Harta României

Ilie Șerbănescu: România, o colonie la periferia Europei (13)

22:13, 11 noiembrie 2016 | | 2691 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

13. Riscurile dezmembrării teritoriale ca efect al ”colonialismului colectiv”

Așa cum arătam mai sus, pentru mulți dintre noi, în virtutea unei pregătiri culturale și istorice șubrede sau poate ca urmare unei imagini idealizate pe care ne-am creat-o,  România este văzută mai mult prin prisma unor momente de glorie din trecut sau a unor opere poetice ce ne induc stări de încântare. Tocmai de aceea ne vine greu să privim realitatea de azi așa cum e. De aici și abordările paseiste, bucolice sau, hai să zicem, idealiste. Iată de ce găsesc abordările lui Ilie Șerbănescu de o actualitate stringentă și dureroasă pentru toți cei de dincoace de Prut care privesc România cu admirație firească sau cel puțin cu simpatie. Las la o parte antiromânismul patologic, ce se mai face auzit din gura unora de la noi. Nu pentru ei scriu această expunere de carte. Să luăm aminte, totuși, că dragostea oarbă pentru tot ce e românesc sau vine din România (de exemplu, pentru orice președinte sau lider politic), exact ca și ura la fel de oarbă față de tot ce e legat de ea, pot deveni niște bariere insurmontabile pentru înțelegerea realităților de acolo.

Pe parcursul întregii lucrări Șerbănescu scoate în evidență niște riscuri majore pentru România într-o o manieră unică în spațiul public românesc. El avertizează asupra unor riscuri iminente ce planează asupra integrității teritoriale a țării. Autorul susține că dezmembrarea teritorială a României poate să rezulte din starea de ”colonialism colectiv”  în care s-a pomenit. Adică, spre deosebire de variantele clasice de colonialism, când popoare întregi din toate colțurile lumii se pomeneau sub stăpânire străină, noul tip de colonialism, practicat de fostele puteri imperiale din UE, este unul aplicat asupra unei singure țări în comun, dar nu și de comun acord. El amintește:

”Nu UE a inventat colonialismul. Aceasta a reunit, însă, cel puțin cinci dintre cele mai importante puteri coloniale cunoscute în istorie… Acum practică la greu colonialismul în fostele colonii oficiale ale trecutelor imperii, dar și un fel de ”colonialism colectiv”, pe care îl experimentează îndeosebi pe spinarea fostelor țări comuniste din Europa de Est. Acestea sunt însă prea slabe pentru a susține întreaga șandrama a ”colonialismului colectiv” vest-european. Și țările respective vor crăpa rând pe rând. România este în fruntea acestei liste”.

Viziunea autorului ar putea șoca multă lume care privește România în actualele granițe ca pe o realitate imuabilă sau chiar visează la restabilirea hotarelor ei interbelice. Dar dacă e să ne amintim cel puțin despre ce a pățit Iugoslavia în 1999 și mai târziu, dacă e să reținem și ce se întâmplă în țările lumii arabe și să mai luăm în calcul confruntarea din ce în ce mai acerbă dintre Rusia și SUA, atunci temerile lui Șerbănescu vor deveni și ale noastre. Și asta chiar dacă dânsul se referă în context doar la giganții cu pofte imperiale din actuala UE. Să vedem acum care a fost schema de împărțire a pradei pe nume România între ortacii vest-europeni și de ce riscul destrămării ei teritoriale pare a fi unul real:

”Nu poate opera un organism cu mai mulți stăpâni: petrolul și gazele la austrieci; distribuțiile de energie la francezi, nemți, italieni; și sistemul bancar, și retailul, bine feliate, la nemți, austrieci, francezi, olandezi; siderurgia la britanici; industriile (câte mai există) la nemți și francezi etc. Să observăm că și cei din afara UE își au partea lor: rușii metalurgia, kazahii (deveniți de curând chinezi) carburanții. Rupturile sunt inevitabile! Să mai observăm că implicările în România din partea unora dintre corifeii vest-europeni, cum ar fi nemții, nu depășesc arcul carpatic, ceea ce sugerează că acesta va constitui, ca și în alte etape ale istoriei, linia de demarcație a rupturii  (dezmembrării).”

În concluzie, ar fi de menționat faptul că cine ține cu adevărat la România n-ar trebui să îi pericliteze stabilitatea internă și viitorul prin pedalarea pe discursul unionist. Știm că printre adepții acestei opțiuni sunt mulți oameni cu cele mai nobile aspirații și cele mai frumoase intenții. Dar este bine să nu uităm că drumul spre iad este pavat cu intenții bune.

(va urma)

Iurie Roșca