Ucraina 2018: anul Dragonului Roșu (2)

08:48, 18 ianuarie 2018 | | 1083 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

 De ani buni, din vremurile lui Iușcenko, Timoșenko, Iațeniuk & Co, deși a deținut inițiativa politică în Ucraina, Occidentul a rămas acolo codașul clasei, ca angajare și afaceri, investiții străine directe (FDI), contracte comerciale (anemice) și cooperare de producție (Zero).  Economic, în relațiile sale cu UE, această țară, în loc să câștige, a regresat, în 2016 a fost nevoită să scoată bani din buzunarele aproape goale, pentru a compensa, după o liberalizare reciprocă a tarifelor, schimburile de mărfuri cu UE – peste  două miliarde de euro. Între timp, ce face UE? Face ce știe cel mai bine în ultima vreme.  Să-și bată cuie în talpă.

Nesesizând momentul de răscruce în care se află “U Kraina”, adică țara de la margine, de la răscrucea Vest-Est. Secretarul de Stat american Tillerson îl trage de urechi pe ”repetentul” în lupta cu corupția Poroșenko, și așa cum stau lucrurile în momentul de față, Bruxellesul și Washingtonul par să-și fi pierdut răbdarea cu dânsul. Iar asta poate deveni marea oportunitate pentru China, de a deschide, fără să scârțâie, ușa Kievului, cu oferte rezonabile, adică oferte neînsoțite de vreo condiție reformistă. În ianuarie 2018, la Kiev, investițiile pragmatice și agresive chinezești par a fi preferabile celor occidentale, întotdeauna însoțite de litania cu valorile democrației de piață liberă, pe care guvernanții ucraineni au fost nevoiți s-o asculte cuminți și fără să comenteze. Dacă se vor întâmpla toate acestea, Moscovei nu-i mai rămâne decât să stea relaxată în fotoliu și să se uite la videoclipul Glukozei (Madonna rușilor) cu hit-ul Tancuy Rossiya i plach Evropa (Dansează Rusia și plânge Europa)…

 

Factorul China – noul ”câmp minat” dintre Occident și Ucraina

 

Pentru cei 45 milioane de locuitori ai săi, ziua de 30 noiembrie trecut a fost una obișnuită, într-o Ucraină situată la încheietura intereselor geopolitice ale celor trei super mari – Rusia, Uniunea Europeană și Statele Unite. Avea să fie ultima. După ea, nimic nu mai este ”obișnuit” ca înainte, cum a fost cele 10.000 de zile, de la independența Ucrainei, din 1991, când aproape toți ucrainenii și-au pus speranțele în Vest. A doua zi, la 1 decembrie, Bruxellesul a anunțat că nu va mai plăti ultima tranșă, de 600 milioane euro, din asistența financiară oricum ”subțire”, de numai 1,8 miliarde, către Kievul care tărăgănează reformele anti-corupție.  Apoi, la 4 decembrie, Secretarul de stat american și-a pierdut complet răbdarea: ”Este absolut inutil ca Ucraina să lupte pentru trupul său în Donbas, dacă își lasă sufletul pradă corupției”…

 

 

5 decembrie 2017, Ucraina: Președintele Poroșenko și vice-premierul Ma Kai al Chinei,  într-o întâlnire ce ar putea reașeza iarăși Kievul în istoria mare a Europei

Apoi, după mesajul de adio dur al lui Tillerson, la Kiev a apărut la țanc și miraculos … China! La 5 decembrie, vice-premierul Ma Kai a negociat grabnic cu președintele Poroșenko și premierul său și, scurt și la obiect, fără agende, lupte și agenții anti-corupție, fără reforme în justiție, ministere și administrație, fără observatori de pace internaționali în estul țării, fără spaime existențiale precum că ucrainenii vor intra în sfera de influență a Rusiei, liderul chinez a oferit 7 miliarde dolari pentru proiecte infrastructurale (în principal căi ferate), alte 8-12 miliarde în investiții în următorii cinci ani, sporirea substanțială a achizițiilor de produse agricole ucrainene (exportul de porumb al Ucrainei în China l-a depășit în 2015 pe cel al SUA) etc. – pe finalul întâlnirii partea chineză a afirmat că Beijingul are disponibilitatea să devină un partener strategic al Ucrainei, capabil s-o ajute să iasă de pe piețele ”politizate” europene. La rândul lui, prim-ministrul Groisman a apreciat China ca o ”prioritate strategică” pentru Ucraina și a anunțat că 2019 va fi oficial ”Anul Chinei” în țara sa, având în vedere importanța ei, ca o poartă principală de intrare în Europa a viitoarei căi tri-continentale chineze ”Noul Drum al Mătăsii”.

 

Exact cînd Vestul sancționează financiar Ucraina, China pune pe masă la Kiev miliarde de dolari și oferă o relație economică strategică, de alte zeci de miliarde, fără să pună condiții politice.

O Ucraină întoarsă acasă, chiar și în Uniunea Eurasiatică, nu este un lucru rău pentru Beijing. Și asta ar fi dovada, după cum spuneau președinții Putin și Xi Jiping în Declarația comună din iulie 2017, că ”sistemul internațional actual se îndreaptă către multipolaritate”

 

Și astfel, de la 5 decembrie 2017 încoace, Ucraina poate fi socotită un caz unic în lume – este locul aflat la încheietura tuturor celor patru superputeri politice, economice și militare ale planetei: UE, Rusia, SUA și China. Ar mai fi de spus doar că Rusia, principala putere continentală europeană, încearcă să-și recupereze vechiul statut în Europa, iar China, în ascensiune globalistă – după cum o dovedește acum în Ucraina – încearcă să dobândească noul ei statut de putere economică în Europa următoarelor decenii. Și Rusia, și China resimt ”hegemonia” Americii și împărtășesc dorința de a ajunge la o lume multipolară.

Radu  Toma

Copyright www.flux.md