doctor în sociologie (Universitatea din București, 1984, cu teza „Mobilitate culturală și schimbare socială. Sincronism european și cultura critică românească”), Ilie Bădescu este profesor universitar din 1992. A urmat mai multe stagii în străinătate: bursier IREX în SUA (cercetări la Arhiva Phillip Mosley a Universității din Illinois și la Departamentul de Antropologie al Universității Massachusetts – Amherst); bursier Fullbright la Centrul Fernand Braudel al Universității Binghamton (1990).

A susținut cursuri în domeniul sociologiei: istoria sociologiei; sociologia și geopolitica globalizării; teorii ale dezvoltării sociale; risc social și dezvoltare comunitară; antropologie socială și culturală; națiune și naționalism în Balcani; teorii ale dezvoltării; geopolitică; sociologia problemelor sociale; idei politice și doctrine politice românești; sociologia culturii.

Printre lucrările publicate se numără „Satul contemporan și evoluția sa istorică” (1981); „Timp și cultură” (1988); „Sociologia eminesciană” (1994); „Istoria sociologiei. Perioada marilor sisteme (1994); „Sociologia și geopolitica frontierei”, 2 vol. (coord. și coautor) (1995); „Interethnic Relations in Romania” (în colab.), (1995); „Teoria latențelor. Contribuții la studiul popoarelor” (1997); „Istoria sociologiei. Teorii contemporane” (1997); „Cu fața spre Bizanț” (1999); „Mari sisteme sociologice europene” (1999); „Idei politice și sisteme sociologice românești” (1998); „Enciclopedia valorilor reprimate. Războiul împotriva culturii române (1944-1999)” (2 volume, coordonator, 2000), „Tratat de sociologie rurală” (coordonator și coautor).

Sursa: https://www.activenews.ro