Concluzie 3 (fragment din cartea lui Hervé Juvin ”Guvernarea dorinței” , Universitatea Populară)

08:55, 15 ianuarie 2019 | Cărți | 1096 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

{…}Vom termina oare curând cu dorința? Dorință ca pasiune, ca nebunie, ca ne-rațiune. Dorință care mătură frontiere, râde de vârste, de moravuri și de legi, dorință ce proclamă legile vieții, mai presus de orice deșarte legi omenești? Sau dorință fabricată, dorință produsă, dorință supusă? Sub biciul dezamăgirii, e vorba de a termina cu dorința de lucruri care se cumpără și se vând, pentru a redescoperi dorința politică, cea a puterii asupra sinelui și pentru sine.

Nu suntem blazați de putere, nu am revenit din dorința politică, ci o redescoperim sub forma ei cea mai pură și cea mai urgentă, cea de mijloc de a supraviețui, și deja reapar de la origini dorințele vitale. Le redescoperim ca pe niște trupuri necunoscute, pe care trebuie să le cucerim și ale căror promisiuni ne fac inima să bată. Libertate politică, libertate a spiritului. Onoare de a apăra ceea ce suntem, fidelitate față de pământul nostru și de ai noștri. Adevăr al originilor, al atașamentelor și apartenențelor, în ordinea lui a fi și a deține ceea ce ni se cuvine. Primat al simbolurilor, al apartenențelor și al ritualurilor, în ordinea subtilă și misterioasă ce unește viața și invizibilul și care șușotește secretul lui a dura; acceptarea lumii așa cum e, recunoștință pentru tot ceea ce este viața. Există oare dorințe mai noi și mai mari, există oare dorințe care să facă să ne bată inimile mai repede, să punem mâna pe arme și să simțim prețul vieții? Va fi oare o altă politică decât cea a vieții, cea a frontierelor salvatoare, cea a unei estetici ce decide asupra valorilor, cea a separațiilor care garantează diversitatea oamenilor, a speciilor și a culturilor?

Revoluția dorinței politice este revoluția supraviețuirii, cea a omului durabil într-o lume durabilă. Împotriva terorismului schimbării, ea începe prin a recunoaște că omul trebuie să rămână și este însoțită de recunoașterea, de recunoștința pentru lumea așa cum e, pentru viață așa cum e, ea comandă o atenție intensă, o precauție de fiecare clipă, pentru a nu schimba nimic din ceea ce nu știm să conservăm, pentru a nu distruge nimic din ceea ce nu știm să reconstruim și pentru a economisi fiecare resursă pe care nu știm să o producem. Revoluție a puterii umane, revoluție înainte de toate a dorinței umane purtate de abstracțiunea monetară și de iluzia fiduciară către lucrurile așa cum sunt ele, către viața așa cum e ea, către bărbați și femei așa cum sunt ei {…}

 

 

Traducere de Ruxandra Iordache           

Navighează dupa cuvinte-cheie: ,