PHILIPPE DE VILLIERS:Un patriot francez în faţa hegemoniei americane (3)

09:49, 18 ianuarie 2016 | | 3077 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Naţiunile europene – victime ale devastatoarei  globalizării neoliberale 

philippe-de-villiers-cartePhilippe de Villiers ne relatează în continuare  despre acele inginerii sociale majore, ce s-au operat de prin 1983 şi care au produs schimbări fundamentale în societatea franceză, acestea fiind de o gravitate fără precedent. „Acest nou proiect de societate intra în rezonanţă cu voinţa marelui patronat. Cuvântul-cheie era acelaşi: mobilitatea fără limite. Trebuia să se însuşească a fi mobil. Mobil şi volatil… Aşadar, Franţa s-a subordonat dogmelor anglo-saxone. Am trecut de la socialismul naţional, care a produs pagube enorme, la globalizarea ultraliberală.

La 23 martie 1983 Francois Mitterrand   a optat pentru eliberarea capitalului şi rămânerea în cadrul Sistemului monetar european – faimosul SME. El hotărâse să urmeze Germania. Francul depindea de marcă. Politica francului puternic la Frankfurt (în original, joc de cuvinte:  franc fort – Francfort – n.n.) a prejudiciat economia noastră din cauza unei rate de schimb prea ridicate. Industria germană a  profitat pentru a decola. Franţa s-a înfundat în dezindustrializare.  Moneda unică era pe cale”.

Am reprodus acest fragment doar pentru a-l proiecta, măcar în treacăt, asupra realităţilor noastre. Aşadar, faimoasa „mobilitate socială”, exaltată de apostolii pieţei libere, a şi deportat „benevol” circa un milion de moldoveni în străinătate. Nu înainte, însă, de a se produce dezindustrializarea şi năruirea sectorului agrar ale ţării, care nu mai puteau fi competitive şi nici nu mai dispuneau de capacitatea de absorbţie a forţe de muncă autohtone. Capitularea în faţa dogmelor anglo-saxone este evidentă şi în cazul Moldovei, prin toate politicile economice din ultimul sfert de veac. Dacă eliminarea oricăror  instrumente protecţioniste a lovit atât de puternic Franţa, avantajând Germania, să ne gândim încă odată ce lovitură mortală pentru economia noastră îl reprezintă regimul de liber schimb cu UE. Încă o dată să repetăm împreună cu Friedrich List, părintele fondator al patriotismului economic: dacă fuzionează două economii într-o piaţă comună, una fiind puternică, iar alta slabă, eliminându-se orice bariere vamale,  cea puternică va avea de câştigat în proporţie de sută la sută în detrimentul cele slabe. Restul sunt minciuni sau, mai elegant, mituri ale şcolii neoliberale de la Chicago.

De Villiers continuă astfel: „Stânga moderată” a câştigat. Ea a venit să impună liberul schimb universal, în numele unui principiu moral: deschiderea este o virtute, protecţionismul este un păcat. Evangheliştii pieţei… erau creştinii (e vorba de un curent politic, nu de apartenenţa religioasă – n.n.), democrat-creştinii – Delors, Camdessus,  Lamy, Lagayette, Peyrelevade. Ei erau cei care în curând aveau să colonizeze instanţele internaţionale FMI şi Banca Mondială. Ei erau în misiune, ei urmau să meargă să evanghelizeze, în numele economiei ecumenice mondializate, toate naţiunile. Ei sunt ce care, începând cu 1983, predicând libertatea pieţei şi a capitalului, au făcut să cadă zăvoarele statului”.

Adică, ceea ce i s-a întâmplat Franţei începând cu 1983, iată că ni se întâmplă şi nouă de vreun sfert de veac încoace. Dar în special lucrurile s-au agravat după 2009. Privind lista de nume ale politicienilor francezi de mai sus, care au adus daune deosebit de grave propriei naţiuni, nu este deloc dificil să alcătuim propriul catastif de trădători ai intereselor naţionale, capii nemernici ai coaliţiilor criminale, alde Filat, Plahotniuc, Lupu, Ghimpu, Leancă şi alţii din aceeaşi tagmă de pigmei politici aflaţi în slujba unor interese străine. Toţi cei care ne ameţesc astăzi cu „parcursul european”, cu „principii şi valori” şi care fac sluj, stau în două labe în faţa centrelor de influenţă dinafară, sapă de zor groapa propriului neam. Nişte lachei perverşi cu aere de domni, slugi netrebnice cu ifose de bărbaţi de stat.

Definind în continuare profilul acestei noi specii de politicaştri şi creionând noile realităţi europene create de aceştia, autorul spune: „Aceşti noi umanişti considerau de capul lor că puterile publice, frontierele, naţiunile sunt tot atâtea obstacole în calea prosperităţii universale: făcând să se retragă politica şi tot ce rezultă din controlul vertical, ei au favorizat schimbul, inovaţia, spontaneitatea creatoare. Nu mai era nevoie de guvernare, o „gouvernance”[1] era suficientă. Europa era, aşadar, o etapă necesară în calea dereglementării şi a sfârşitului politicii; în mintea lor, ea nu este destinaţia finală, deoarece scopul călătoriei este globalizarea totală a capitalurilor, a pieţelor, a oportunităţilor şi a tranzacţiilor, este omul nomad al lui Jacques Attali”. Anume aşa sună „mesajul noii evanghelii europeniste şi globaliste” şi pentru  Moldova, iar trubadurii noii utopii sunt mereu prezenţi la datorie, îmbulzindu-se pe ecranele TV.

[1] Cuvântul a fost inventat de către Banca Mondială şi FMI.

PHILIPPE DE VILLIERS:Un patriot francez în faţa hegemoniei americane (1)

PHILIPPE DE VILLIERS:Un patriot francez în faţa hegemoniei americane (2)

Navighează dupa cuvinte-cheie: