Globalizare autentică şi alternativă la Războiul Rece 2, SUA – Rusia -China: Cu trenul de la Moscova, la Beijing şi Washington, prin Strâmtoarea Bering

12:01, 24 iulie 2019 | | 2020 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Cu mult înaintea poveştii nefaste cu mondializarea, lansată de Occident după dispariţia comunismului, un proiect serios şi fascinant, fără conotaţii şi dedesupturi politice, hegemonice, fără neoconservatori paranoici etc. un proiect vechi din secolul 19 şi cu adevărat globalist revine stăruitor exact în Rusia, SUA şi China, cele trei superputeri ale lumii.

Proiectul este traversarea Strâmtorii Bering, a apelor sale relativ înguste şi cu adâncime mică (55 m), fără gheţari în derivă şi curenţi maritimi, şi vânturi puternice, dintre Peninsula Ciukotka, Rusia şi Peninsula Seward, SUA.

Traversare de 80 km făcută fie cu două poduri de 40 km fiecare, de pe ambele maluri până la jumătate, unde se află cele două insule Diomede, împărţite de ruşi şi americani, fie cu două tuneluri tot de 40 km fiecare, cu aceeaşi “haltă” de tren la mijloc. Pe toţi cei preocupaţi de această megaafacere, şefi de stat, superingineri constructori de poduri, tuneluri, căi ferate şi drumuri, vizionari, experţi financiari etc., îi unesc aceleaşi aspiraţii către o lume ”mai mică” a oamenilor de pe cinci continente “mai apropiaţi“ între ei, o lume mai paşnică, schimbând războaiele cu negoţul, în toate cotloanele ei. Două proiecte americane au apărut către sfârşitul secolului 19, apoi, în 1905 ţarul Nicolai al II-a al Rusiei a aprobat o asemenea construcţie, dar speranţele s-au dus din pricina primei conflagraţii mondiale şi a revoluţiei ruse. Interesul a fost reluat chiar în vremea celui de Al Doilea Război Mondial, iar apoi, în 1958, deci în plin Război Rece, un inginer american de origine chineză, om de pace, a propus un pod peste strâmtoare “pentru stimularea şi dezvoltarea comerţului şi înţelegerii între popoarele Statelor Unite şi Uniunii Sovietice” – T.Y.Lin a văzut în podul dintre Eurasia şi America un simbol al cooperării şi unităţii, numindu-l “Podul Intercontinental al Păcii”. În acea vreme prim-ministru al ţării sale, Vladimir Putin a aprobat planul unei căi ferate în Siberia extremă şi a unui tunel pe sub strâmtoare. Vorbind despre destinderea dintre cei doi supermari şi despre fapte de pace şi argumentând că toate mărfurile s-ar putea mişca mai repede peste tot, a revenit cu propunerea în 2011, guvernul său l-a susţinut şi a aprobat o investiţie de 65 miliarde dolari pentru C.F, şi tunelul Siberia – Alaska. Au apărut apoi şi chinezii, în 2014, cu proiectul feroviar China – Rusia – Canada – America, cu tunel sub Bering şi trenuri de mare viteză, de 320 km/oră. China a insistat, în continuare, în 2016, la o conferinţă internaţională, la Seattle, în SUA, o delegaţie – mamut oficială a părţii chineze a spus limpede că Beijingul vrea să facă această investiţie, considerând-o parte din dezvoltarea infrastructurală a Statelor Unite. Evident, fiind mari negustori şi ştiind să promoveze interesele şi brandul ţării lor, au pus pe mesele tuturor participanţilor la acea faimoasă reuniune internaţională pamfletul cu titlul “Statele Unite se alătură Drumului Mătăsii!“ Spre a-şi întări oferta, partea chineză a amintit americanilor la Seattle că oraşul lor i-a primit pe toţi ultimii patru preşedinţi ai Chinei, pe Deng Xiaoping în 1979, Jiang Zemin în 1993, Hu Jintao în 2006 şi Xi Jiping în 2015…

Experţii ruşi estimează că tunelul de sub Strâmtoarea Bering poate fi construit în cinci ani şi că această conectare intercontinentală ar deschide era dezvoltării economice rapide a întregului bazin de ape ale Arcticii dinspre Rusia, SUA şi Canada.

Radu Toma