Pierre-Antoine Plaquevent: Soros și societatea deschisă. Metapolitica globalismului (10)

08:58, 13 ianuarie 2020 | Actual, Cărți | 669 vizualizări | Nu există niciun comentariu

fragment din cartea cu același titlu, în curs de apariție la Universitatea Populară)

                                         Karl Popper și societatea deschisă 

Pentru a înţelege axiologia care susține înfruntarea transis- torică dintre societatea deschisă și societăţile organice sau în- chise la Soros, este necesar să facem o incursiune gândirea lui Karl Popper. Spre deosebire de discipolul său, Karl Popper nu consideră societatea închisă ca o etapă din procesul de descompunere a unei societăţi tradiţionale și organice. El nu o consideră nici o tentativă totalitară de menținere a propriei omogenități în fața scimbărilor ce se produc. Pentru el, termenul de societate închisă definește starea  oricărei societăţi organice și tradiţionale. În afară de această nuanţă, vedem aici că George Soros nu a făcut decât să reia și să dezvolte ideile lui Karl Popper. O definiţie a societăţii închise și organice pe care Popper o opune frontal conceptului de societate deschisă:

”Numesc societate închisă societatea magică sau tribală şi soci- etate deschisă pe cea în care indivizii se confruntă cu decizii personale. O societate închisă tipică poate fi comparată cu un organism, iar teoria biologică a statului poate, într-o mare măsură, să i se aplice. Putem, într-adevăr, să o apropiem de o turmă, a cărei coeziune este menținută prin legături precum rudenia, viața comună, bucuria sau durerea. Raporturile senzoriale, atingerea, mirosul, vederea, predomină aici asupra raporturilor sociale mai abstracte, precum schimburile sau repartizarea muncii. Teoria organică a statului se poate concepe în cazul unei societăți închise, pentru că dependența membrilor față de ansamblu este determinată prin reguli imuabile, ca într-un organism viu. Ea nu se concepe în cazul societății deschise, caracterizată de o rivalitate între membrii săi care poate să meargă până la lupta de clasă. Aplicată la societatea noastră, teoria organică este aproape mereu o manieră deghizată de a pre- dica reîntoarcerea la tribalism.”

Acest citat din Popper lasă să se vadă dispreţul afișat faţă de locu- itorii societăţilor închise, adevărată turmă umană care abia iese dintr-o animalitate senzitivă care trebuie reeducată. Dar și aici, ca și la Soros, societatea deschisă se definește în esenţă împotriva concurenţilor săi, adică societăţile închise sau organice. Atunci care sunt cauzele care duc societăţile la declin? Declin judecat pozitiv de către Karl Popper:

”Cauza principală a căderii societății închise trebuie căutată în dezvoltarea comerțului şi a comunicațiilor maritime. Nimic nu este mai apt să zguduie încrederea în caracterul intangibil al instituțiilor tribale decât contactul cu alte populații. Or, comerțul este fără îndoială una din rarele activități în care, chiar şi într-o societate tribală, inițiativa personală se poate manifesta. Astfel, navigația şi comerțul au fost principala afirmare a imperialismului atenian în secolul V î. H.; şi astfel se face că oligarhii şi membrii claselor care erau sau fuseseră privilegiate le-au denunțat ca activități deosebit de periculoase.”

La Popper ca și la Soros, ceea ce sfârșește prin a dilua societăţile organice sunt forţele comerţului și noile mijloace de comunicaţie: două axe strategice ale reţelelor Soros în epoca noastră. Această eroziune a societăţilor tradiţionale prin comerţ este o realitate care a fost adeseori pusă în lumină de gânditorii conservatori, dar dintr-o perspectivă opusă. Spre exemplu Carl Shmitt, care în cartea Pământul și Marea studiase în profunzime rolul comerţului și al marinei în emergenţa unei ordini mondiale de-a lungul istoriei. O nouă ordine ce submina progresiv vechea ordine a relaţiilor politice clasice prin capitalismul maritim și imperialismul pre-mondialist. Carl Shmitt explica, de altfel, cum anume imperialismul economic se poate drapa în haine umaniste pentru a-și atinge scopurile:

”Conceptul  de  umanitate  este  un  instrument  ideologic  deosebit  de util pentru extinderile imperialiste, şi sub forma sa etică umanitară este un vehicul specific al imperialismului economic.”

O definiţie care pare să fi fost scrisă expres pentru George So- ros. Ideea unui imperialism umanitar fiind ceea ce poate să definească cel mai bine reţelele lui Soros și activităţile lui pretutindeni în lume. Un imperialism umanist și democratic benefic, deoarece tinde să descompună societăţile organice, societăţi prin esenţa lor tribale și totalitare, potrivit lui Popper. O tendinţă pozitivă care emerge din Antichitate în conflictul ce opune tânăra democraţie ateniană cu adversarii săi. Revoluţie ce traversează secolele și căreia i se opun cu regularitate tentativele de restauraţie a societăţilor închise.

 (va urma)

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *