Calistrat M. Atudorei: Lovitură de stat americană eșuată: Venezuela 2019 (II)

10:25, 2 iulie 2019 | Cărți | 520 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

(Fragmente inedite din versiunea engleză, revizuită și completată,  a cărții lui C.M. Atudorei ”Planurile Americii pentru hegemonia globală”)

Adevăratul motiv al asedierii cu o asemenea duritate a Venezuelei a fost recunoscut destul de transparent de John Bolton, consilierul pentru securitate națională al președintelui SUA. Într-un interviu acordat în direct pentru Fox Business, la câteva zile după ce Guaido s-a auto-declarat președinte, Bolton a cam făcut-o de oaie: “Va fi cu totul diferit sub aspect economic pentru Statele Unite în Venezuela dacă am putea avea companiile petroliere americane care ar investi și ar produce capabilități în Venezuela.”[1] Într-adevăr, ar fi o mare diferență economică pentru că în felul acesta Statele Unite ar exploata la discreție petrolul din Venezuela, la un preț care ar aduce un profit uriaș pentru SUA. Nu și pentru Venezuela, dar… așa e cu democrația (sic!). Petrolul din Venezuela ar fi ca un fel de barcă de salvare pentru economia americană, care în prezent se cam scufundă din cauza catastrofalului deficit bugetar și al cheltuielilor militare uriașe.

Bolton a mai dat din casă informația că cei de la Casa Albă deja a făcut aranjamentele, prin corporațiile americane, cu privire la modul de valorificare a rezervelor petroliere ale Venezuelei. Conform spuselor sale, acest curs al evenimentelor este din păcate blocat de regimul nedemocratic al lui Maduro. De fapt, mai spunea el, Venezuela ar fi una dintre cele trei țări din America Latină – alături de Nicaragua și Cuba – în care se încalcă flagrant drepturile omului și care constituie o Troika a Tyranei. Așa stând lucrurile, a mai explicat consilierul pentru securitate națională John Bolton, America sprijină în zonă schimbările de regim.

                                                 Efectul dezastruos al sancțiunilor

La două zile după ce Bolton a dat cărțile pe față recunoscând cât de mult jinduiește America după petrolul Venezuelei, administrația Trump a impus noi sancțiuni companiei petroliere Petróleos de Venezuela, S.A., or PDVSA. Prin această măsură, toți cetățenii și companiile americane s-au ales cu interdicția de a face tranzacții cu PDVSA.

Venezuela primește sancțiuni din partea SUA de mai mult de 10 ani, dar din anul 2017 numărul acestora a crescut exploziv, așa cum arată site-ul Ministerului de Finanțe al SUA[2]. Motivațiile sancțiunilor acoperă o gamă largă de probleme cum ar fi: Terorismul, Traficul de Droguri, Traficul de Persoane, Acțiuni Antidemocratic, Violarea Drepturilor Omului, Corupție, Sancțiuni contra  PDVSA sau Sancțiuni Financiare. Au fost de asemenea impuse multe sancțiuni ce vizau specific persoane-cheie din administrația din Caracas. Însă impactul cel mai mare asupra țării îl au sancțiunile asupra companiei petroliere de stat, PDVSA,  deoarece anume ei îi revin  90% din veniturile obținute de această țară din exporturi.

În februarie 2019 Washingtonul a luat o nouă decizie de referință, blocând colaborarea entităților străine cu PDVSA. Potrivit lui Michael McCaul, cel mai înalt reprezentant al republicanilor în Comitetul pentru Afaceri Externe din Camera Reprezentanților, măsura este destinată to “să blocheze regimul lui Maduro să folosească (petrolul) în scopuri de câștiguri personale și de aplicare a represiunilor”. Oficialul american a reliefat că petrolul “aparține de drept poporului venezuelean”[3], ca să se înțeleagă foarte clar că administrația Statelor Unite nu vrea altceva decât să apere valorile democrației…

Adevărul este, însă, cu totul altul, deoarece prin tăierea principalei surse de venituri a Venezuelei, cea mai afectată a fost tocmai marea masă a populației. Să nu uităm că după proclamarea lui Guaido ca președinte, SUA a blocat și accesul Venezuelei la băncile corespondente pentru tranzacțiile internaționale. Aceasta a dus implicit la închiderea accesului la creditele necesare pentru importul de medicamente, produse alimentare și alte bunuri esențiale. A urmat, în consecință, incapacitatea de plată a guvernului către furnizorii internaționali, care în consecință au încetat să furnizeze servicii. Unul dintre aceștia este concernul american General Electric, care după ce a tăiat curentul, a lăsat Venezuela pe seama propriilor surse de curent, axate în principal pe cele câteva hidrocentrale. A fost însă mult prea puțin și din acest motiv au survenit grave crize de electricitate.

Oficialii SUA știu foarte bine ce perturbări provoacă sancțiunile lor în sistemul economic al Venezuelei și că situația are niște repercusiuni extrem de negative asupra maselor de oameni. Tocmai de aceea, pretinzând că administrația de la Washington escaladează panta sancțiunilor având ca scop “binele populației”, aceasta trădează de fapt o strategie foarte cinică. De fapt, această strategie scontează revolta populației împotriva guvernului sau capitularea necondiționată a liderilor, tocmai pentru a pune capăt suferinței poporului.

O reflectare în date cuantificabile a suferinței induse în Venezuela de sancțiunile americane este redată de un studiu publicat în aprilie 2019 de Center for Economic and Policy Research (CEPR). Cercetarea a fost coordonată de Jeffrey Sachs și Mark Weisbrot și a condus la elaborarea unui raport intitulat „Economic Sanctions as Collective Punishment: The Case of Venezuela”. Cei doi raportori ai studiului fac parte din cei mai calificați experți în domeniul dezvoltării economice din lume. Jeffrey Sachs este, printre multe alte funcții, director al Institutului Harvard pentru Dezvoltarea Internațională  și este din 2002 consilier special al Națiunilor Unite pentru Obiectivele de dezvoltare durabilă. Mark Weisbrot este codirector al Centrului de Cercetări Economice și Politice din  Washington, DC.

Raportul lor a ajuns la concluzia că programul de sancțiuni desfășurat de Statele Unite în Venezuela în perioada 2017-2018 se circumscrie noțiunii de pedepsire colectivă a populației, practică total ilegală în relațiile internaționale: 

”Sancțiunile economice impuse Venezuelei de către guvernul SUA începând din august 2017 (…) ar corespunde definiției pedepsei colective a populației civile, așa cum este descrisă atât în convențiile internaționale de la Geneva, cât și în Convenția de la Haga, la care SUA este semnatară. Ele sunt, de asemenea, ilegale în conformitate cu legea și tratatele internaționale pe care SUA le-a semnat și ar părea că încalcă și legea americană”. [4]. 

Cercetarea evidențiază etapă cu etapă efectul de blocare a sectoarelor administrative ale Venezeuelei. Embargoul asupra tranzacțiilor comerciale a suspendat pe de o parte exportul de petrol, principala sursă de venituri a țării. Pe de cealalaltă parte, a blocat importul de medicamente, produse alimentare, echipament medical, piesele de schimb și echipamentele necesare pentru producerea de energie electrică, sistemele de apă sau transport. Consecința extrem de gravă a acestor sancțiuni este că din cauza lipsurilor generalizate mortalitatea a crescut cu 31% în anii 2017-2018, ajungând la peste 40.000 de decese! În același timp, același raport mai subliniază următoarele:

Peste 300.000 de persoane au fost estimate a fi în pericol din cauza lipsei de acces la medicamente sau tratament. Aceasta include aproximativ 80.000 de persoane cu HIV care nu au primit tratament antiretroviral din 2017, 16.000 de persoane care necesită dializă, 16.000 de persoane cu cancer și 4 milioane cu diabet zaharat și hipertensiune arterială (dintre care mulți nu pot obține insulină sau medicamente cardiovasculare)[5].

Starea de risc a 300.000 de oameni în condițiile indicate echivalează – așa cum subliniază în concluzie Sachs și Weisbrot – cu o veritabilă „pedeapsa cu moartea pentru zeci de mii de venezuelani”!! Aceasta nu pare să fie deloc expresia preocupării administrației SUA pentru ”binele populației” și pentru ”promovarea democrației”.

Cu atât mai greu de înțeles în acest context este că  ”Fiecare ordin executiv (care a impus sancțiuni) din martie 2015 declară că Statele Unite suferă de o stare de urgență națională din cauza situației din Venezuela „.”[6].

Această formulare nu are nicio bază reală pentru că Venezuela nu a amenințat în niciun fel securitatea Statelor Unite. Este doar un pretext cu aparență de legalitate pentru a încadra sancțiunile la un nivel cât mai ridicat de duritate.

La o concluzie similară celei evidențiate de Sachs și Weisbrot a ajuns, chiar înaintea lor, și Alfred de Zayas, cunoscut expert în dreptul internațional și drepturile omului. În calitate de raportor al Conciliului pentru Drepturile Omului al ONU, Zayas a vizitat Venezuela în 2017 și apoi a elaborat un raport oficial, pe care l-a prezentat Consiliului de Securitate al ONU pentru Drepturile Omului în septembrie 2018. Foarte detaliat, raportul[7] indică modul în care războiul economic și sancțiunile conduse de guvernul Statelor Unite au devastat Venezuela și i-au afectat drastic populația civilă. În comentariile sale pe marginea raportului, el a arătat că „Sancțiunile SUA asupra țării sunt ilegale și ar putea constitui o crimă împotriva umanității în temeiul dreptului internațional” și că “războiul economic” practicat de SUA, UE și Canada sunt niște factori semnificativi ai acestei crize economice. El a subliniat cu fermitate că aceste practici efectiv „distrug economia” Venezuelei și „omoară cetățenii[8].

De Zayas a recomandat, printre altele, efectuarea unei cercetări de către Curtea Penală Internațională, care să investigheze sancțiunile economice împotriva Venezuelei ca posibile crime împotriva umanității în temeiul articolului 7 din Statutul de la Roma. De asemenea, în repetate ocazii, expertul ONU a atras atenția că este exercitată prin mediul politic, prin mass-media și chiar prin rapoarte false o intensă campanie de propagandă referitoare la așa-zisa „criză umanitară” din Venezuela, pusă pe seama guvernului Maduro. În realitate, afirmă el, totul este „un ocean de minciuni” și orice cercetare la fața locului, desfășurată pe baze oneste, „va observa impactul negativ al sancțiunilor”[9] impuse de SUA.

Este de remarcat că deși raportul lui Alfred de Zayas a venit pe linia oficială a ONU, el a fost totalmente ignorat de mainstream media și chiar de înalții oficiali ai Națiunilor Unite. Explicația – destul de transparentă în tot acest context – rezidă în presiunile care se fac de la nivel politic pentru a se merge pe povestea configurată de administrația de la Washington.

(va urma)

[1] The Grayzone, US coup in Venezuela motivated by oil and corporate interests – Neocon John Bolton spills the beans, youtube, January 29, 2019, https://www.youtube.com/watch?v=O_yHo9efvO8

[2] US Department of State – Venezuela-Related Sanctions, Department of the Treasury, https://www.state.gov/e/eb/tfs/spi/venezuela/

[3] Saleha Mohsin, Daniel Flatley, U.S. Weighs New PDVSA Sanctions as Next Step Against Maduro, Bloomberg, February 15, 2019, https://www.bloomberg.com/news/articles/2019-02-15/u-s-weighs-new-pdvsa-sanctions-as-next-step-against-maduro

[4] Mark Weisbrot, Jeffrey Sachs, Economic Sanctions as Collective Punishment: The Case of Venezuela, CEPR, April 2019, http://cepr.net/images/stories/reports/venezuela-sanctions-2019-04.pdf

[5] Idem, Mark Weisbrot, Jeffrey Sachs, The Case of Venezuela

[6] Idem, Mark Weisbrot, Jeffrey Sachs, The Case of Venezuela

[7] United Nations, report A/HRC/39/47/Add.1, 3 August 2018, https://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G18/239/31/PDF/G1823931.pdf?OpenElement

[8] Michael Selby-Green, Venezuela crisis: Former UN rapporteur says US sanctions are killing citizens, The Independent, 26 January 2019, https://www.independent.co.uk/news/world/americas/venezuela-us-sanctions-united-nations-oil-pdvsa-a8748201.html

[9] Alfred de Zayas, ‘We are swimming in an ocean of lies!’: Ex-UN human rights expert blasts ‘manipulation’ on Venezuela, 20 martie 2019, https://www.youtube.com/watch?time_continue=243&v=yF7WJlR8730

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,