Pierre-Antoine Plaquevent: Soros și societatea deschisă. Metapolitica globalismului (16)

10:01, 4 februarie 2020 | Actual, Cărți | 655 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

fragment din cartea cu același titlu, în curs de apariție la Universitatea Populară)

Începuturile OSF

George Soros și-a lansat reţeaua de fundaţii în 1979, atunci când a decis că acumulase destui bani pentru a se implica în acţiunea metapolitică. Denumită mai întâi Open Society Institute (OSI), reţeaua de fundaţii a lui George Soros se numește azi Open Society Founda- tions (OSF). Site-ul OSF rezumă astfel cariera umanitară a lui Soros:

”Soros îşi începe activitățile filantropice în 1979. El acordă atunci burse şcolare unor studenți negri într-o Africă de Sud aflată sub apartheid. În anii 80, ajută la promovarea liberei circulații a ideilor în Ungaria comunistă. După căderea zidului Berlinului, se luptă să consolideze practicile şi instituțiile democratice în Europa centrală şi orientală. Odată cu sfârşitul Războiului Rece, îşi extinde activitățile în Statele Unite, Africa şi Asia, susținând un larg evantai de noi inițiative ce vizau să construiască societăți mai responsabile, mai transparente şi mai democratice.”

Dacă își începe activitatea militantă oferind burse studenţilor ne- gri la Universitatea din Cape Town în Africa de Sud, acţiunea de influenţă a lui Soros va începe cu adevărat în 1984 în ţara sa na- tală, Ungaria. Una din acţiunile sale a fost, de exemplu, cea de a distribui copiatoare foto universităţilor, bibliotecilor și grupuri- lor din societatea civilă, pentru a sparge dominaţia Partidului co- munist asupra informaţiei. În epoca în care Internetul nu exista, o acţiune de acest tip avea o influenţă reală asupra spiritului pu- blic. Începând cu 1987 – an în care și-a deschis biroul la Moscova

– George Soros va distribui mari cantităţi de bani unor diverse grupuri și personalităţi în Rusia și în tot blocul comunist, chel- tuieli care nu vor face decât să crească pe măsură ce gigantul sovietic va intra în faza terminală: ”Cheltuielile mele au crescut de la 3 milioane în 1987 la peste 300 de milioane în 1992.”145 În momentul căderii comunismului, Soros a finanţat astfel cre- area unei întregi reţele de fundaţii în toată Europa de Est, până în Asia centrală.

În epocă numită Open Society Institute, OSI își propunea ca misiune prioritară să promoveze democraţia și liberalizarea accelerată în fostele ţări comuniste și să implanteze mai durabil reţelele Societăţii Deschise în Eurasia. George Soros va fi, de pildă,  un finanţator major al echipei economice a lui Boris Elţîn; echipă care includea și pe economistul Jeffrey Sachs, promotor al unui capitalism axat pe ”terapia șocului”, precum și pe consilierul liberal al lui Elţîn, Egor Gaidar.

În momentul căderii provocate a sistemului sovietic, George Soros era de partea celor ce au secătuit de puteri Europa post-sovietică în anii 90 și pe care îi numim generic oligarhi. În anii 80 și 90 Open Society Institute și ONG-urile sale vor fi astfel angajate în toate procesele de liberalizare accelerată a fostului bloc sovietic. OSI cu sprijinul NED (National Endowment for Democracy) va fi astfel foarte implicat în distrugerea fostei Iugoslavii și în culpabilizarea unilaterală a sârbilor. Începând cu 1993, Open Society va sprijini prin zeci de milioane de dolari ajutorul umanitar și operaţiunile de salvare din ţările fostei Iugoslavii, mai ales în timpul asediului de la Sarajevo.

În paralel, pentru a ajuta la formarea unei noi generaţii de con- ducători politici și economici cuceriţi de ideile și interesele sale, Soros va fonda în 1991 Universitatea Europei Centrale  (Central European University – CEU).

Pretinzând a fi  ”o entitate non-partizană și non-politică”, OSF se descrie ca ”fundație privată care vizează să creeze politici publice pentru promovarea democrației, guvernanței, dreptu- rilor omului, reformelor economice, juridice şi sociale; (…) ea pune în practică o întreagă serie de inițiative pentru susținerea statului  de  drept,  a  educației,  a  sănătății  publice,  a  media independente. Ca şi lupta împotriva corupției şi împotriva încălcă- rii drepturilor omului. ”

Ea este în fapt o unealtă de ingerinţă incredibilă, a cărei urmă o redescoperim cam peste tot în lume. Ea susţine astfel mișcarea anti-Milosevic Otpor în fosta Iugoslavie, Euromaidanul în Ucraina, prin intermediul releului International Renaissance Foundation (www.irf.ua) sau tentativa de revoluţie a Electric Yerevan în Armenia în 2013.

Este de asemenea implicată în revoluţia georgiană din 2003, în ”primăverile arabe” și pare să joace un rol important în manifestările recente din România, Macedonia și în susţinerea opoziţiei ”liberale” împotriva președintelui Igor Dodon în Moldova. O regăsim în cea mai mare parte a revoluţiilor ”colorate”: aceste schimbări de regim care umplu regulat actua- litatea și care sunt oricum doriți, numai nu spontane. Manifestări de masă sau revoluţii care folosesc tehnici de agitaţie elaborate și susţinute de către agenţii de comuncare și de ONG-uri precum cele ale lui Soros. O tehnică contemporană de lovitură de stat prin terţi interpuși pe care o vom analiza ceva mai jos.

(va urma)