Euro

Ilie Șerbănescu: România, o colonie la periferia Europei (11)

00:22, 7 noiembrie 2016 | | 2321 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

11. Minciuna despre investițiile străine ca sursă a dezvoltării

Într-un paragraf al cărții sale, intitulat cât se poate de elocvent, ”România va rămâne subdezvoltată, cu dragul ei capital străin de gât”, Ilie Șerbănescu combate una dintre principalele diversiuni ale rechinilor capitalismului occidental. El arată cât de distrugătoare este prezența marelui capital pentru o țară care s-a lăsat sedusă de miturile neoliberale. Cine știe măcar câte ceva despre condițiile minime, enumerate de David Ricardo, un nume de referință al gândirii economice clasice, pentru ca prezența capitalului străin într-o țară să aibă efecte pozitive, înțelege revolta autorului român. Ricardo sublinia că libertatea comerțului între două țări funcționează doar în anumite condiții deopotrivă în avantajul ambelor popoare. Acestea sunt cel puțin trei:

  • nu trebuie permis exportul de capital dintr-o țară dezvoltată în una subdezvoltată;
  • comerțul dintre cele două țări participante trebuie să fie echilibrat;
  • în fiecare țară aparte numărul șomerilor să nu depășească 5% din totalul populației apte de muncă.

Întrunește oare România sau Republica Moldova cel puțin aceste trei condiții? Evident, nu. Și atunci nu e deloc de mirare că în cazul nostru străinii au doar de câștigat, iar noi doar de pierdut.

Însuși cel care este considerat părintele fondator al economiei capitaliste, Adam Smith, scria cu totul altceva decât ceea ce teoretizează și practică la ora actuală economia zisă neoliberală cu tot cu fundamentalismul ei de piață. Astfel, Adam Smith considera că, pentru a da rezultate benefice, capitalul trebuie să aibă rădăcini locale sau naționale, iar proprietarii trebuie să fie direct angajați în managementul întreprinderilor. Orice înstrăinare a acestora de locul de investiție, considera celebrul economist, îi înstrăinează de responsabilități de ordin social, comunitar, național sau ecologic.  Iată acum și argumentele lui Șerbănescu:

”Dezvoltarea, după cum dovedește toată istoria, nu vine de la sine și nici de la baliverna numită ”mâna nevăzută a pieței”! Dezvoltarea vine dacă este dirijată de cineva care să strângă resursele, să le prioritizeze orientarea, să le aloce și să le urmărească alocarea. Altfel nu vine!”.

Acum e clar de ce ursul n-are coadă? E clar de ce ne rostogolim în hău, urmând sfaturile perfide dinafară? Încă nu e clar? Mergem mai departe:

”Singura forță aptă de a conduce România spre dezvoltare ar fi fost capitalul privat autohton la spate cu capitalul public, dar, prin dispariția practic a statului, această șansă nu mai există.

Atunci poate de la capitalul străin? Asta e chiar o glumă! Capitalul străin a venit în România după profit. Și încă unul pe cât posibil mai rapid, mai ușor și mai substanțial. Însuși acest fapt este în disjuncție față de prioritățile și durerile unei dezvoltări… Dezvoltarea României nu mai are de la cine veni! Și România, dacă va mai exista ca țară (lucru plin de dubii!), va rămâne subdezvoltată, cu dragul de capital străin de gât!”

La București, însă, ca și la Chișinău, soldații centrelor de putere occidentale continuă să aburească mințile oamenilor anume cu astfel de inepții la modă. Orice nechemat din politica locală, orice terchea-berchea din zisa societate civilă o ține tot o gură, repetând fără istov că doar inviestițiile străine ne vor salva. Aici este vorba despre un amestec de lipsă de patriotism și elementară ignoranță, care, fiind apanajul mai tuturor celor din fruntea statului, fac ravagii și minează orice șansă de relansare economică. Să vedem acum ce roade a dat invazia de lăcustă a capitalului străin peste România:

”Cu ce s-a soldat pentru dezvoltarea României perioada 2003-2008 în care capitalul străin a venit în economie?! S-a soldat cu lichidarea economiei românești din România (căci au fost socase de sub control național toate punctele nodal-strategice din economie) și cu dezechilibrarea pe cel puțin 20 de ani a economiei între consum și producție (căci băncile străine au dat credite pentru consum, și nu pentru crearea de locuri de muncă)!”

Ceea ce deseori nu se înțelege la noi este faptul cum trebuie să arate structura unei economii naționale pentru ca aceasta să genereze dezvoltare și în definitiv bunăstare. Ne-am obișnuit demult cu faptul că exercițiul intelectual local rareori avansează dincolo de slogane politice și expresii parazit. Iar povestea cu rolul salvator al investițiilor străine face parte anume din acest arsenal al politicienilor noștri. În legătură cu acest subiect, autorul arată în ce condiții investițiile străine pot avea un efect benefic:

”Investițiile străine pot da roade numi dacă există o țesătură internă de dezvoltare a țării, precum și cineva (o forță politico-economică interesată) care să promoveze procesul. Investițiile străine pot fi un adjuvant puternic pe calea dezvoltării, dar nu pot constitui factorul dezvoltării. Nu există în lume vreun exemplu de țară acum dezvoltată care să se fi dezvoltat numai prin investiții străine, așa cum se pretinde să se întâmple în România ”.

(va urma)

Iurie Roșca

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , , , ,