Hulitorii lui Hristos continuă prigoana împotriva Ortodoxiei sau Cine surpă temelia statalității

00:43, 6 mai 2020 | | 1063 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Servanții globaliștilor-sataniști din exterior, conduși de tandemul Dodon-Chicu, au mai scuipat odată în obrazul lui Hristos. După ce preț de două luni și-au bătut joc de Biserică în cel mai parșiv mod, recurgând la interdicții de oficiere a Sfintei Liturghii, prigonind preoți și enoriași, aplicând amenzi uriașe și punând poliția să-i vâneze pe ortodocși ca pe niște criminali de drept comun, iată că azi, 5 mai, aceștia au mai comis un atac murdar împotriva celor sfinte.

Astfel, Comisia lui Chicu a slobozit un act care, între altele, dictează în continuare restricții batjocoritoare Bisericii. Prin Dispoziția nr. 25 din 5 mai, p. 9 aceasta stabilește următoarele:

9. Întrunirile cu caracter religios (oficierea serviciilor divine sau altor manifestări tradiţionale religioase) se vor desfășura strict în aer liber (curțile bisericilor, mănăstirilor, altor culte religioase), cu respectarea obligatorie a distanței sociale de minim 2 metri și cu purtarea obligatorie de către toți participanții a măștilor de protecție. Serviciile divine nu vor fi însoțite de ritualuri religioase cu grad sporit de transmitere a infecției (contact direct între persoane și/sau atingerea obiectelor)”.

 Așadar, pentru păgânii ăștia Sfânta Liturghie nu e altceva decăt o ”întrunire cu caracter religios”. Cum sunt și alte întruniri, adică locuri unde se strâng mai mulți oameni laolaltă. Ele pot fi sportive, distractive, comerciale, politice etc. Bun. Asta am reținut. Doi. După ce ne-au gonit prin intermediul unor dispozitive de polițiști zeloși, care blocau accesul nostru în biserici, iată că prigonitorii noștri ne lasă cu vicleană mărinime să intrăm în curțile bisericilor, dar nu și să le pășim pragul. Ni se îngăduie, vasăzică, să stăm ”în aer liber”. Dar cum să stăm? Iată cum.

  • cu respectarea obligatorie a distanței sociale de minim 2 metri;
  • cu purtarea obligatorie de către toți participanții a măștilor de protecție. 

Măi oameni buni! Chiar așa să ne trateze, mai rău decât pe niște vite, lepădații ăștia de Hristos?!

Vă place expresia ”distanță socială” ?  Ea n-are nici o legătură cu grija pentru sănănătatea oamenilor pe timp de ciumă informațională, însoțită de pandemia demonismului politico-mediatic. Pur și simplu cei care au elaborat și aplică aceste inginerii sociale recurg la metoda programării sociale. Adică ne obișnuiesc să îndeplinim cele mai absurde și mai ilogice directive. Să ne dreseze, ca pe câinele lui Pavlov, să ne condiționeze pentru acceptarea unui regim de totală supunere și de executare orbească  a voinței opresorului. Altminteri cum  se explică faptul că în magazine, în transportul public etc. nu se aplică aceeași rigoare cu cei 2 metri?

Acum despre purtarea obligatorie a botniței. Vă rog să deschideți acest link și să vedeți cum arată o slujba de Înviere la Catedrala Mitropolitană în noaptea de Paște, când întregul sobor de preoți s-a lăsat împodobit cu măști și mănuși, excepție făcând doar ÎPS Vladimir. https://mitropolia.md/noaptea-de-inviere-la-catedrala-mitropolitana/.

Doamne, Dumnezeul meu! Ce o fi asta? Un spectacol de prost gust, niște scene dintr-un film blasfemiator? Biserica creștină a cunoscut, știm bine, de-a lungul a două milenii, lungi și sângeroase perioade de persecutare a mărturisitorilor lui Hristos. Iar secolul XX a umplit cerul de martiri, de noi mucenici, de sfinți și drepți, schingiuți și uciși pentru Hristos sub regimul comunist. Dar o asemenea bătaie de joc față de  Sfânta Liturghie, o atare parodiere a unui ritual stabilit de canoanele bisericeși întrece orice imaginație. Dracu” se prăpădește de râs, văzând cum i-a putut manevra pe păstori duhovnicești spre smintirea turmei.

. Atunci Iisus le-a zis: Voi toţi vă veţi sminti întru Mine în noaptea aceasta căci scris este: „Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei”. (Matei, 26:31)

Acum această scenă de coșmar din noaptea Învierii este decretată drept practică obligatorie pentru toate bisericile noastre. Nu e greu să ne închipuim ce mai rămâne din autoritatea slujitorului altarului, din oficierea slujbei, din rostirea fiecărui cuvând, din cântarea corurilor! Nu e greu să ne imaginăm cum va suna glasul preotului și vocile corului de sub botnițe. Înnăbușit, sugrumat, strivit și în definitiv fals, nefiresc, artificial, prin urmare, batjocoritor.

Dar cum va putea spune preotul de pe amvon, adresându-se poporului, ”Hristos a înviat!” având gura legată cu o cârpă? Și cum îi vom răspunde noi cu ”Adevărat a înviat!” având vocile strivite de zdrențele legate pe față? Și oare ce vor crede copiii și nepoții noștri când vor vedea această adunare de strigoi cu chipurile sluțite de bandajele respective? Oare nu se vor speria? Oare nu vor începe a plânge în hohote, simțind cu sufletele lor pure că ceva sinistru de tot se întâmplă în jurul lor?

Și oare va mai pogorî Sfântul Duh peste pristolul cu pâine și vin? Și se va mai întâmpla oare minunea Sfintei Euharistii, dacă slujitorul altarului va rosti cu gura legată cuvintele Mântuitorului: ”Luați, mâncați, Acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor. Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi și pentru mulți se varsă pentru iertarea păcatelor?

 Se zice că dracul e mare teolog, iar dacă trebuie să înșele omul, intră și în altar. Și dacă Duhul Sfânt va lipsi de acolo, cine altul se va grăbi să-i uzurpe locul? Să nu uităm, în altar e ca și în inima omului, dacă nu sălășuiește Dumnezeu, în locul Lui se strecoară necuratul. Tot așa e, cred, și în biserică.

Acest act guvernamental înfiorător nu specifică dacă regimul creștinofob de la Chișinău îngăduie sau nu Taina Spovedaniei și Taina Împărtășaniei. Și dacă, din ignorață teologică sau din calcul drăcesc, opresorii de la Guvern ne îngăduie totuși să ne mărturisim și să ne împărtășim, cum o vom face? Vom intra sub patrafir legați la gură, bolborosinu-ne păcatele, iar preotul ne va da povețe și canoane având și el glasul înnecat în petecul legat peste barba-i preoșească? Și cum să ajugă patrafirul la doi metri distanță, ca să respecte prescripțiile zbirilor guvernamentali? Parcă aud aplauzele asurzitoare ale legiunilor întunericului spărâgd bolta bisericii!

Iar dacă vine vremea să se oficieze Taina Cununiei? Mirele și mireasa trebuie să respecte și ei ”distanța socială”, nu-i așa? Să stea la doi metri unul de celălalt. În aceste condiții, cum va putea preotul să pună pe degetele mirelui și al miresei inelele de cununie? Iar nași, nașii cum vor ține cununa finilor de la distanța socială de doi metri? Sau poate pe durata acestui nesfârșit calvar al pandemiei bezbojnicilor căsătăriile sunt interzise?  Iar dacă cineva va încălca ”distanța socială”, cu atât mai bine pentru regimul de teroriști ai credinței strămoșești. Poliția va avea grijă să dea în loc de felicitări tinerilor însurăței și nuntașilor, dar și preoților, câte o amendă de 22 mii, ceea ce va reprezenta o sursă suplimentară de venit în buzunarul statului.

Să descifrăm și ultima interdicție din scârbavnicul document guvernamental. O reluăm aici ca să o avem la îndemână. Zice Comisia Chicu: ”Serviciile divine nu vor fi însoțite de ritualuri religioase cu grad sporit de transmitere a infecției (contact direct între persoane și/sau atingerea obiectelor)”. Mă urmărește gândul că prin expresia ”grad sporit de infecție”  în ”novlimba” orrwelliană a chicaților de la Guvern se are în vedere căldura sufletească, chiar și căldura corpului uman, acea relație firească între membrii unei comunități religioase. Oameni care s-au deprins de ani de zile să stea unul lângă altul în același loc în sfândul lăcaș, care își cunosc vecinii din preajma lor, cu care s-au obișnuit să cântre împreună, în fiece duminică, ”Crezul” și ”Tatăl Nostru”.  Separarea lor la distanța de doi metri și izgonirea din biserică afară spulberă atmosfera de familie, sparge în cioburi comuniunea dintre ei, îi împinge în nesiguranță, frică și deprimare. Am tot temeiul să cred că prin interzicerea ”contactului direct între persoane” anume asta se urmărește, băgarea spaimei în credincioși și spargerea stării de comuniune între ei.

 Și asta încă nu e totul! Țineți-vă bine, oameni buni! Să vă arăt acum ce însemnă vicleana formulare ”ritualuri religioase cu grad sporit transmitere a infecției”. Unu. Să nu contactăm DIRECT cu nimeni. Deci să stăm  muți și surzi acolo, în ograda bisericii. Doi. Prin ”atingerea obiectelor” e clar ce se are în vedere, nu? Fraților, ni se interzice să sărutăm icoanele și moaștele sfinților! Asta e norma impusă de hoarda de posedați din fruntea statului.  Cred că înțelege oricine, măsura respectivă nu e impusă pentru ca să nu ne molipsim de coronavirusul ăsta blestemat. Ci să ne lecuiască de ”virusul credinței”, de sărutarea icoanei ca fereastră spre cer.

Şi încă nu e totul. Tot în ziua de azi Mitropolia Modovei a emis un act prin care acceptă integral dispoziţia regimului de stare excepţională. Vedeţi link-ul: https://mitropolia.md/recomandari-cu-privire-la-oficierea-sfintelor-slujbe-incepand-cu-data-de-10-mai-2020-in-contextul-starii-de-urgenta-cauzate-de-virusul-covid-19/

Documentul Mitropoliei este cât se poate de clar, arătând că şi de această dată ierarhia bisericească se află în totală subordine faţă regim, neexistând nici urmă de cooperare sau dialog între puterea de stat şi Biserică.  Eu nu îndemn la conflict și cu atât mai puţin la cultivarea unor relaţii de ostilitate între Biserică şi Stat. Dar nici nu mi se pare potrivit ca prima să fie marginalizată, călcată în picoare şi încă redusă la tăcere cu desăvârşire. Sub actul respectiv figurează semnătura impersonală ”secretariatul mitropolitan”. Documentul mai precizează în încheiere următoarele:

”Aceste măsuri excepţionale au ca scop să protejeze propria noastră sănătate şi sănătatea celor din jurul nostru. Viaţa şi sănătatea sunt daruri de la Dumnezeu și noi avem datoria de a le apăra și cultiva cu responsabilitate permanentă”.

Citind aceste rânduri,  mi-a venit în minte un procedeu gazetăresc, folosit de redacțiile unor instituții media.  Atunci când acestea vor să se scutească de anumite neplăceri din cauza unui material ce ar putea provoca reacții nedorite, la sfârșitul unui text mai ieșit din comun se adaogă propoziția: ”Opinia autorului nu coincide neapărat cu opinia redacției”. În cazul de mai sus ar fi fost poate oportun să fie scris, cu titlu de precizare : ”Opinia conducerii Mitropoliei Moldovei nu coincide neapărat cu opinia unei pături considerabile a clerului și a mirenilor”.

Să nu fie cu supărare, prea cucernici ierarhi și funcționari ai Mitropoliei. Departe de mine gândul să bag zâzanie sau să subminez autoritatea cuiva. Dar poate că este timpul să amintim că și noi, mirenii, laicatul, credincioșii practicanți suntem parte a bisericii. Și nu ne este deloc indiferent cum este tratată biserica noastră de către stat și nici dacă ierarhii noștri știu sau nu să-și impună autoritatea duhovnicească și ponderea socială în fața unor demnitari vremelnici.

Iurie Roșca,

5 mai 2020

P.S.: Și parcă nu erau destule cele aflate din respectiva dispoziție a Guvernului, urmată de actul conducerii Mitropoliei, ziua de azi ne mai oferă un prilej de mâhnire și de revoltă. Vânătorul de voturi și onoruri nemeritate, Președintele Dodon s-a deplasat chiar azi la Bălți. Și ”cu evlavie de vulpe” a și reușit să se tragă în poză cu Prea Sfinția Sa, Episcopul de Bălți și Fălești Marchel (Mihăiescu). http://president.md/rom/presa/presedintele-republicii-moldova-a-avut-o-intrevedere-cu-episcopul-de-balti-si-falesti-6574. Nu avem de unde ști cât de bucuros a fost PS Marchel de oaspetele respectiv, dar Dodon s-a și grăbit să posteze pe site-ul său un comunicat, cu tot cu poze (altfel nici că se poate!).

Această perlă a imbecilității politice și mediatice, această culme a nesimțirii omenești conține următoarele rânduri: ”Șeful statului a anunțat că a fost luată decizia ca începînd cu următorul weekend, să fie permise serviciile divine cu participarea enoriașilor în curțile bisericilor”. Trebuie să înțelegem din această frază stâlcită că domnul pședinte l-a fericit pe ierarhul de la Bălți cu vestea că ne lasă să intrăm în ograda bisericilor. Și ca să ne convingă și de această dată de nemărginita lui ipocrizie și inepuzabila capacitate de a înșira minciuni ca mărgelele pe ață, Dodon își încheie comunicatul astfel:

 ”Igor Dodon a menționat că mereu a apărat și va continua să apere tradițiile și credința ortodoxă, care este temelia statalității Moldovei”.

 Să mă ierte prea cucernicii membri ai Sfântului Sinod.  Dar personal consider că, după atâtea lovituri dureroase împotriva Bisericii, astfel de demnitari creștinofobi și fățarnici ar trebui ținuți ca leproșii, la distanța de o poștă de sfintele lăcașuri, ca să nu spurce casa Domnului. Iar nu să stea ca momâia, cu lumânări cât coada de hârleț, pozând în fața camerelor de luat vederi, alături de Mitropolit, la orice sărbătoare bisericească. Biserica nu e o companie de PR politico-electoral, ea are totuși o altă menire. Unii ca ăștia nu că în curtea bisericii, dar nici la ”distanța socială” de douăzeci de metri de sfântul lăcaș n-ar trebui lăsați.

Iu.R.