PHILIPPE DE VILLIERS:Un patriot francez în faţa hegemoniei americane (10)

20:19, 8 februarie 2016 | | 2794 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

LGBT sau cine sunt sodomiţii care trag sforile la Bruxelles

După acest fragment lung, care dezvăluie în mod magistral culisele suprastructurii UE, aruncând lumină asupra celor mai tenebroase cotloane ale puterii continentale,  este firesc să ne amintim de nomenclatura sovietică de tristă faimă şi să exclamăm în stilul celebrului disident rus, Vladimir Bukovski: „Aţi râvnit în UE! Perfect! Bine aţi revenit în URSS!” Similitudinile între cele două modele de entităţi suprastatale şi antinaţionale sunt izbitoare. Există, desigur, şi diferenţe. Printre cele mai notorii ar fi şi atitudinea faţă de homosexualitate sub regimul sovietic şi sub regimul eurocraţiei bruxelleze. Dacă în primul caz deviaţiile sexuale erau persecutate, în cel de-al doilea sunt glorificate, promovate, exaltate, impuse cu forţa de către noua formă de totalitarism, cel al „corectitudinii politice”. Aceasta funcţionează după o logică simplă. Cine nu se încadrează în menghina dogmelor ideologice ale noii religii păgâne, n-are decât să cunoască amputările de rigoare, fiind ţintuit în patul lui Procust al noii dictaturi. Moldova a cunoscut această experienţă dezonorantă acum câţiva ani, sub guvernarea ticăloasă a eurolatrilor locali. Acum, după ce episodul respectiv s-a consumat şi până când va veni o altă guvernare, care să şteargă această pată de ruşine de pe obrazul neamului nostru, să urmărim expunerea lui  Philippe de Villiers pentru a realiza amploarea uriaşă a acestei mişcări antihristice globale.

„Alături de ei (de eminenţele pomenite mai sus – n.n.) se află combatanţii aliaţilor obiectivi, puternicele relee ale reţelelor LGBT. Atunci când am  ajuns în Parlamentul European, acesta a fost primul lucru care m-a surprins: aproape o pătrime dintre deputaţii europeni sunt membrii intergrupului „lesbienelor, gay-lor, bisexualilor şi a transsexualilor” . În grupul meu, Independenţă şi Democraţie, exista de asemenea un deputat care şi-a schimbat sexul între două mandate: mai întâi, ea era un bărbat; după care, el devenise o femeie, incarnând în ea însăşi şi prin propria mutaţie mult îndrăgita paritate.

Intergrupul LGBT este, de departe, cel mai important dintre cele douăzeci şi opt intergrupuri existente la ora actuală în Parlamentul European.

Am făcut un mic calcul cu un rezultat elocvent: pe parcursul ultimilor cinci ani, Parlamentul European s-a pronunţat de două sute cincizeci de ori asupra unor texte legate de orientarea sexuală şi asupra „identităţii de gen”, adoptând mai bine de o sută de rapoarte pozitive în această chestiune. Se zice că emiciclul este menţinut sub presiune şi că este pasionat de teoria genurilor.

Îmi amintesc feţele învinse ale colegilor mei democrat-creştini votând, ca nişte idioţi utili, „foaia de parcurs a Uniunii Europene contra homofobiei”[1].  Sub drapelul coroanei mariale, frica este cea care bântuie coridoarele. Acest mecanism de şantaj a fost inspirat de către Internaţionala Lesbienelor şi a Asociaţiei Gay[2]. Acest lobby de o putere nebănuită, al cărui sediu este la Bruxelles,  primeşte şi el subvenţii din partea Comisiei Europene[3],  din partea financiarului George Soros[4] şi din partea Departamentului de Stat american. Toată această lume mică serveşte un proiect de societate sau mai curând de dis-societate (în original, joc de cuvinte: société – dissociété n-n.).  Şi o fac aflându-se într-o linişte totală. Poporul este atât de departe… Anume lobby-ul LGBT este cel care a obţinut ca Uniunea Europeană să încoroneze, în 2014, în cadrul concursului Eurovision, pe Conchita Wurst, născut Tom Neuwirth, un cântăreţ transformat în cântăreaţă cu barbă. Conchitta urma să fie primită cu pompă mare la sediul vienez al Naţiunilor Unite, la 3 noiembrie 2014. Secretarul general al ONU a glorificat-o, într-un discurs vibrant, în cinstea demnităţii „icoanei culturale”, atât de valoroasă în lupta din lumea de azi „contra discriminării, a transfobiei şi a homofobiei”.

Rândurile de mai sus ne dezvăluie o dată în plus influenţa uriaşă pe care o exercită promotorii sodomizării, această grupare ocultă de esenţă malefică, aspra organizaţiilor internaţionale, iar prin intermediul acestora – asupra statelor naţionale. Este de reţinut faptul că amploarea uriaşă pe care a luat-o curentul respectiv la scară globală în ultimii ani n-ar fi fost posibilă dacă întreaga operaţiune de proporţii globale n-ar fi fost precedată de câteva secole de descreştinare a Occidentului. Iar odată ajungându-se la sterilizarea spirituală, la mortificarea metafizică, la zisa laicizare a omului modern, ideologia Drepturilor Omului, inoculată ca substitut al religiei, a devenit una de o eficienţă diabolică. Semnele tot mai clare pe care le denotă acţiunile subversive ale acestor legiuni păgâne şi oculte lasă impresia că acestea se zvârcolesc de zor pentru a grăbi sfârşitul omenirii. Mulţimile zgomotoase ale  sodomiţilor din centrele capitalelor europene apar ca o adevărată ariergardă a Apocalipsei. Şi doar orbirea spirituală mai împiedică popoarele să se cutremure în faţa acestei realităţi înfiorătoare şi să-şi recapete demnitatea şi vocaţia de atleţi ai lui Hristos.

[1] Apropo, nu pot să nu amintesc faptul că partidul din care fac parte a părăsit în mod demonstrativ Partidul Popular European tocmai în momentul în care a văzut că această grupare este vârful de lance al sodomiţilor, în plus mai susţinând şi un guvern corupt la Chişinău, condus de nefericitul Vladimir Filat.

[2] ILGA Europe

[3] 1,4 milioane euro în 2012.

[4] Atenţie maximă la reţeaua de ONG-işti de la noi, finanţată de acelaşi Soros, care invadase toate canalele TV, făcând lobby în favoarea sodomiţilor. Lista lor ar trebui întocmită într-o bună zi şi ţintuită la stâlpul infamiei (n.n.)