De ce nu mai contează nici Filat și nici alegerile anticipate?

11:58, 17 octombrie 2015 | | 2690 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Ridicarea imunității de deputat a liderului PLDM, Vlad Filat, nu este de natură să influențeze cumva vectorul extern al Republicii Moldova, dar în schimb va pune capăt crizelor poltice din ţara noastră.

În primul rând, trebuie să recunoaștem că Republica Moldova, mai degrabă, nu a profitat de anumite conjuncturi internaționale, ea doar și-a asumat clar o politică externă. Faptul că Moldova a bedeficiat de finanțare externă, de susținere politică din partea factorilor politici occicidentali nu a determinat și o asumare deplină a participării la un proiect geopolitic. Teza cu privire la „luptele geopolitice” din spațiul public moldovenesc sau existența unor “partide geopolitice” s-au dovedit a fi false. Republica Moldova este prea neînsemnată pe plan regional, iar liderii locali sunt prea provinciali pentru a-și asuma o misiune în relațiile internaționale, indiferent dacă e vorba de interesele Federației Ruse sau ale Occidentului. Discursul privind orientarea în materie de politică externă devine important doar în măsura în care poate aduce beneficii electorale, acoperire politică din afară sau finanțare externă. Clasa politică moldovenească este prea „pragmatică”, în sens provincial, pentru a-și asuma un set de valori, modele sau participarea la proiectele geopolitice ale marilor actori, indiferent dacă e vorba de Est sau de Vest. Anume din aceste motive, ar fi ridicol să vorbim de existența unor partide “proruse” sau “proeuropene”. Acestea nu pot exista prin definiție. Istoria de două decenii a Republicii Moldova este bogată în exemple când unii lideri politici sau partide au făcut viraje fulminante în ceea ce privește „simpatiile” față de Occident sau Rusia, în funcţie de context.

În condițiile unui stat „stat capturat”, unde Parlamentul, Guvernul, organele de forță, Procuratură, Curtea Constituțională, Serviciul de Informații și Securitate nu mai reprezintă instituții decidente și autonome, iar actorii politici sunt șantajabili, configurația politică din Legislativ devine una puțin importantă. Însăși renunțarea lui Plahotniuc la mandatul de deputat, iar apoi autosuspendarea acestuia din funcţia de primvicepreședinte și de membru al Partidului Democrat are o semnificație enormă: nu mai e nevoie de o prezență în Parlament și nici măcar în cel mai influent partid din Moldova pentru a menține controlul asupra proceselor politice sau fluxurilor financiare. Instituțiile statului, partidele politice devin structuri pur formale și decorative, care nu mai sunt capabile să impună regulile de joc, cu atât mai mult, să influențeze politica externă.

În aceste condiții, regimul nici nu mai are nevoie să recurgă la falsificarea alegerilor, din momentul în care centrul de luare a deciziilor se află în afara Parlamentului sau Guvernului.

Discursul virulent antisistem al lui Vlad Filat, care a precedat ridicării imunității parlamentare, a fost unul întârziat, fapt recunoscut și de el însuși. Calitatea sa de deputat, prezența partidului său în legislativ, a devenit atât de lipsită de importanță, încât scoaterea lui din joc nu mai poate provoca crize politice. „Caracatița” s-a încleștat și s-a infiltrat atât de bine, încât niciun instrument “democratic” nu o mai poate deranja. Mai mult decât atât, jocul de-a democrație electorală sau „televizată”, care ar legitima și ar recunoaște existența a unui “stat de drept”, ar risca să perpetueze acest sistem oligarhic. Spre deosebire de dictaturile clasice, în care puterea este menținută prin teroare, limitarea drepturilor politice, libertății de opinie și printr-o verticală administrativă, regimul oligarhic este cel care se ascunde în spatele normelor constituționale, pluralismului politic și principiilor “statului de drept”.

În acest caz, care ar fi căile de ieșire din această captivitate? Mă tem că abordarea serioasă a acestei probleme ar cădea sub incidența Codului Penal.

Navighează dupa cuvinte-cheie: