Confesiunile unui optimist creștin. 17.01.2021 De la societatea de consum la cea de sclavie robotizată

23:53, 17 ianuarie 2021 | | 273 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Jocurile de-a democrația s-au încheiat. Vremea liberalismului cu mitul drepturilor omului ca temelie ideolgică s-a încheiat și ea. Capitalismul în formula lui din ultimele decenii, capitalismul seducției, al tentației, al hedonismului, al consumatorului fascinat de spelndorile hedoniste ale universului occidental se retrage rapid din scena istoriei. În față ies monștrii tehnocrației demonice, care nu se mai mulțumesc doar cu manipularea popoarelor prin cultura de masă, învățământ, mass-media și publicitate.

La întrebarea de ce tocmai acum s-a intrat în faza decisivă, accelarată a realizării vechiului plan de asasinare în masă a populației globului și de transformare a supraviețuitorilor în niște ființe subumane lipsite de rațiune autonomă și de libertate de acțiune, răspundem încă o dată.

Ar fi cel puțin trei cauze.

1. Tehnocrația consideră că a reușit să idiotizeze masele prin TV și alte mijloace de anihilare intelectuală într-atât, încât acestea nu mai sunt în stare de o revoltă solidă.

2. Saltul științific și tehnologic uriaș permite realizarea integrală a proiectului.

3. Oculta Mondială a reușit să-și plaseze pretutindeni în lume (cu precădere în țările care contează ca pondere geopolitică) marionetele sale în fruntea statelor. În același timp  s-a reușit uniformizarea spectrului politic, astfel încât opoziția este la fel de docilă față de Guvernul Mondial ca și puterea în exercițiu.

Vă prezentăm mai jos trei citate, preluate din cartea lui Patrick Wood ”Anevoioasa cale spre ordinea mondială” (”Technocracy. The Hard Road to World Order”), care arată cu exactitate amploarea proiectului tehnocrației de înrobire a lumii sub un dictat științific fără precedent în istorie.

Sub dictatura științifică educația va funcționa cu adevărat – având ca rezultat faptul că cei mai mulți bărbați și femei își vor iubi aservirea și nu vor visa niciodată la o revoluție. Se pare că nu există niciun motiv pentru care o temeinică dictatură științifică ar putea fi răsturnată vreodată”.  Aldous Huxley, ”Minunata Lume Nouă Revizitată”, 1958 (”The New Brave World Revisited”). Op. cit., p. 101.

 

O astfel de societate va fi dominată de către o elită, a cărei pretenție asupra puterii politice s-ar baza pe o presupusă cunoaștere științifică superioară (în original: allegedly superior scientific know-how). Nefiind stingherită de către restricțiile valorilor liberale, această elită nu va ezita să-și atingă scopurile politice prin folosirea tehnicilor moderne, care să influențeze comportamentul publicului și să țină societatea sub o supraveghere și un control dure. În aceste circumstanțe, avântul tehnologic și științific al țării (SUA – n.n.) n-ar mai putea fi oprit, ci s-ar alimenta de fapt din situația pe care o exploatează”. Zbigniew Brzezinski, ”Între două epoci: Rolul Americii în era tehnotronică”(”Between Two Ages: America”s Role in the Technotronic Era”), 1970. Op. cit., p. 162)

 

Comisia Trilaterală a fost creată de către Zbigniew Brzezinski și David Rockefeller în 1973, având drept scop declarat crearea unei Noi Ordini Economice Mondiale. De fapt, anume atunci se puneau bazele globalizării în formula pe care o cunoaștem astăzi, aceasta având întâi de toate o dimensiune economică. Astfel, deloc întâmplător, în 2020, tocmai în toiul operațiunii speciale Covid-19, liderul Forumului Economic Mondial Klaus Schwab lansează cartea The Great Reset, care insistă anume asupra unei Noi Ordini Economice Mondiale.

În 1974, unui dintre membrii Comisiei Trilaterale, universitarul Richard Gardner publică în Foreign Affaires, revista oficială a Consiliului pentru Relații Internaționale, un articol care vădește aceeași obsesie pentru Noua Ordine Economică Mondială. Titlul acestui articol vorbește de la sine: ”Anevoioasa cale spre ordinea mondială” (Apropo, anume de aici s-a inspirat P. Wood pentru denumirea cărții sale). Iată ce susține, între altele, în textul său programatic Richard Gardner:

Pe scurt, ”casa ordinii mondiale” va trebui construită de jos în sus mai curând decât de sus în jos. Asta va arăta ca o mare ”confuzie în plină expanisune și zumzet” (în original: a great ”booming, buzzing confusion”), dar va aduce sfârșitul suveranității naționale, erodând-o bucată cu bucată, astfel reușindu-se mult mai mult decât printr-un asalt frontal de modă veche”. Op. cit, p. 2.

Aum să trecem de la această abordare tehnolgică spre o abordare teologică.

Cum s-ar poate răsturna această situație, care pare a fi de-a dreptul una ireversibilă?

 

  • Doar prin voința Lui Dumnezeu. Desigur, dacă oamenii de azi mai merită mila Lui. Și dacă paharul răbdării dumnezeiești nu s-a umplut deja din cauza prăbușirii morale a lumii.
  • Pentru ca Dumnezeu să se înduplece de noi, noi înșine, prin fapta noastră, trebuie să merităm mila și ajutorul Lui.

 

Concluzie.

Oameni buni, rețineți. Forțele luciferiene sunt pe punctul de a termina rapid cu rasa umană așa cum a creat-o Dumnezeu. Dacă nu ne vom revolta, dacă nu ne vom răscula, dacă nu ne vom opune ACUM, mâine va fi deja prea târziu. Și cale de întoarcere nu va mai exista. Game over, cum zic englezii. Jocul s-a încheiat. E de-a dreptul prostește și ridicol să ne fie frică. Fiindcă dacă ticăloșii ăștia de sataniști reușesc să-și finalizeze planul, oricum nu vom mai avea parte de viață.

Vom fi ori morți de-a binelea, ori morți ambulanți. Adică lipsiți de capacitatea de a gândi, de libertatea de a alege între bine și rău, de a discerne, de a acționa potrivit propriei voințe. Ni se vor citi gândurile, ni se vor modela de la distanță percepțiile și acțiunile. Oare asta vrem? Iar dacă nu dorim o astfel de perspectivă, atunci să nu întârziem a spune un NU hotărât acestei clici de psihopați îndrăciți. Dacă însă nu o vom face, dacă vom rămâne orbi și surzi, lași și fricoși, atunci chiar că nu mai merităm să trăim.

Să nu uităm, viața este un dar divin. Iar Dumnezeu, dătătorul de viață, ne-a făcut liberi. Și dacă noi renunțăm de bună voie la propria libertate, de ce oare Creatorul nostru n-ar îngădui să ni se ia și viața,  pe care nu o mai merităm?  Dacă frica și prostia au copleșit instinctul autoconservării omului, nici Dumnezeu nu mai are de ce să-și întoarcă fața către noi.

 

Iurie Roșca