Un proiect gândit

09:22, 17 aprilie 2019 | Cărți | 545 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Lucien Cerise din cartea ”Neuro-pirații”

De fapt, societatea de consum nu s-a întâmplat cu de la sine putere, ci se supune unui proiect gândit și concertat, pe care Samuel Strauss îl va numi ”consumatism”, susținut și pus în practică de organizațiile și indivizii care însuflețesc capitalismul industrial de la începutul secolului XX. De ce este necesară o planificare de o asemenea amploare? Deoarece capitalismul este contra-naturii, pentru că poporul, bazându-se pe instinctul său de conservare, îl respinge spontan în beneficiul unui mod de viață mai tradițional, și pentru că, pentru a-l păstra împotriva înclinației profunde a poporului, trebuie deci să se ”fabrice consimțământul” acestuia de a rămâne în capitalism, prin intermediul tehnicilor de ”persuasiune clandestină” (Vance Packard).

Agenda generală a căpitanilor din industrie în anii 80 este deci următoarea: să adapteze poporul la piață, mai degrabă decât să adapteze piața la popor. În acest scop a fost definit un obiectiv monstruos: deconstrucția integrală a modurilor de viață tradiționale și pre-industriale, care reprezintă în mod evident un obstacol în  fața acceptării totale a noii culturi consumeriste. Entropia socială, adică faimoasa decadență a Spectacolului și a Consumului, nu are deci nimic natural și nimic fatal, ci e pilotată prin intermediul unei veritabile inginerii științifice a instinctelor și moravurilor pentru a genera un nou tip uman degenerat, complet adaptat pieței. Acest tip uman inferior a fost portretizat de către numeroși autori în vitriol, între care colectivul de la Tiqqun, fin cititor al lui Stuart Ewen, în marile sale texte de la începutul anilor 2000, Bloom Theory și Preliminary Materials for a Theory of Young Girl. Individul adaptat pieței era rezumat acolo la două caracteristici ale sale, dezrădăcinarea și frivolitatea. Depresia și vulgaritatea.

Emergența planificată în America de Nord a acestei societăți bolnave, indecente, obscene, ar spune Baudrillard, deoarece și-a pierdut simțul limitelor, este analizată de Stuart Ewen în lucrarea sa, emergență tutorată în mod artificial, pentru că e prea aberantă ca să reușească singură. Ființa umană nu este nebună și are un solid instinct de conservare, care a dat naștere unui ”simț comun” și unei ”decențe comune”, care ne indică intuitiv limitele ce nu pot fi depășite, ce e normal și ce nu e normal, ce respectă constrângerile noastre antropologice și ce nu le respectă. Or, exact aceste constante fac obiectul unei ”demolări controlate”, în vederea unei mari înlocuiri a speciei noastre prin ceva mai standardizat.

(va urma)

Traducere de Ruxandra Iordache

 

Navighează dupa cuvinte-cheie: ,