Psihoza coronavirulsului văzut de un preot

21:06, 13 martie 2020 | Interviu | 576 vizualizări | 2 Comentarii Autor:

Odată cu apariția infecției cu coronavirus și a fricii generalizate provocate de acesta, în spațiul public, mulți s-au dedat atacurilor împotriva Bisericii.

S-au făcut apeluri de a le interzice creștinilor să meargă la slujbă, să sărute icoanele, să se împărtășească și chiar s-a cerut să fie închise bisericile. Cu recomandări din acesta și chiar cu decizii de a opri slujbele au venit și autoritățile. Dat fiind această situație, am realizat un interviu cu parohul Bisericii Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil din comuna Vărzărești, Nisporeni, părintele Sergiu Ivanov. 

– Părinte, ce credeți despre apelurile, deciziile unora, inclusiv ale unor guvernanți, de a închide bisericile, de a nu le permite oamenilor să meargă la Liturghie în timpul Postului Mare, pe motiv că ar putea să răspândească coronavirusul.

– Este o situație alarmantă, cu părere de rău. În primul rând, vreau să-i anunț pe toți, pe această cale, că acest virus nu se transmite nicidecum ca urmare a participării la Sfânta Liturghie. Și toattă această panică e stârnită cu crea credință, iar mulți dintre noi cad pradă acesteia. De fapt, situația în care se află întreaga lume arată cât de mult s-a îndepărtat omul de Dumnezeu. De aici și marile încercări ale vremurilor de azi. Când se roagă omul mai mult lui Dumnezeu? Atunci când este în necaz. Apocalipsa ne spune foarte clar, foarte deslușit pentru toți că va veni vremea când cei de la Apus vor fugi spre Răsărit, iar cei de la Răsărit vor fugi spre Apus. Iată situația în care suntem denotă aceste lucruri apocaliptice. Unii își bat capul de legi, alții își bat capul de magazine și adună mâncare, de parcă, dacă are mâncare, dar s-a îmbolnăvit – Doamne ferește! – de acest virus ucigaș îl salvează mâncarea. Deci, fiecare își vede de treburile lui, se gândește la ale lui, dar puțini sunte cei care se gândesc să apeleze anume la Dumnezeu.

Oamenii ăștia care vin din străinătate…, eu vreau să-i întreb pe toți – ei ce caută acolo? Este cumva Biserica vinovată că ei, din cauza vieții grele pe care, sărmanii, o duc aici, în țară, au fugit să-și caute un loc de muncă pentru ca să-și poată întreține familiile? Nu!

Nu știu de ce conducerea Mitropoliei noastre tace în continuare

Ce ține de riscul de a ne îmbolnăvi de coronavirus atunci când mergem la slujbă… Bineînțeles, Biserica, la fel ca oricare instituție din această țară, trebuie să ia măsuri sporite de igienă, de dezinfectare.

Cei care nu sunt apropiați de Dumnezeu, pentru că acum în țara noastră se propagă foarte mult ateismul, ura față de Biserică, homosexualii au ajuns să ne dea lecții de morală și de viață, toți derbedeii care nici nu au idee despre ceea ce spun și ce vorbesc, toți încearcă să arunce cu pietre în Biserică. Și nu știu de ce, chiar nu pot să înțeleg de ce, conducerea Mitropoliei noastre tace în continuare. Până când o să tacă – nu știu.

Am împărtășit atâta lume timp de 25 de ani și nu m-a luat nici o boală

Vreau să vă asigur că de 25 de ani de slujire mă aflu în permanență printre oameni. O spun pentru cei care nu cunosc. La Sfânta Liturghie preotul se împărtășește primul, după care îi împărtășește pe ceilalți, inclusiv pe copii, și la urmă, tot ceea ce rămâne folosește tot el. După logica lor, preotul ar trebuie să fie cel mai bolnav dintre toți. Dar nu este așa. Din păcate, noi ne luăm asupra noastră numai păcatele. Nu și altceva (boli molipsitoare, infecții – n.n.). Aceasta este prima minune care se întâmplă la Sfânta Liturghie, despre care trebuie să știe fiecare, și cei necredincioși, și cei ateiști, căci și acesta (ateismul – n.n.) este o credință a lor, pe care numai ei o înțeleg. Deci, preotul este cel care inevitabil intră în contact și, spre deosebire de unii demnitari de stat care mai merg și își fac PR pe lângă cei mai sărmani, noi, preoții, suntem în permanență cu tot felul de oameni. Și eu nu vorbesc doar despre mine. Dar, în virtutea datoriei mele de față bisericească, mă aflu mereu printre oameni. Îi vizitez la spital, iar de patru ori pe an merg la toți bolnavii acasă, îi văd, îi spovedesc, îi împărtășesc, dacă pot, le ofer câte ceva în dar. Și, puteți să ridicați fișa mea medicală, până în acest moment, nu am contractat și nu am nici un fel de boală.

– Și nu este doar cazul dumneavoastră. Avem o țară plină de preoți care fac același lucru. Nu cunoaștem niciun caz al unui preot care s-ar fi infectat de oricare boală. Dar unii preoți merg în instituții unde sunt mulți bolnavi, cum ar fi la penitenciar, spital, unde mulți suferă de tuberculoză, de tot felul de infecții și boli cronice, extrem de periculoase, de altfel, căci nu doar coronavirusul este periculos. Și nu avem niciun caz, niciun preot nu o să ne spună că, iată, eu am contactat această viroză, această boală după ce am împărtășit atâta lume.

– Exact așa și eu am fost la Penitenciarul nr.13 vreo patru ani la rând, unde am vizitat deținuții, am stat cu ei, am vorbit, ne-am rugat împreună, am mai făcut niște activități. Și nu am contractat nicio boală. În asta și constă minunea și puterea lui Dumnezeu. Și dacă omul, în situația aceasta, fuge de Dumnezeu, face greșeala cea mai mare, pentru că, vă spun cu mâna pe inimă, în situația dată, numai Dumnezeu ne e salvarea.

De ce spun asta? Pentru că eu, ca un simplu cetățean, fiind mereu în mijlocul oamenilor, mai aud și eu niște lucruri, niște întâmplări din viață. Și iată că oamenii mi-au spus, am fost anunțat că, cu femeia care a venit prima contaminată din Italia în Moldova, cel puțin șase oameni erau din raionul Nisporeni, care astăzi se plimbă bine-mersi prin raion, merg la magazin, merg la piață, se întâlnesc cu rudele și dau mâna. Un alt caz pe care l-am aflat de la România TV. Un bărbat care a fost diagnosticat pozitiv la coronavirus a ajuns la Iași din Italia cu un microbuz plin cu pasageri din Republica Moldova.

Nu poți să recomanzi preotului să împărtășească cu lingură de o singură folosință

– Despre moldovenii care erau în microbuz nu cunoaștem nimic, nici nu știm care este microbuzul cu care a călătorit ieșeanul contaminat cu coronavirus.

– La noi nimic nu se cunoaște, nimic nu se face, se face doar vorbă.Doamna ministru al Sănătății, cu tot respectul, nu o cunosc, dar nu este vorba doar de doamna ministru, ci și de domnul prim-ministru, și de toți incompetenții care stau în fruntea țării.. Nu poți să recomanzi preotului să împărtășească cu o lingură de o singură folosință atunci când nu ai nici măcar cea mai mică idee despre ce vorbești. În asta și constă unitatea credinței (împărtășitul cu o singură lingură – n.n.), laolaltă suntem toți una, un singur trup mistic al lui Hristos. Eu nu-l învăț pe ministru Sănătății cum să facă ordine, cum să-și desfășoare activitatea, deci nu poți tu, un ministru, care nu ai treabă, care nu ai trecut nici pe alături de biserică, să spui niște aberații, niște lucruri care contravin canoanelor. Eu personal nu am să fac niciodată acest lucru (împărtășitul cu o lingură de o singură folosință sau cu lingura de acasă – n.n.).

Oamenii care conduc sunt incompetenți și au găsit modalitatea de a rezolva problema: închidem biserica

Luni seara am fost sunat de o doamnă care a venit din zona roșie a Italiei, din regiunea Veneto, cu un avion care a decolat de la Bologna și a aterizat la Chișinău. Afară de faptul că au completat niște fișe în avion, nimeni nu i-au întrebat cum se simt, nici nu le-au spus bună seara. Le-au verificat pașapoartele și mergeți, oameni buni, unde vreți. Asta denotă faptul că oamenii care conduc sunt incompetenți. Și au găsit modalitatea de a rezolva problema: închidem școala, închidem biserica, închidem tot. Într-o zi de duminică, într-o biserică de sat sunt în jur de o sută de oameni. Eu vreau să-l întreb de domnul Chicu : Câți oameni au trecut zilele acestea prin Piața Centrală, unde avem cea mai mare „igienă” din oraș?

– Eu cred că este vorba de zeci și, poate, sute de mii.

– Dar câți oameni trec prin magazinele din Chișinău supraaglomerate, unde stau unul peste altul și se bat de la produse. Despre ce fel de măsuri de profilaxie, de protecție este vorba aici. Totul este o demagogie. Sunt niște demagogi care, Doamne ferește, și pe seama unei epidemii încearcă să-și facă imagine, PR.

Trăim într-o țară în care nu mai vrei, la un moment dat, să te mai afli

Asta explică faptul că trăim într-o țară în care nu mai vrei, la un moment dat, să te mai afli, nu mai vrei să mai trăiești aici. Am trei fini de cununie, unul este încă în țară. Doi și-au luat familiile și au plecat. Unul e în Germania, altul în Italia. Și de câte ori încerc să le explic că bine ar fi să revină înapoi, nici nu vor să audă. Nici nu vor să audă. Cum, Doamne mă iartă, în România, toți care intră în țară sunt verificați, trași pe dreapta, indiferent din care parte a lumii vin, sunt verificați amănunțit și numai după asta este ori trimis să stea forțat la domiciliu, ori în carantină pe la hoteluri, spitale până așteaptă rezultatele testelor. În Moldova – nimic. La ce ne-ar trebui, noi doar suntem departe de România și nu avem conaționali care vin din Italia! La noi aceste măsuri nu se iau, la noi au găsit altă soluție. Să se ia de Biserică, să închidă școalile,  grădinițele. Mâine-poimâine doamna ministru o să mai iasă cu o aberație, să mai închidă ceva. Dar asta nu este o soluție.

Soluția este alta. În momentul când s-a auzit de povestea aceasta urâtă, încă acum două luni, trebuia bătută alarma și de luat măsuri la toate punctele de trecere a frontierei. Dar după ce toți și-au făcut de cap, au făcut ceea ce au vrut, acum au găsit motiv să închidă bisericile tocmai în perioada Postului Mare. Cum s-a exprimat premierul Chicu: închidem slujbele astea pe care le fac ei acolo. M-a durut și m-a deranjat mult felul în care s-a exprimat domnul Chicu. Dacă eu aș fi astăzi Mitropolitul Moldovei, eu le-aș interzice tuturor să-l mai primească, să-l mai pomenească la slujbe. Este un lucru grav ceea ce a făcut. S-au obișnuit toți să sară în cap, să ponegrească Biserica. Din păcate, astăzi nu mai avem niciunul care ar avea îndrăzneala unui Ioan Botezătorul, care îl mustra până și pe împărat atunci când era cazul, în fața tuturor.

Eu îndemn tot poporul să mearegă la Sfânta Liturghie. Tot poporul, indiferent de ce credință are, că face parte dintr-o sectă, că este ortodox – să meargă la rugăciune. Cei care se tem, aceia să se roage acasă, ceilalți care nu au frică, dar au credință în Dumnezeu, să meargă la slujbă și să ceară de la Dumnezeu liniștea pământului, vindecarea tuturor, să ne scape Dumnezeu de urgia asta.

Nu Chicu, nu Dumbrăveanu, și nu Dodon ne scapă: Singura salvare este Dumnezeu

Acestea sunt semnele sfârșitului lumii. Asta trebuie să se întâmple și nu trebuie să ne mirăm deloc. Spune Apocalipsa: Când veți vedea războaie, cutremure mari de pământ, boli, când veți vedea judecăți, când veți vedea că unul pe altul se dă la moarte, se omoară tată cu fiu, fiică cu mamă, să știți că nu este atunci Apocalipsa, dar e aproape. Și acum Dumnezeu ne arată semnele sfârșitului lumii. Vedeți cum se schimbă natura: nu mai avem iarnă, nu mai ninge, ninge în Africa, în Arabia Saudită, acolo unde niciodată nu a nins. Sunt lucruri grave care se întâmplă, iar oamenii, din păcate, uită că nu Chicu și nu Dumbrăveanu, și nu Dodon sau altcineva ne scapă. Singura salvare este Dumnezeu.

De aceea eu vă rog pe toți ca, mai ales în această perioadă a Postului Mare, să mergeți la mărturisire, să mergeți să vă împărtășiți, să vă împăcați cu Dumnezeu, căci dacă este voia lui Dumnezeu, nimeni nu face nimic și nu este în stare să facă.

Iată de ce toată scăparea și salvarea noastră rămâne să fie unul singur Dumnezeu. Dumnezeu de-a lungul istoriei, cu puteri foarte mici am reușit să facem lucruri mari. De asta îl avem pe Ștefan Voievod în centrul Capitalei. Și e păcat că toți demnitarii merg și depun flori acolo, dar niciunul nu-și pune întrebarea dacă seamănă câtuși de puțin cu Sfântul Ștefan cel Mare în râvna lui pentru credința noastră ortodoxă. Pentru că anume datorită credinței lui l-a ajutat Dumnezeu să fie vrednic de fapte mari.

Interviu realizat de Vasile Codreanu

Navighează dupa cuvinte-cheie: