Cele două etape ale neuro-pirateriei epigenetice: Phising și conflict triangulat

09:04, 14 ianuarie 2019 | Cărți | 1060 vizualizări | Nu există niciun comentariu

Lucien Cerise, din cartea ”Neuro-pirații”

Piratarea unui creier trecând prin programul său epigenetic, prin mediul său semantic și sociocultural, se face în doi timpi: 1) ocolirea mecanismelor de apărare pentru a pătrunde furtiv în mașină ; 2) apoi, dacă suntem un black hat, rescrierea codului pentru a face mașina să fie disfuncțională, provocând un bug.

Într-o primă etapă, pentru ca pirateria să fie efectivă, pentru ca violarea să fie furtivă, trebuie să se menținute aparențele de non-viol și de respect pentru integritate. Pentru a se putea vorbi de piraterie, e necesar ca cel pirat să rămână inconștient. Dacă cel piratat este conștient de piratare, atunci prin definiție nu mai e piratare. În acest sens, neuro-piratarea, violul furtiv asupra creierului trebuie să respecte ergonomia cognitivă a creierului, adică felul său obișnuit de a funcționa, habitusurile sale, rutinele, algoritmii săi. Cum? Prin phising (concept apropiat de ”calul troian”) care dă iluzia că totul este normal și care înșală creierul în derularea procesului. Creierul nu trebuie să detecteze anomalia la o primă vedere; în mod ideal, trebuie chiar să dorească ceea ce se întâmplă. În timpul operațiunii de intruziune și de viol furtiv, piratul trebuie deci să reproducă măcar aparențele unei funcționări normale, producând indiferență în privința sa; iar la modul ideal, trebuie chiar ca creierul să fie făcut să dorească procesul propriei sale piratări, piratul producând încredere în privința sa (fabricarea consimțămtului prin utilizarea mecanismelor sindromului Stockholm).

Odată ce s-a câștigat indiferența sau încrederea și odată ce s-a produs pătrunderea furtivă în mașină, ceea ce înseamnă prima etapă, de phising, se poate trece la etapa a doua: fraudarea codului de sursă pentru a bloca mașina. Altfel spus, reconfigurarea sistemului de reprezentare interiorizat de creier pentru a-l „arde” ca pe un hard disk. Acesta e momentul ”conflictului triangulat”, care constă în implantarea de contradicții interne în sistem, în orchestrarea unui conflict sub control între părțile sistemului pentru a le impune o mișcare separatistă, centrifugă, deci pentru a face să crească entropia și dezordinea în sânul sistemului și pentru a sparge unitatea sa organică și funcțională.

 

Primă etapă, phising: invizibilitate și impunitate

 

Fascicolul atenției conștiente este selectiv și are unghiuri moarte și pete oarbe ; exact acelea pe care piratul va trebui să le repereze sau să le creeze pentru a rămâne în afara câmpului vizual al creierului și pentru a intra furtiv în el, fără a fi depistat. Peștele în cârlig nu a văzut decât momeala, nu și cârligul care îl va ucide și nici pescarul de pe mal care îl va mânca. Punctele de orbire a conștiinței sunt zonele care nu focalizează atenția și nici nu o rețin. Ceea ce nu reține atenția este ceva care te lasă indiferent. Pentru a deveni invizibil, trebuie deci să reușești să creezi o pată oarbă suscitând indiferența. Se poate provoca de semenea o ”pată de încredere”, deoarece încrederea adoarme vigilența și deturnează atenția la fel de mult, dacă nu chiar mai mult decât indiferența. Altminteri, dacă se provoacă neîncredere, obiectivul este ratat, deoarece redevii vizibil. Stăpânirea gamei de relații încredere-indiferență-neîncredere este deci cheia ingineriei sociale și a neuro-pirateriei. Pentru a ocoli mecanismele de apărare ale creierului, pentru a intra în el furtiv și pentru a prelua controlul asupra lui, există deci o rețetă așa cum vorbim de vreo rețetă de bucate: o succesiune de operațiuni de îndeplinit într-o anumită ordine, pentru a atinge un anumit scop. Această metodă cvasi-matematică a preluării puterii poate fi chiar și cuantificată printr-o abordare științifică și rațională derivată din cibernetică. La origine, cibernetica a fost creată în vremea celui de-al Doilea Război Mondial de către Norbert Wiener pentru a face calcule de balistică militară, al căror scop era de a reduce retroacțiunea ”negativă”, altfel spus contralovitura și șocul în retur la tunurile și avioanele care trăgeau proiectile. Ceea ce se cheamă shock testing sau test de șoc. Transpunerea calculelor de balistică militară într-o balistică socială permite să se reducă, și, dacă e posibil, să se suprime orice retroacțiue la impactele provocate, orice contralovitură și orice șoc în retur la distrugerile care îi sunt aplicate societății. Este calculul aproape matematic al preluării puterii. Într-adevăr, oricine aș fi, oriunde aș fi, orice aș face, dacă nu există un șoc în retur la ceea ce fac, asta vrea să spună că sunt în poziția de putere. Absența unui șoc de retur poartă și un alt nume: impunitate.

Pentru a atinge impunitatea, trebuie să devii invizibil. Recunoaștem aici mitul inelului lui Gyges, povestit de Platon în Republica, apoi reluat de Tolkien în Stăpânul inelelor. În marea sa operă, Tolkien imaginează mai multe inele de putere împărțite de popoarele din Ținuturile de Mijloc, dar există unul mai puternic decât celelalte, care poate ”în întuneric, să le lege”, a se înțelege ”să le controleze în mod ocult”. Este inelul puterii supreme pe care Sauron îl caută și pe care Frodon trebuie să îl distrugă, care conferă invizibilitate celui ce și-l pune pe deget, metaforă a impunității totale, deci a puterii totale. Adevărata putere este invizibilă. O putere vizibilă va fi mereu mai puțin puternică decât o putere invizibilă. În lumea reală, inelul Puterii nu există. A deveni invizibil înseamnă de cele mai multe ori a trece neobservat, deci ”a se ascunde la vedere ”, după formula masonică. Ingineria socială, în calitate de artă de a-l modifica pe călălalt fără știrea sa, ar putea să fie descrisă în multe privințe ca versiune laicizată a doctrinelor ermetice și esoterice ale manipulării de masă, un fel de tehnică de ”magie socială”, de mentalism politic, de prestidigitație hipnotică colectivă, fondată pe exploatarea unor pete oarbe din fascicolul de atenție și pe jocul cu dialectica vizibil/invizibil, umbră și lumină, în arhitectura societăților umane. Din punct de vedere istoric, francmasoneria este prima doctrină unificată despre influența subliminală de masă, justițiabilă în termenii unei ”mari opere” de constructivism social, deci de inginerie socială.

 

(va urma)

Traducere de Ruxandra Iordache

Navighează dupa cuvinte-cheie: ,

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *