O lecţie a lui Traian Băsescu pentru fanii lui din Republica Moldova

12:58, 10 noiembrie 2015 | | 2723 vizualizări | 4 Comentarii Autor:

Revin la nota scrisă ieri pe marginea unei recente apariţii a dlui Traian Băsescu la un post TV din România, în care domnia sa a dat dovadă de un grad de sinceritate demn de reţinut şi la Chişinău. Furia ex-preşedintelui României a fost provocată de manifestarea excesiv de vocală a ambasadorului american în spaţiul public, prin care acesta îi îndemna pe protestatarii din centrul Bucureştilor „să rămână în piaţă”. După care a adăugat: „Ambasadorul SUA iese şi spune, staţi în stradă, să destabilizăm şi România, că nu ne-ajunge Republica Moldova şi Ucraina. Ar fi trebuit chemat la Ministerul de Externe şi atenţionat”.

În aceeaşi intervenţie Băsescu mai spune că „lucrul acesta l-au făcut în Egipt, să plece Mubarak. Şi a plecat Mubarak, şi au venit „Fraţii musulmani”.  Aşadar, putem conchide din spusele dânsului că întreaga „primăvară arabă” cu tot dezastrul care ia o amploare teribilă, poate fi trecută pe seama activităţilor subversive americane. Şi, colac peste pupăză, şi Maidanul din Ucraina, care a provocat o catastrofă uriaşă la Kiev, cu sute de morţi şi debarcarea lui Ianukovici, succedată cu pierderea Crimeii şi războiul din Dondas, tot „mâna Washingtonului”  trădează. Băsescu mai sugerează că în Republica Moldova lucrurile n-ar sta altfel, protestele stradale avându-i şi ele tupilaţi pe undeva pe aceiaşi americani, care şi-ar fi băgat coada aici.

În cazul nostru e mai simplu de dibuit urmele respective. E suficient să se renunţe la ochelarii de cai şi să se observe cu atenţie rolul bursierilor Fundaţiei SOROS şi ai altor donatori de granturi pentru „formatorii de opinie” care populează seară de seară canalele TV,  iar un analist de serviciu cu chip de adolescent senil s-a trezit din hibernarea de peste două decenii şi face pe tribunul popular, căutând să-i facă loc unei fătuci ai marii finanţe internaţionale în fruntea unui nou megaproiect politic obedient intereselor americane. Toată această liotă de nemernici pe post de lăutari, care cântă ce le comandă cel care plăteşte muzica, cei care se supranumesc plini de infatuare analişti şi comentatori, adăugându-şi ritos titlul de glorie de „cetăţean”, de „societate civilă” şi alte zorzoane bune de tumănit minţile mulţimilor  credule, nu reprezintă altceva decât o reţea de agenţi de influenţă dirijaţi să injecteze în mentalul colectiv mesaje manipulatorii spre folosul centrelor de comandă din exterior.

Acelaşi Traian Băsescu mai punctează în declaraţiile sale ceva foarte important. El recunoaşte că prin justiţia dirijată din exterior s-a distrus businessul românesc în favoarea celui occidental. Astfel, dânsul confirmă ceea ce cunoscutul analist economic român Ilie Şerbănescu scrie şi vorbeşte de atâta amare de vreme. Astfel, ex-preşedintele României pare a se apropia, în mod conştient sau nu, de conceptul protecţionismului economic, la baza căruia stă interesul naţional. Adică, întrun stat condus de nişte demnitari responsabili, oamenii de afaceri autohtoni trebuie protejaţi în faţa invaziei capitalului şi a businessului străin. E cu totul altă poveste câtă suveranitate şi-a mai păstrat România după aderarea la UE şi NATO şi dacă mai dispune de pârghii legale pentru a-şi gestiona propria economie.  Readuc în atenţia cititorului moldovean aceste afirmaţii doar pentru a reveni la servilismul obsedant, generalizat, degradant şi antinaţional de care dau dovadă toţi capii guvernării instalate la noi după 2009. Nu contează dacă aceştia răspund la numele Streleţ, Maia Sandu, Andrian Candu, Marian Lupu sau Mihai Ghimpu. Pe Filat îl trecem cu vederea de această dată, asta pentru că vocea lui nu se mai face auzită de la o habă de vreme în spaţiul public.

I-aş îndemna pe cei cocoţaţi în fruntea piramidei statale să mai citească măcar câte ceva din ce se scrie în lume de către cele mai mari notorietăţi în domeniul economic, dar, din păcate, aceştia n-au prea fost observaţi să aibă vocaţie de bibliofili. Iar o clasă politică ignorantă nu poate să aducă decât nenorociri ţării pe care o conduce. Ia să vedem, ce ventilează cu treabă şi fără treabă inşii ce se produc zilnic în rolul de newsmakeri?  A, desigur! Să fim cuminţi, să repeticim alianţa hoţilor şi pungaşilor şi să urmăm, – iartă-le, Doamne, prostia! – „parcursul european”. Altminteri, iată, suntem în aşteptarea emisarilor FMI, şi dacă nu vom face sluj cu maximă slugărnicie, nu vom mai vedea o nouă tranşă de credite pentru o guvernare oloagă, incapabilă să genereze mecaniste interne de creştere economică.  Aceste fiinţe jalnice, ridicole şi hâdoase în acelaşi timp amintesc de personajele lui Gogol din celebra piesă, aflaţi în aşteptarea plină de spaimă a revizorului. Nu pentru ei, ci pentru cei dornici să înţeleagă ce ni se întâmplă şi de ce lucrurile merg la noi din rău în mai rău, readuc aici doar câteva nume ale unor autori care ar trebui studiaţi:  Immanuel Wallerstein, Joseph Stiglitz, John Perkins, Ha Joon Chang, David C. Korten. Lista ar putea fi continuată, dar poate cu altă ocazie.

Vorbeam de Băsescu şi de fanii lui din Republica Moldova. Fostul şef al Statului Român, iată, tună şi fulgeră, blamând pe bună dreptate aroganţa ambasadorului american, care-şi depăşeşte mandatul prin intervenţiile sale publice. Dar oare la Chişinău lucrurile stau altfel? Vă mai amintiţi de neamţul Dirk Schuebel, cel care până mai deunăzi ne dădea lecţii despre cum trebuie să sodomizăm ţara ca să fim în pas cu Europa? Eu unul i-am dat în obraz ori de câte ori am avut ocazia. Iar guvernanţii noştri docili (şi imbecili!) au tot stat încovoiaţi în faţa unui ins care îşi depăşea în mod scandalos mandatul de ambasador UE. Am reacţionat la fel de virulent şi atunci când brigada de ambasadori occidentali, însoţiţi de „comisarul roz” (anume aşa s-ar traduce în limbaj  occidental expresia rusească „голубой комиссар”) al UE Stefan Fule, defilau alături de câţiva „gay” la parada sodomiţilor, arătându-le moldovenilor  cam ce mâncare de peşte mai e şi setul de  „valori europene”.

Cei care s-ar concentra asupra vorbelor grele, spuse cu furie de dl Băsescu deunăzi, ar trebui să ia aminte măcar asupra următoarelor comparaţii şi să se întrebe: de ce sectorul bancar din Ungaria este controlat de unguri, iar cel românesc de străini?  Sau: de ce terenurile agricole din Ungaria nu pot fi vândute străinilor, iar piaţa funciară românească este înghiţită de investitorii străini? Ori: de ce sectorul energetic unguresc este în mâinile oamenilor de afaceri unguri, ar cel românesc a încăput pe mâinile străinilor?  Şi încă ceva: de ce comerţul românesc este controlat în proporţie de peste optzeci la sută de către companiile străine?  Aşadar, e de reflectat profund ce modele urmăm şi de la cine ne inspirăm în politica noastră internă şi externă.

Altminteri,  starea de vasalitate a Republicii Moldova va genera în continuare doar sărăcie, prăbuşire economică şi instabilitate politică, pecetluind definitiv soarta ţării ca a unui stat falimentar, buh de dirijat din exterior în detrimentul intereselor noastre naţionale şi în avantajul corporaţiilor transnaţionale. Se ştie bine că îşi fac mendrele după bunul lor plac, uzând în acest scop instrumente diplomatice, reţele de influenţă ale ONG-urilor implantate pe teren şi canalelor de televiziune care le amplifică mesajul.

Navighează dupa cuvinte-cheie: ,