Pierre-Antoine Plaquevent: Soros și societatea deschisă. Metapolitica globalismului (20)

09:07, 17 februarie 2020 | Actual, Cărți | 639 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

 (fragment din cartea cu același titlu, în curs de apariție la Universitatea Populară)

Invadarea planificată a Europei:

Planul Soros/EFCR/Merkel (2)

Cele șase puncte ale planului erau următoarele:

  • Uniunea Europeană va trebui să accepte cel puţin 1 million de solictanţi de azil pe an, repartizaţi în mod echitabil între ţările UE. În acest plan se stipulează că UE va trebui să acorde câte 15 000 de euro fiecărui solicitant de azil pentru fiecare din primii doi ani pentru a i se acoperi diverse cheltuieli. ”La fel de important va fi să se permită atât țărilor, cât şi solicitanților de azil să îşi exprime preferințele, folosindu-se cât mai puțin constrângerea. Plasarea refugiaților acolo unde doresc şi acolo unde sunt doriți – va constitui o condiție sine.

 

  • UE va trebui să finanţeze Libanul, Iordania, precum și Tur- cia, care au 4 milioane de refugiaţi. Un total de 20 de miliarde de euro. ”Este vorba, de asemenea, pentru UE de a contribui la crearea unor zone economice speciale, cu un statut comercial priviegiat în regiune, inclusiv în Tunisia şi Maroc, pentru a atrage investiții şi pentru a crea locuri de muncă atât pentru localnici, cât şi pentru refugiați. Îi va reveni UE să se angajeze financiar în favoarea țărilor de limitrofe, cu 8 până la 10 miliarde de euro pe an, restul finanțărilor provenind din SUA şi din alte părți. Aceasta s-ar putea adăuga la valoarea obligațiunilor pe termen lung emise în sprijinul solicitanților de azil din Europa.

 

  • UE trebuie să înceapă imediat crearea unei  Agenții  pentru migrați şi dreptul de azil, iar ulterior  a unui corp comun de pază a frontierelor în cadrul actualului patchwork de 28 de sisteme distincte în materie de azil nu funcționează: el este costisitor, ineficient şi produce rezultate extrem de incoerente pe planul determinării persoanelor admisibile pentru dreptul de azil. Această nouă agenție ar putea astfel să armonizeze progresiv procedurile; să instaureze reguli comune în materie de locuri de muncă şi antreprenoriat, precum şi avantaje adaptate; să elaboreze o politică eficientă  de rerenire în țară pentru migranții non-admisibili la dreptul de azil, în condiții de respectare a drepturilor persoanelor”.

 

  • Urmează să fie stabilite culoare umanitare securizate pentru a li se permite migranților să treacă prin Grecia și Italia spre destinaţia lor finală. Etapa următoare fiind cea de a extinde aceste culoare la regiunile de frontieră ale UE, pentru a se  reduce numărul de migranţi care ar porni să traverseze în mod periculos toate acestea trebuind să se facă în cooperare cu agenţia ONU pentru refugiaţi UNHCR. În mod clar, Soros cere UE să se organizeze pentru a merge practic ea însăși în căutare de migranţi.

 

  • Aranjamentele operaţionale și financiare dezvoltate de UE vor putea atunci să stabilească viitoare norme globale pentru tratamentul solicitanţilor de azil și al migranţilor.

 

  • Ultimul punct propus de Soros: ”Pentru a putea absorbi şi integra mai mult de un milion de migranți şi solicitanți de azil anual UE va trebui să mobilizeze sectorul privat – ONG-uri, organisme  umanitare și întreprinderi – pentru ca acesta să vină cu propria contribuție.

Iar Soros concluzionează, arătând cu degetul către alternativa propusă de planul Orban: ”Premierul Viktor Orbán a prezentat şi el, recent, un plan din şase puncte drept răspuns la criză. Acest plan, subordonând drepturile omului pentru solicitanții de azil şi migranți față de securitatea frontierelor, amenință să divizeze şi să distrugă UE, făcând-o să renunțe la valorile pe care s-a construit şi să încalce legile menite a o guverna.

Este semnificativ faptul că Soros consideră propunerile premierului ungar ca pe o ameninţare reală, ce riscă să frâneze proiectele sale de deschidere totală a UE faţă de fluxurile migratorii venite din Africa și Orientul Mijlociu. Ceea ce demonstrează că o UE de alternativă este posibilă și că poziţiile Ungariei și ale grupului de la Visegrad sunt realiste.

Prin urmare, înţelegem că proasta gestionare a fluxurilor de migranți care afectează Europa de ani de zile nu sunt sunt câtuși de puțin rodul întâmplării. Uniunea Europeană aplică foarte concret directivele dictate de interese private de anvergură globalistă. Un proiect migratoriu continental, pe care dorește să îl aplice George Soros în Europa. Vedem în acest plan și în ce măsură viitorul Orientului Apropiat este direct legat de proiectul de societate pe care mondialiștii îl pregătesc pentru Europa.

Vom nota, de asemenea, că una din organizaţiile cele mai implicate în instalarea imigranţilor din Siria în Europa este asociaţia Human Rights Watch, al cărui președinte este nimenialtul decât Aryeh Neier, fostul președinte ale Open Society din 1993 până în 2012 și care rămâne a fi președinte ei de onoare. Este anume acel Human Right Watch, unul din cele mai ascultate ONG-uri de către instanţele internaţionale în acuzaţiile de crime de război împotriva statului sirian și a președintelui Bachar al-Assad în cadrul Consiliului Drepturilor Omului al Naţiunilor Unite.

Scenariul geopolitic de ansamblu, care se conturează, devine destul de clar: pe de o parte destabilizarea Orientului Mijlociu creează fluxuri migratorii intense, iar pe de altă parte aceste fluxuri pot fi foloste pentru a slăbi Europa și a-i propune soluţii de gestionare a crizelor de inspiraţie globalistă. Avem aici un exemplu tipic pentru modalităţile de acţiune ale reţelelor Soros: mai întâi destabilizare, pentru ca ulterior să se reconfigureze noi echilibre favorabile obiectivelor lor. Pe de o parte a dizolva, iar pe de altă parte a coagula.

Într-o intervenţie din iunie 2017, Beatrix von Storch, deputat european din partea mișcării Alternative für Deutschland (AfD), a trăgea din nou un semnal de alarmă:

Potrivit autorităților de securitate germane, există 6,6 milioane de migranți în Africa de Nord, Iordania şi Turcia, care aşteaptă să-şi continue drumul către Europa. De la sfârşitul lui februarie, numărul lor a crescut cu 7 400 pe zi. În septembrie 2015,  A. Merkel a capitulat în fața a 15 000 de migranți pentru că, timp de câteva zile, au existat fotografii greu de difuzat. Ea a acționat un magnet, pe care până azi a refuzat să îl dezactiveze. Prin actul său neconstituțional și nesăbuit de deschidere a frontierelor, ea ea cerut lumii întregi să vină la noi. 6,6 milioane i-au auzit chemarea, şi nu e decât începutul.

Europa traversează de ani de zile o catastrofă migratorie fără precedent, care, dacă nu încetează, va modifica identitatea culturală a continentului nostru pentru mult timp. În faţa acestui haos migratoriu, care ameninţă să ia totul pe sus, a discerne responsabilităţile este un lucru fundamental. Cea a oligarhului globalist George Soros permite să înţelegem că nu există fatalitate în politică: fără intervenţia sa și fără influenţa sa în această chestiune, politica migratorie europeană ar fi putut să fie cu totul diferită. Responsabilitatea pe care Viktor Orbán nu a încetat să o expună publicului larg. În iulie 2017 el explica public faptul că felul în care planul Soros va fi aplicat de către Bruxelles va forţa Europa să accepte un million de refugiaţi pe an:

Ei  vor  să  permită  intrarea   unui  milion de refugiați pe an în Europa. Este unul din punctele planului Soros. Și una din dezvoltările din ultima săptămână este să se creeze o instituție europeană, o autoritate de azil la nivel european, care şi-ar asuma prerogativele statelor națiune. Potrivit aceastei logici, nu noi vom mai decide pe cine să acceptăm în țările noastre. (…) Astfel, în fața ochilor noştri, se iveşte un plan, iar acum putem vedea clar că nu vorbim de refugiați politici: nu pe aceştia vrea să îi aducă Soros în Europa, ci pe migranții economici. Atunci când oamenii veneau din Siria, era posibil să se discute despre cine vine în Europa din rațiuni politice şi despre cei ce vin din rațiuni economice. Nici chiar refugiații politici nu aveau dreptul automat de a veni în Europa, doarece Convențiile de la Geneva stipulează că nu există proces de azil în carte. Azilul trebuie să fie acceptat în prima țară  care îl oferă. Dar această dezbatere a fost dată acum la o parte, deoarece mai mult de optzeci la sută din cei care vin din Africa sunt în mod clar migranți economici. (…) Planul lui George Soros este aplicat la Bruxelles. Cred că este just ca ungurii să ştie toate acestea.

În calitate de premier al Ungariei, naţiune care activează în cadrul grupului de la Vișegrad pentru a construi o Uniune Europeană de alternativă și conservatoare, Victor Orbán a înţeles bine care sunt forţele și reţelele de influenţă care împiedică Uniunea Europeană să aibă o politică suverană și să reziste la catastrofele geopolitice în derulare.

Mai recent Papa Francisc și-a reafirmat opoziţia faţă de orice formă de restricţionare a imigraţiei, și asta prin intemerdiul unui plan de 21 de puncte care consună perfect cu cel al lui George Soros172. Între similitudinile propunerilor papei Francisc și cele din planul Soros, amintim spre exemplu: necesitatea de a se înmulţi ”coridoarele umanitare pentru refugiații cei mai vulnerabili”, de a crea încă din ţara de origine un sistem de imigraţie legală în scopul contracarării practicilor de recrutare ilegală (regăsim aici același tip de argumentaţie sorosiană ca și pentru depenalizarea drogurilor). Sau mai mult, ”garanția unei subzistențe minime vitale”.

Tot atâtea propuneri pontificale care reiau spiritul și uneori chiar litera propunerilor din planul Soros. Această aliniere a papei în materie de imigraţie poate surprinde, dar ea ne uimește mai puţin atunci când studiem infiltrările și relele puse în mișcare de Open Society Foundations chiar în sânul bisericii catolice moderniste.

(va urma)