Pericol de moarte! Coroana virusului pe capul cenzorului de la CCA, Dragoș Vicol

13:35, 26 martie 2020 | | 188 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Așadar, starea de urgență legată de COVID-19 ne oferă cele mai năstrușnice și mai grotești surprize. De pildă, un ins pe nume Dragoș Vicol, uitat la Consiliul Coordonator al Audiovizualului pe post de președinte încă de pe vremea lui Plahotniuc (și nu e singura instituție unde au rămas lacheii acestuia!), emite cu de la sine putere la 24 martie o Dispoziție prin care se încearcă suprimarea totală la libertății opiniei și a exprimării, garantată prin art. 32 al Constituției, precum și Codul Audiovizualului și în general orice normă legală și morală în acest domeniu.  Poftim, citiți și vă cruciți! Am verificat chiar în acest moment, 26 martie, 12.15, scriitura respectivă continuă să atârne pe pagina CCA: .

Reproducem aici doar punctul 5 din această compunere halucinantă:

Pe durata perioadei stării de urgență prezentatorii/moderatorii/redactorii vor renunța unilateral la enunțarea și favorizarea neavizată atât a propriei opinii, cât și a liberei formări de opinii arbitrare în reflectarea subiectelor ce vizează pandemia COVID-19, atât în context național, cât și extern,  unicele surse sigure, veridice, imparţiale și  echilibrate fiind autorităţile publice competente din țară și de peste hotare (Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, Guvernul Republicii Moldova, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Organizația Mondială a Sănătății).  Această obligativitate rezidă imperios din necesitatea asigurării exactității maxime şi corectitudinii depline a informației, din caracterul esenţial al faptului că relatările trebuie să provină din surse sigure, suficient documentate sub aspect factologic, cu o abordare credibilă şi imparţială a evenimentelor”.

În fața unei asemenea aberații, e greu să te abții de la calificative mai puțin academice vizând ipochimenul cu pricina. Cert este faptul că acest (corona)virus ori mai curând agent patogen nu putea să izvodească o atare operă fără indicații de mai sus. Asta pentru că nu-l bănuim nici de îndrăzneală, nici de capacitatea de a avea o minimă inițiativă care ar fi contrară puterii politice. Obediența față de superiori este singura trăsătură care aduce și îi menține în funcțiile respective  astfel de periuțe de lustruit ghetele șefilor. Acum, după ce porcăria respectivă a și fost publicată,  orice distanțare a celor care dețin funcții de prim rang ar avea menirea doar să deiveze criticile spre acest cenzor de carton.

Auzi, domnule?! Pe timp de carantină și stare de urgență jurnalistul nu mai are dreptul să gândească cu propria minte!  Pentru cei care n-au fost atenți la citatul de mai sus revenim încă odată. Așadar, tele și radio jurnaliștii ”vor renunța unilateral la enunțarea și favorizarea neavizată atât a propriei opinii, cât și a liberei formări de opinii arbitrare în reflectarea subiectelor ce vizează pandemia COVID-19”.  Prin urmare, doar Dodon, Chicu și domana ministru al sănătății (nu i-am reținut numele) își păstrează dreptul la opinie, ceilalți n-au decât să le reproducă și să aplaude furtunos vorbele și faptele guvernanților. A avea o atitudine critică, de exemplu, asupra eficienței combaterii coronavirusului cu ajutorul tancurilor și al blindatelor e o treabă interzisă și nepratriotică pe timp de stare de urgență. Și în general a pune la îndoială eficiența măsurilor întreprinse devine un act condamnabil. Dar dacă cineva, de plidă, ar opina că durata stării de urgență e prea îndelungată sau prea scurtă?  Nu e voie, domnule. Renunță unilateral și basta! Reiese că singurul ton acceptabil în această perioadă este intonarea de osanale față de puterea politică. Atenție! Nu e vorba de a limita eventualele îndemnuri la nesupunere civică, la sfidarea deciziilor autorităților, ci despre însuși dreptul de a avea rezerve față de măsurile impuse de către acestea. Păi în asemenea condiții puterea ar avea tot interesesl să perpetuieze la nesfârșit starea excepțională.

Ieri am privit o emisiune de știri din Franța, la un post de televiziune care enunță în permanență critici aspre față de președintele Macron și guvernul său. Însă, spre surprinderea mea, succesiunea de știri era ca pe vremea sovieticilor, reflectând exclusiv punctul de vedere al autorităților. Acum stau și mă întreb, nu cumva în toate țările aflate sub dominație occidentală se impune același regim de reducere la tăcere a vocilor critice față de autorități? Și nu cumva are loc testarea reacției societăților noastre față de limitarea drastică a libertăților fundamentale? Ce ar trebuie să credem în acest caz? E doar începutul unui plan mai vast, care se va aplica punct cu punct într-un ritm alert? Sau doar o strategie mai de durată de dresare a popoarelor, care trebuie să răspundă pavlovian la semnalele emanate de către putrere? Mai ales că pretextul e ideal, grija față de sănătatea poporului. Aparent, nici urmă de ideologie sau de ținte de ordin politic.

Ce bine ar fi fost dacă Dodon, Năstase și Maia ar fi avut curajul și liberatea de acțiune atunci când Plahotniuc a dat bir cu fugiții! Atunci, în condițiile uzurpării puterii de stat, sigur, s-ar fi impus și efectuarea unor arestări ale capilor regimului, intrezicerea funcționării trustului de presă afiliat oligarhului fugar, destituirea demnitarilor instalați de regimul Plahotniuc, dar și limitarea libertății de expresie pe durata stării de urgență. Însă zadarnică ne-a fost așteptatea. Se vede că atunci cei care n-au permis luarea unor astfel de măsuri a fost însuși Plahotniuc (insul ar avea suficinente elemente de șantaj la îndemână), dar și occidentalii care au protejat regimul. Acum, însă, dacă unii ca Dragoș Vicol își permit să emită astfel de decrete-lege, înseamnă că cinevea le furnizează respectivele ”indicații prețioase”.

Așa că, fraților, să ne păzim de coronavirus și de guvernanți. Încă nu se știe care dintre cei doi factori e mai nociv și mai pestilențial pentru sănătatea și libertatea noastră.

Iurie Roșca