Pierre-Antoine Plaquevent: Soros și societatea deschisă. Metapolitica globalismului (6)

07:18, 30 decembrie 2019 | Actual, Cărți | 340 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

(fragment din cartea cu același titlu, în curs de apariție la Universitatea Populară)

Filosofia societății deschise. Apelul metapoliticii

 A fi acumulat o bogăţie peste măsură – imposibil de măsurat pen- tru muritorii de rând – nu va fi niciodată de ajuns pentru a umple acest fel de vid interior care îl însoțește pe George Soros dintotdeauna. A fi un prădător financiar nu îl va mulţumi. Ceea ce vrea el cu adevărat este să devină un actor metapolitic și istoric major al epocii sale. Incredibilele câștiguri sau reușitele realizate în lumea Bursei pirateriei financiare nu sunt de ajuns petru a liniști demonul care îl chinuie pe George Soros poate încă din fragedă pruncie: demonul Istoriei. Asemeni altora până la el, acesta pare a fi devorat de un foc mistuitor care nu slăbește și care îl împinge să acţioneze fără oprire:

”La drept vorbind, port în mine din copilărie unele fantasme me- sianice puternice. Fantasme pe care le-am simțit mereu că trebuie să le controlez, altfel riscând să o sfârşesc la casa de nebuni. Dar după ce mi-am făcut un loc în lume, am vrut să le dau curs liber în măsura în care îmi puteam permite asta.”

Ceea ce dorește el mai mult decât orice este să influenţeze istoria. Istoria cu I mare. Cea care îi fascina înaintea lui pe Hegel, Marx ou Toynbee. Deși mentorul său Karl Popper s-a făcut criticul istoricis- mului, așa cum vom vedea mai departe, George Soros a râvnit mereu la visul de a influenţa cursul istoriei. I s-a întâmplat să exprime public viziunea grandioasă și aproape maladivă privind rolul și misiunea pe care și le-a atribuit:

”Admit că am nutrit mereu o viziune exagerată despre propria importanță. Sincer vorbind, mă imaginam chiar ca un fel de dumnezeu, de refromator al economiei precum Keynes, sau, mai bine, ca un om de ştiință precum Einstein.”

Un om de știinţă care va avea corpul social drept obiect al experienţelor sale și pe membrii acestuia drept cobai. Toată viaţa acest hibris mesianic îi va servi drept stimulent:

 

Gândirea lui Popper este totuși cea care îl va marca cel mai mult în anii tinereţii, ea va găsi la Soros o rezonanţă profundă:

Întotdeauna am fost interesat de filosofie (…) Una din lecturile mele din acea epocă era Societatea deschisă și dușmanii ei a lui Karl Popper. Această carte era pentru mine o revelație. Popper afi că ideologiile nazistă şi comunistă au în comun pretenția de a deține adevărul ultim. Acesta nefiind la îndemâna omului, se fundamentau în mod necesar pe interpretarea părtinitoare şi deformată a realității; ele nu puteu deci să fie impuse societății decât prin metode represive. Popper le opunea un al mod de organizare socială, bazat pe cunoaşterea faptului că adevărul ultim nu este la îndemâna noastră şi că avem nevoie de instituții care să le permită oamenilor cu opinii şi interese diferite să trăiască în pace. El numea asta societate deschisă. Cum tocmai trăisem ocupațiile germană şi sovietică, am devenit un fervent partizan al acestui ideal.”

Până unde acest ideal este unul sincer și în ce măsură ar constitui o justificare morală pentru îmbogăţirea personală și  exercitarea influenţei sale? Frontiera dintre cele două opţiuni este subțire, iar George Soros pare mereu că ţine neapărat să promoveze o filosofie politică proprie. Astfel, el se va tot sforța în mai multe rânduri să încropească în scris o gândire proprie și să desprindă din ea o teorie originală. Prima sa tentativă va căpăta forma unui manuscris intitulat Povara conştiinței, manuscris pe care îl va supune atenţiei lui Karl Popper însuși în 1963. Acesta l-a încurajat să persevereze,  dezvoltând o gândire mai personală și originală, ceea ce Soros nu a reușit niciodată.  Așa cum se arată  într-una  din  biografiile sale: ”Ambiția sa profundă este în fond să aibă un mare proiect  intelectual,  să fie cineva,  aşa cum e Karl Popper”.

Toată viaţa va rămâne totuși tributar concepţiilor învăţate de la Popper și doar în câmpul finanţelor, domeniul său predilect, va ajunge să dezvolte o gândire mai autonomă. Așa cum el însuși mărturisește în cartea Opening Soviet System:

Am folosit piețele financiare ca laborator pentru a testa ideile mele şi am scris în cele din urmă cartea Alchimia finanţelor, în care era vorba de fenomene financiare. Totuşi, cadrul teoretic din Pova- ra conștiinţei mi-a folosit drept bază în crearea Open Society şi a tot ceea ce a decurs de aici.”

Soros va face deci din activităţile sale financiare un teren de în- cercare în mărime naturală pentru experimentele sale teoreti- ce. E destul de logic faptul că va trece apoi din câmpul experimentelor economice la cel al experimentelor sociale și politice, adevăratul său câmp preferat, mult mai entuziasmant decât finanţele pentru apetitul său de putere. Transformând astfel mijloacele sale financiare ieșite din comun într-o pârghie de putere metapolitică cu o anvergură istorică inedită în favoarea idealului popperian. Bulversând lumea prin forţa fără limite a banilor, acolo unde Popper se mulţumise să analizeze sociologia profundă a societăţilor.

Dar fără averea sa colosală și puterea dobândită în domeniile umanitar și de influenţă non-guvernamentală, tentativele filosofi- ce ale lui George Soros nu ar suscita același interes. Nefăcând decât să reia concepţiile teoretizate de alţii înaintea lui, s-a definit el însuși ca un ”speculator financiar și filosof”, înainte de a-și revedea copia și de a se autocalifica mai modest drept ”filosof ratat”.

Cu toate acestea, în spatele unei articulări teoretice uneori leșinate, putem desprinde unele idei forţă ce structurează viziu- nea despre lume a lui George Soros și deci acţiunea sa asupra lu- mii. Deoarece dacă nu îi putem reproșa ceva lui Soros, este faptul că nu și-a pus în practică gândirea. El pare stăpânit de o nevoie aproape fizică de a-și vedea idealul materializat în fenomene sociale sau politice. A studia spiritul care îl animă pe Soros înseamnă a înţelege ce anume acoperă conceptele de societate deschisă și de societate închisă în mintea elitelor noastre globalizate și în proiectul pe care îl promovează acestea. Înseamnă a înţelege mai ales în ce fel aceste concepţii sunt folosite ca o tehnologie metapolitică foarte elaborată, care permite reţelelor mondialiste să se disimuleze în spatele unor cuvinte de ordine umanitare. Și asta cu scopul de a mobiliza opiniile în numele binelui și de a impune o agendă politică globală necunoscută marelui public. Gândirea lui George Soros trebuie să fie deci studiată în măsura în care ea clarifică acţiunea sa asupra lumii contemporane mai mult decât ar contribui la o istorie a ideilor.

(va urma)