“Mortal combat” în SUA și România: servicii de informații și polițai contra președinți, guverne și democrație (2)

18:31, 1 martie 2018 | | 1212 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

La capătul estic al lumii euroatlantice, în România, scenariul de la Washington se repetă copy paste, toutes proportions gardées. Aceeași actori – președinți, guverne, servicii, polițai de pază și protecție dați afară de Guvern și decorați de președinte, justiția – adică premiul cel mare, disputat cu o ferocitate de lupte de câini; aceeași media aservită și aceeași lume scoasă în stradă de ONG-urile aceluiași Soros și șefi de corporații, toate astea potențate de disperarea unei țări în cădere liberă, cădere ticluită și controlată din exterior. Ba chiar același coșmar cu Russiagate și pericolul de alături, rusesc, spre a-i înspăimânta pe oameni și a obține supunerea lor necondiționată. Și chiar același FBI american decapitat la el acasă, la Washington, dar băiat de treabă, partener strategic și sfătuitor de bine aici, la București, instalat, se spune, fără nici o apăsare, în birourile extraconstituționalei DNA. Ce s-a întâmplat de s-a ajuns aici?

Totul a început în anii ’90, atunci când ambele tabere în conflict astăzi au căutat să dobândească o identitate nouă, pe măsura noilor ideologii, dar și a noilor centre de comandă internaționale. O stare fluidă s-a instalat din 1996 și până către sfârșitul lui 2004, opțiunile clasei politice s-au orientat către America și protecția ei politico-militară, de asemenea către modelul ierarhic-financiar occidental – fabricarea primilor miliardari autohtoni. A survenit polarizarea economică a populației, cu costuri sociale dramatice, urâte. La fel, a avut loc trecerea finală de la dictatura fostului regim și Securitatea lui, la noul regim autoritarist al corporațiilor străine, tot mai abuziv și mai anturat de secrete, și protejat de  servicii de informații autohtone, hipersecretizate.

Apoi, într-o misiune de comando fulgerătoare, de tipul “hit and run” (lovește și fugi) între iunie 2004 și martie 2005, a venit ambasador american în România, Jack Dyer Crouch II, strateg și expert academic în revoluții colorate în spațiul est-european și ex-sovietic, în chesiunile nucleare ruso-americane, instalări de rachete americane în Europa (conceptual, Deveselu este “copilul” lui), și în asedierea fortăreței Rusia. Din acel moment România, încă debusolată după 15 ani de post-comunism, avea să-și afle destinul, neschimbat până astăzi. În decembrie 2004, la București s-a dat un ultimatum cu o “revoluție portocalie”, adică un viitor Maidan ucrainean (acuzații de fraudă electorală, amenințări cu lumea scoasă în stradă, bla, bla), ambasadorul Crouch a fost prin preajmă, contracandidatul pesedist “a văzut lupul“, logica electorală și aritmetica simplă au fost ignorate. Iar prestabilitul președinte Traian Băsescu (“m-aș duce în Rusia cu pușca în mână“, citat din alesul ambasadorului) a fost instalat la Palatul Cotroceni. Ziarul Washington Post a ținut un Laudato sforăitor: “România este un membru deplin al ‘Noii Europe’, mult mai important ca Franța sau Spania“ și Jack s-a întors acasă și a fost răsplătit cu o funcție înaltă în administrația neoconservatoare a lui Bush Jr. Apoi, la scrutinul prezidențial din decembrie 2009 Băsescu a fost reales și astfel, soarta România s-a decis, la propriu, în străinătate – a devenit unica țară din lume cu un președinte hotărât de emigranți și o majoritate parlamentară stabilită de foști migratori (UDMR). În continuare, în 2014 Iohannis a preluat integral “moștenirea“ băsistă și o menține și astăzi.

Instaurată peste o populație europeană în curs de extincție în propriul ei teritoriu istoric (România cu 11 milioane de români în 2060, INS), “Pax Americana“, visată de supremațiștii de la Washington acum aproape trei decenii, se menține și prosperă. Odată cu ea, stau în picioare și DNA, ANI, DIICOT, procurorii, magistrații, serviciile de informații și polițaii obedienți Cotrocenilor.

În această “mlaștină “ greu mirositoare din Bărăganul Europei se repetă scenariul din “swamp“-ul (mlaștină, în limba Engleză) american, invocat zilnic  de Donald Trump și referitor la noroiul cu care este împroșcat de adversarii săi de la Electorala prezidențială 2016 încoace. Aici, Russiagate a fost înlocuită cu Victory Palacegate. Și chiar în Piața Victoriei, Reichsprotektorul german Klaus Werner Iohannis, reprezentantul intereselor neoliberale internaționale (Berlin, Bruxelles etc.), cu jachetă roșie, de stânga, s-a pus în fruntea unei străzi anemice pentru a da jos Guvernul partidelor câștigătoare la alegerile din 2016, și pentru a anihila noul centru de putere generat de societatea românească cu acel prilej. Și tot aici, normalizarea justiției prin recalibrarea legilor este împiedicată de excrescența băsistă, malignă, numită DNA, de Kovesi și trolii ei procurori, unii precari profesional, grobieni, neamuri proaste, șmenari, semianalfabeți și infractori încălcând legea penală, aleși deci pe sprânceană perversă, spre a teroriza parchete și judecătorii, și a asigura funcționarea statului paralel și a controlului extern. Șefa DNA găzduiește, la propriu, febeiști dați afară din Birou de către președintele Trump, iar ambasadorul Klemm tace K-lemn, semn că statul din adâncuri american funcționează și la București…

Devotate președintelui și statului paralel și secretoase din cale-afară, serviciile românești sunt devoalate uneori marelui public de nepăsarea “suverană“ a celui atotputernic și nătâng din interiorul lor, de cei care le-au creat sau  supravegheat, ori de politicieni de vază – președinte, premier, șefi de partide, senatori, deputați, adică surse pertinente – după cum se vede nici nu este nevoie de informațiile din Wikileaks… Astfel, chiar fostul președinte Băsescu, mai degrabă cinic decât să aibă vreun sentiment de vinovăție sau remușcări, spune că problemele din justiție sunt din pricină că există ofițeri ai serviciilor în rândul judecătorilor și procurorilor, deși Constituția din 1991 interzice asta, și tot el anunța la 18 februarie curent, că DNA a falsificat stenograme într-un proces al familiei sale. Liderul partidului de guvernământ, Liviu Dragnea, acuză pe șeful Serviciului de Protecție și Pază că-și folosește angajații să culeagă informații despre politicieni și demnitari și le duce imediat la Cotroceni, dar le utilizează și în scop de șantaj, în parchete și instanțe – din aceleași motive, în semn de protest, la 31 ianuarie Guvernul Vioricăi Dăncilă a renunțat la serviciile SPP. Fostul ministru al Justiției, Florin Iordache, afirmă că Serviciul Român de Informații intervine în justiție sub noua guvernare PSD-ALDE. Iar fostul ambasador american Gitenstein a făcut în 2010 un deserviciu stupid statului paralel instalat în România de protejatul său, Băsescu, lăudând serviciile de informații, că ar fi profesioniste și apolitice (?!). Adică a atârnat pisicii clopoței în coadă. La fel ambasadorului, la 1 decembrie trecut Iohannis a dat și el drumul pe stradă tot la mâța cu clopoței, decorându-l, sfidător, pe șeful SPP, după ce acesta fusese demascat ca turnător și șantajist, iar oamenii săi – dați afară din Palatul Victoria. Un personaj din sistem, cândva colonel SRI, afirma la 18 februarie, că fostul șef operativ al Serviciului, generalul (r) Florian Coldea, ar fi anchetat în prezent de FBI pentru delapidare din bani publici, iar un deputat din Parlament zicea, că procurorii de la DNA Ploiești au măsluit denunțuri împotriva fostului premier Victor Ponta. Astfel de dezvăluiri despre serviciile românești ar putea continua zi și noapte, am citat numai câteva, autentice și relevante, ca să se poată vedea mai bine mecanismele de funcționare ale statului paralel de la noi…

Dar, partea cea mai neplăcută a celor 14 ani trecuți și a disputei din ultimul an și două luni sună de azi încolo astfel:

  1. risipa revoltătoare de resurse umane, bani, energii și timp în aceste lupte politice intestine, extenuante, percepute negativ și dezaprobate de către populație, nu permite normalizarea și continuitatea actului de guvernare, nici restabilirea încrederii oamenilor în clasa politică, partide și lideri, și nici pornirea unor proiecte naționale de amploare, infrastructurale, de recuperare a satului românesc sau de construcții de locuințe urbane accesibile, spre a înlocui fondul locativ actual, expirat etc.
  2. România ratează șansa de a-și relansa diplomația, reputată, experiența și opțiunile de politici regionale din trecut, dar și o cooperare economică, fostă foarte profitabilă, în Europa de Est și spațiul euroasiatic, și
  3. oricare va fi deznodământul în războiul celor două palate, Victoria și Cotroceni, este limpede că serviciile de informații interne și externe au devenit, în ultimii 14 ani, tot mai implicate în politică și actul de justiție, că au agende proprii; că se află în mare măsură sub control și îndrumare străină și că, astfel, aduc un deserviciu bunei guvernări, progresului națiunii și democrației române.

Ca să folosim o expresie cazonă, serviciile trebuie întoarse în uniforma militară, și  consemnate înapoi în cazărmi.

De la 11 decembrie 2016, de când alianța PSD – ALDE a câștigat comfortabil alegerile parlamentare și a format Guvernul României, la București, la fel ca și la Washington, colcăie o altă șerpărie.

Încleștarea de ultimă oră s-a încheiat cu victoria unei Kovesi uzată complet ca imagine publică și, din această pricină, păgubitoare nu numai pentru români, dar și pentru șefii ei externi. Orice s-ar întâmpla în continuare, guvernarea și partidul ei vor trebui să câștige nu o altă bătălie, ci războiul.  Tandemurile funcționale președinte – guvernare, susținute solid de națiunile din Est, de la Varșovia, Praga, Bratislava, Budapesta, Belgrad, în curând posibil Chișinău și poate Sofia, ne spun că lupta finală nu este departe nici la București. Se va numi ea, oare, în istoria modernă a românilor, Căderea Cotrocenilor la Anul Domnului 2019?

 

Epilog

După Washington și București, se pare că un nou capitol se deschide afară în disputa guvernării legale cu statul paralel. La Tel Aviv, prim-ministrul Bibi Netanyahu este anchetat și acuzat de către poliție pentru corupție. Un colaborator apropiat al său, unul Shlomo Filber – se spune că a fost mâna lui dreaptă – va depune mărturie contra premierului. Ne întrebăm:  oare așa să fie sau  de vină este prietenia prea strânsă a lui Bibi cu Trump, puțin pe placul unora din State și Israel? Sau o posibilă simpatie reciprocă cu Putin, și asta deloc pe gustul altora? Cine și de ce s-a supărat așa de tare pe el? Să existe un stat paralel și în Israel?

Oricum, constatăm că în două locuri diferite, posibil trei, cu legături trainice între ele, România, SUA și Israelul, polițai din FBI, SPP și forțele de pază și ordine ale statului evreu și-au făcut în ultima vreme o ocupație din a sta după coada top liderilor lor…