Cartea lui Bogdan Țîrdea – o monografie ce dinamitează idolii societății moderne

21:29, 21 octombrie 2020 | | 183 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Astăzi ”Bogdan Țîrdea, doctor în politologie, deputat și-a lansat cartea „Societatea civilă în Republica Moldova: Sponsori ONGcrație, războaie culturale”. Volumul a reușit să stârnească ecouri vii în cercurile vizate de această lucrare. Doritorii să procure cartea o pot găsi în librăriile ”LIBRARIUS”.

Această prezentare necesită JavaScript.

Prefața acestei lucrări îi aparține jurnalistului și editorului Iurie Roșca pe care vă invităm să o citiți mai jos:

În peisajul destul de arid al cercetărilor politologice de valoare din Republica Moldova Bogdan Ţîrdea este singular în efortul său, susţinut de mai mulţi ani de zile, de a analiza fenomenul societăţii civile dintr-o altă perspectivă decât cea aparţinând corului de grantofagi, care şi-au făcut o meserie din promovarea ideologiei sponsorilor din exterior. Astfel încât lucrarea de faţă este una care merge în răspăr, contra curentului, având un mesaj profund critic faţă de fenomenele asociate la ora actuală cu conceptul de societate civilă.

Aşa cum se şi cuvine în cazul unei lucrări academice, autorul arată originile istorice şi fundamentarea teoretică a ideii de societate civilă, recurgând la o multitidine de surse de o valoare aparte, care dau consistenţă şi relevanţă demersului său. Cercetând apariţia în faza ei incipientă încă în peioada sovietică, Bogdan Ţîrdea recurge şi aici la un număr impresionat de lucrări ştiinţifice, documente istorice şi publicaţii periodice ce scot în evidenţă o factologie văzută din cu totul altă perspectivă decât eram obişnuiţi să o privim raportându-ne la acea perioadă. Autorul asociază manifestarea societăţii civile sub sovietici mai curând cu disidenţa în raport cu regimul comunist, aceasta având o dublă semnificaţie, de opoziţie faţă de un stat totalitar, dar şi de revoltă faţă de asimilarea etno-culturală promovată de imperiul sovietic.

Însă cea mai consistenţă şi mai vastă parte a monografiei sale ţine de perioada post-sovietcă şi în special de realităţile din ultimul deceniu şi ceva, când însăşi noţiunea de societate civilă a fost interpretată într-o manieră diferită decât în accepţia generală cunoscută anterior. Ţîrdea reuşeşte să suprindă cu rigurozite de cercetător şi cu talent de autor experimentat dinamica fenomenului.

Prăbuşirea colosului sovietic şi demontarea întregii lui structuri politico-economice, socio-culturale şi, mai larg, civilizaţionale a însemnat de fapt o victorie eclatantă a Occidentului colectiv asupra rivalului său geopolitic şi ideologic din Est. Astfel, Războiul rece s-a soldat nu doar cu înfrângerea blocului sovietic, ci şi cu o totală cucerire non-militară a spaţiului estic de către occidentalii victorioşi. Paradoxal sau nu, dezagregarea „imperiului răului” şi dispariţia comunismului a însemnat nu doar eşecul unui sistem politico-ideolgic întruchipat de către respectiva suprastructură statată, ci şi colonizarea popoarelor din ţările ex-comuniste. Întâmpinând cu braţele deschise ocupantul, care de această dată a recurs la viclenie şi înşelăciune ca arme de război fără a recurge la forţa armată, popoarele decomunizate s-au pomenit sub o dominaţie străină „cu faţă umană”, bine deghizată de o ideologie fascinantă a hedonismului occidental.

Anume această realitate în desfăşurare este arătată de către Bogdan Ţîrdea. Iar numărul cu totul impresionant de documente, rapoarte financiare, declaraţii publice, analizate şi contextualizate cu mână sigură de către autor, confirmă cu prisosinţă existenţa unui plan prestabilit de vasalizare a ţărilor din zona noastră de către centrele de influenţă din Vest. A surprinde ansamblul şi a avea darul expunerii unui tablou vast al stării de lucruri din zona noastră poate doar cineva care dispune de o pregătire teoretică remarcabilă şi o capacitate de sinteză indispensabilă întreprinderii unei astfel de investigaţii de amploare.

Ceea ce scapă mai tuturor celor care se încadrează în cohorta de analişti, comentatori şi pretinși experţi în sfera politicului este tocmai o viziune largă, de anvergură istorică, axată pe nişte repere ştiinţifice solide şi un sistem axiologic profund autohton îi este caracteristic din plin autorului nostru. El reuşeşte să depăşească optica fragmentară, naivităţile ideologice şi complexele de provincial, care invalidează atâta lume cantonată în zona analizei politice. Din această perspectivă, am putea afirma că viziunea lui Bogdan Ţîrdea este foarte aproape de cea a curentului intelectual suveranist din ţările vestice ale continentului nostru. Aceştia fac o distinciţie netă între conceptul de Occident şi cel de Europa, resping hegemonismul american, supremaţia eurocaţilor de la Bruxelles, capitalismul liber-schimbist şi speculativ, fiind profund ataşaţi valorilor statului naţional, atât de vulnerabilizat în epoca globalismului.

Aspectul de maximă valoare al acestei cărţi constă în radiografierea minuţionasă a mecanismelor de colonizare a unui stat în condiţiile mondialismului prin intermediul unor armate de mercenari încadrate în extrem de vasta reţea de ONG-uri. Anume penetrarea masivă a tuturor sectoarelor societăţii de către păienjenişul caractatiţei cu un număr infinit de tentacule asigură dominaţia străină asupra ţării şi a poporului nostru. Ca, de altfel, şi a mai tuturor popoarleor lumii, inclusiv a celui american, care este prima victimă a plutocraţiei globaliste.

Acest tsunami civilizaţional poate fi mai lesne decriptat dacă e să îl privim în însăşi esenţa lui. Tipul de societate care s-a revărsat dinspre Occident asupra întregii lumi cu o forţă diluviană (iar excepţiile doar confirmă regula!) este numit pe drept cuvânt „civilizaţia banului”. Iar întrucât societăţie ex-comuniste (aceste noi teritorii asociate Lumii a Treia!) se află într-o ruină economică, cei care sunt deţinătorii avuţiilor lumii, „stăpânii banilor” au recurs anume la această armă de distrugere în masă, cea mai eficientă în istoria omenirii – banul. Pentru că însăşi crearea puzderiei de ONG-uri n-ar fi avut nici un impact fără alimentarea permanentă şi copioasă a acestora de către pretinşii filantropi. Aşa cum spuneam, anume aici e partea cea mai valoroasă a lucrării domnului Ţîrdea, adunarea laolaltă şi cercetarea minuţioasă a surselor de finanţare a ceea ce el numeşte ONGcraţie.

În epoca modernă războaiele clasice se practică doar în cazuri de forţă majoră, atunci când alte mijloace de atingere a aceloraşi scopuri se dovedesc a fi inoperante. Trăim în era unui alt tip ce agresiune. Astăzi sunt în vogă războiale non-militare. Iată câteva aspecte ale acestui fenomen global multidimensional: război cognitiv, război mediatic, război psihologic, război economic, război paradigmatic sau, mai larg, război civilizaţional.

Chiar dacă autorul nu neapărat face uz de termenii respectivi, dar din context am putea deduce cu uşurinţă că duşmanul extern al Republcii Moldova este întruchipat de către actorii colectivi bazaţi geografic în Occident, dar care suprimă în egală măsură şi popoarele din acel spaţiu. Şi aici orice om cu o minimă instruire şi sentiment moral din orice ţară a lumii are o optică similară. Ţîrdea trece în revistă atât entităţii non-statale, printre care cea mai sinistră şi mai prezentă este mafia Soros, ca şi o serie de agenţii guvernametale americane sau europene, însă toate deopotrivă ţin de instrumentele a ceea ce e se înţelege prin noţiunea de „Deep State” sau de coporatocraţie.

De altfel, în literatura de specialitate din ţările vestice există o multitudine de lucrări academice care examinează acest fenomen. Iar domnul Ţîrdea vădeşte o bună cunoaştere a domeniului. Cartea de faţă ne ajută să cunoaştem nu doar mecanismele de penetrare ale unei societăţii de către „reţeţele Soros” şi altele asociate acestora, ci ne şi oferă prilejul să cunoaştem „eroii frontului invizibil” aserviţi unor interese străine, ostile intereselor noastre naţionale. Listele respective, care figurează sub diverse apeluri publice, ar putea fi numite fără nici o exagerare „listele ruşinii naşionale”. Însă în loc de un binemeritat oprobriu public, respectivii agenţi de influenţă străină (aşa cum trebuie calificaţi în cei mai decenţi şi exacţi termeni!) trec în faţa lumii drept personaje pozitive şi chiar mai mult decât atât. Să vedem cum se întâmplă că niște mercenari de cea mai joasă speță, tocmiți pe bani străini ca să zduncine din temelii statul nostru, tradițiile religioase și culturale ale poporului, economia și morala publică reușesc să-și mențină aura de onorabilitate și chiar de utilitate publică.

Partea cea mai importantă, care garantează succesul operațiunii de infiltrare a agenților patogeni din armata ONGcrației, care infectează grav corpul și sufletul unui popor, o constituie mitul unui Occident prosper, superior tuturor celorlate civilizații, ce reprezintă culmea afirmării omului pe pământ și paradisul terestru, spre care trebuie să tindă ca fluturele spre becul de lumină toți năpăstuiții lumii. Această sarcină a fost rezovlată de către ”stăpânii discursului dominant” încă de pe vremea comunismului. Prin cultura de masă care a pătruns din plin în Est și a sedus puternic ”societățile închise” prin cultul unui hedonism deșănțat, al înavuțirii, al descătușării, al sexualității și al dinamitării limitelor decenței. Astfel încât, odată cu căderea comunismului popoarele din Răsărutul învins erau deja preătite să accepte cu entuziasm naiv orice vine dinspre Apus. Altfel zis, anume occidentomania garantează succesul impostorilor și a cozilor de topor din sectorul neguvernamental aflați în slujba unor interese străine. Această maladie intelectuală continuă să facă ravagii din plin prin părțile noastre.

Iar întrucât cele trei decenii de după comunism au fost valorificate plenar de către inginerii sociali din Vest, care au reușit să fasoneze mentalul colectiv ale popoarelor cucerite, in special al tineretului, restul a fost mai simplu de realizat. Astfel, coruperea și racolarea elementelor autohtone în serviciul stăpânilor occidentali decurge nestingerit. Un alt element care a permis vasalizarea popoarelor ajunse sub o nouă și necunoscută în istorie formă de dominație străină a ținut de impunerea tuturor țărilor ex-comuniste a unor norme constituționale ce stabilesc superioaritatea unor acte internaționale asupra dreptului național. Iar pentru a garanta eficiența întregului angrenaj al ”galaxiei mercenarilor” pe teren, a fost impusă o legislație care permite finanțarea nestingerită a ONG-urilor și a presei din străinătate. Anume banii care curg gârlă spre zeloșii executanți ai ordninelor venite de la inamicul deghizat cu perfidie în binefăcător înmulțesc la infinit armata inșilor dornici să se încadreze în această dezonorantă ocupație acoperită cu masca bunelor intenții. Pentru că anume acesta este discursul care curge în flux continuu dinspre portavocile străinimii. Intereslul public și binele comun este tot ce i-ar preocupa pe acești lupi în blană de oaie.

Adică, Bogdan Țîrdea dezvăluie întreaga tevatură pecuniară a amatorilor de a se prostitua în condiții de lux, păstând mina de mironosițe. Infiltrarea tuturor sectoarelor sociale a reușit din plin. Câteva exemple din diverse domenii.

Politică. 1) ONGcrația a preluat controlul asupra instruirii activiștilor de partid, indiferent de orientarea acestora, în acest scop existând tot felul de proiecte și fundații care spală pe creieri atât activișitii de drepata, cât și de stânga. 2) Dacă vreo guvernare nu este totalmente obedientă față de centrele de comandă din Occident, anume armata de gratofagi asigură tirul propagandistic asupra acesteia, organizează demonstrații antiguvernamentale, care culminează atunci când e nevoie cu ”revoluții color”. 3) Același dispozitiv de luptă contra interselor băștinașilor este coordonatorul tuturor manipulărilor cunoscute ca sondaje de opinie, menite să influențeze opțiunile electoraltului. 4) Tot ei asigură și așa-numita ”numărătoare paralelă” a voturilor în cadrul alegerilor în scopul contestării rezultatelor, dacă acestea nu convin stăpânilor care îi plătesc. 5) Succesul acestor factori de manipulare a publicului este garantat de către diplomațiile occidentale și organizațiile internaționale controlate de către Occidente precum UE, CE etc. Prin urmare, întrucât puzderia de ”experți” și jurnaliști tocmiți pe bani străini reprezintă interesele cercurilor care controlează actul decizional la nivelul marilor puteri occcidentale și a organismelor financiar-creditare internaționale, guvernele naționale se pomenesc mereu între ciocan și nicovală (între globaliști și onegiști), fiind lipsite de independența în actul de administrare a statului. În acest sens, pretențiile ”experților” și a ”presei independente” de a influența politica oficială reprezintă o tendință continuă spre uzurparea puterii de stat și monopolizarea dreptului de a stabili cursul de dezvoltare a țării.

Economie. În economie soldații plutocrației globale au sarcina de a promova modelul neoliberal, în care statul este redus la rolul minim de veghetor al relațiilor contractuale. Privatizarea a tot ce constituie avuție națională – industrie, pământ agricol, resurse naturale, servicii publice, utilități etc. -, adică preluarea de la stat în favoarea corporațiilor străine a sectoarelor vitale ale unei economii. Creditarea externă ca formă sigură de dominație străină prin intermediul FMI, a Băncii Mondiale, a Uninuii Europene, a unor fonduri financiare private. Liberul schimb ca regim de comerț internațional care nu lasă nici o șansă economiei naționale să se refacă, transformând-o într-un spațiu de invazie a mărfurilor și capitalurilor străine și de evadare a forței de muncă în exterior. Cultul investitorului străin ca soluție de generare a prosperității economice, străinul fiind nu doar pus pe picior de egalitate cu întreprinzătorul autohton, ci și în condiții privilegiate. Controlul asupra politicilor monetare, bugetare, fiscale și vamale din partea structurilor finainciar-creditare externe. Astfel, colonizarea economică totală e asigurată de însuși modelul conceptual, cadrul legislativ și angajamentele internaționale ale țării, susținute și chiar sacralizate de către ONGcrație.

Mass-media. Finațarea externă a presei asigură promovarea de către aceasta a agendei impuse de către finanțator. E simplu. Cine plătește, acela comandă muzica. Anume mijloacele de manipulare și dezinofrmare în masă sunt cele care asigură dominația a ceea ce se numește pe drept cuvânt mediacrație și/sau expertocraţie. Astăzi nu mai guvernează politicienii sau oamenii de stat, ci domnişoarele pudrate de pe la posturile de televiziune, care îi scot la tablă pe toţi demnitarii, prevalându-se de impostura de exponenţi ai opiniei publice. Iar demnitarii şi oamenii din zona politicului vin cu docilitate în faţa acestor plutoane de execuţie şi se lasă călcaţi în picioare şi ridiculizaţi de nişte fufe ușuratice și nule intelectual cu aere de procurori morali. Şi tot datorită efectului hipnotizant al media, în special al televiziunii, exponenţii ONGcraţiei devin un fel de guru, un nou cler, care perorează seară de seară de pe ecrane, căpătând notorietate de vedetă şi influenţă majoră.

Medicină. Promovarea avorutirilor în masă. Astfel, cea mai gravă crimă împotriva omului, asasinarea unui prunc nenăscut, devine o chesitune de opțiune personală și, mai grav, o politică de stat. Perfida și genocidara noțiune ”planificarea familiei” nu este altceva decât minciuna care acoperă moblizarea medicilor și a activiștilor civici în propagarea cultului avorturilor. Promovarea vaccinurilor obligatorii pentru copii ca formă de reducere a populației globului prin inducerea unor boli incurabile care se manifestă în timp și sterilizarea noilor generații.

Învățământ. Neadmiterea învățământului religios care ar asigura atașamentul față de tradiție și valorile morale ale tinerei generații. Impunerea teoriei de gen, a așa-ziselor drepturi ale copiilor, a educaței sexuale, a feminismului ca forme de alienare identitară a copiilor. Inocularea occidentolatriei și a eurofanatismului începând cu clasele primare și până la nivelul de studii universitare ca forme ale unei parareligii sau ideologii de stat nedeclarate.

Biserică. Una dintre sarcinile prioritare și permanente ale rețelei de mercenari organizați în ONG-uri și structuri de presă este ofenisva permanentă împotriva Bisericii Ortodoxe ca instituție fundamentală a neamului, care constituie calea spre mântuire, sistemul de valori morale și codul comportamental al omului. Una dintre trăsăturile obligatorii pe care trebuie să o posede un potențial agent de influență al globaliștilor pentru a fi bun de racolat în slujba acestora este necredința acestuia, indiferentismul religios, ostilitatea față de tradiția spirituală a neamului. Anume ONGcrația în permanentă complicitate cu media dominantă constituie acea ”monsturuoasă coaliție” ce poartă un război permanent împotriva Bisericii.

Familia. ONGcrația ca dispozitiv de promovare a anti-valorilor liberale bazate pe individualism, egoism, narcisism și hedonism este cea care induce în mentalul colectiv mitul individului-rege, liber de orice obligații familiale, în drept să conteste tradițiile și autoritatea părinților, să practice concubinajul și promiscuitatea, să banalizeze divorțul și să cultive adulterul, să neglijeze instinctul procreației și pe cel matern, evitând nașterea de prunci. Dezagregarea familiei, alături de îndepărtarea de Biserică, reprezintă premisele de bază pentru recriorea radicală a insului rupt de normele comunitare.

Feminismul. Oastea de sinecurști din sectorul neguvernamental în strânsă cooperate cu media coruptă promovează în mod constant virusul feminismului, deja perceput ca stare de normalitate de către larga majoritate a mulțimilor. Este vorba despre deconstrucția relației organice, firești, de complementaritate între bărbat și femeie, cărora în mod normal le revin roluri sociale diferite atât în familie, cât și în comunitate. Ideologia feminismului inculcă în mentalul colectiv iluzia că rolurile sociale ale bărbaților și femeilor ar fi interschimbabile (sau interșanjabile). Feminismul cultivă mitul oprimării femeii de către bărbat, prima urmând să se emancipeze în raport cu cel de-al doilea asemeni proletariatului în raport cu capitalul. Ținta adevărată a feminismului este inducerea relației de ositlitate, de rivalitate, de concurență, de confilct între femeie și bărbat. Însăși apariția acestei ideologii, care a fost pretextată de acordarea drepturilor politice femeilor, a urmărit două scopuri prioritare: 1) atragerea femeii în câmpul muncii în calitate de salariată (proletarizarea și ruperea ei de familie) și 2) transformarea femeii în consumator al produselor și serviciilor societății de consum. De aici și efectul direct al acestui tip de inginerie socială: masculinizarea femeilor și feminizarea bărbaților ca parte a unei revoluții antropologice mai vaste ce culminează cu transumanismul ca formă de dezumanizare iremediabilă a omului și de extincție a speciei umane în accepția ei cunoscută de la facerea lumii.

Agenda LGBT. Acest acronim desemnează ”colectivitatea lesbiană, gay, bisexuală, transsexuală și intersexuală”, cum e definite ea în Wikipedia. De fapt, este vorba despre o ideologie deviantă, promovată de către plutocrații care dețin controlul asupra bogățiilor lumii și deci și asupra agendei organismelor internaționale și a statelor naționale aflate sub dictatul acestora. Anume astfel a devenit posibil ca în ultimele câteva decenii ceea ce era considerat drept anomalie, perversiune și alienare să fie impus ca normă, inclusiv legală, parte a dreptului internațional și a legislației naționale. Extinderea ideologiei drepturilor omului, percepută ca fiind noua religie a laicității occidentale, și asupra tuturor formelor de deviații de ordin sexual, este parte a activității permanente a rețelei de influență a cea ce am putea numit fără nici o exagerare ”colonana a cincea” a elitei globaliste. Autorul nostru se referă pe larg la exponenții acestor forțe în Moldova care trudesc de zor pentru impunerea agendei LGBT.

Drepturile animalelor. Pe imensele panouri stradale de pe bulevardul Ștefan cel Mare vreme îndelungată au atârnat niște poze care ținteau atingerea strunei sensibilă a insului urbanizat și rupt definitiv de tradiția rurală. Un cășeluș cu mutrița tristă ne privea cu jale, iar inscripția de sub poză ni se adresa astfel: ”Adoptă-mă!”. Un truc abil al inginerior sociali care vizează sentimentalismul romanțios al citadinului alienat grav de universul imaginilor în care viețuiește. De aici și politicile aberante ale autorităților locale care se zbat să asigure condiții de lux pentru câinii vagabonzi, și mulțimea de cretini de asfalt cu câinii coafați și duși în lesă și mâțele cu fundițe purtate în brațe. Bietele victime ale manipulării subtile nu au de unde să înțeleagă că de fapt e vorba despre altoirea unor deprinderi ce urmăresc nu grija față de animale, ci descurajarea grijei față de oameni. În primul rând, față de copii. De regulă, omul care crește un câine sau o pisică în casă nu prea are chef să îngrijească și un copil. Astfel se realizează devierea unor instincte firești ale griijii față de aproapele spre niște deprinderi artificiale, percepute de către victime ca niște culmi ale nobleței și rafinamentului sentimental. E suficinet să ne întrebăm: de ce oare în locul cățelușului de pe panourile respective nu era un copil abandonat, care să ne privească cu jale și să ne îndemne: ”Adoptă-mă!”. Deci, suntem învățați să ne fie milă de un câine mai mult decât de un copil. Și pentru asta se dau bani grei către ONG-urile respective.

Toate domeniile și aspectele enumerate mai sus ca elemente indispensabile din foaia de parcurs al mercenarului prostituat pe bani străini vizează un rezutat devastator pentru orice colectivitate umană, care se constituie într-un popor cu o tradiție anume și cu un profil identitar propriu. Este vorba despre spargerea codurilor culturale și înlocuirea acestora cu o serie de surogate contrafăcute în laboratoarele Occidentului, specializate în tehnici de control mental și de remodelare a omului. Anume acest sens trebuie avut în vedere atunci când căutăm să decriptăm semnificațiile noțiuniii de ”societate deschisă”, conceptualizată de Karl Popper, mentorul monstrului cu mască de filantrop George Soros, în cartea sa ”Societatea deschisă și dușmanii ei”.

Lărgirea permanentă a limitelor adimisbile ale transformărilor antropolgice vizate de către curentul ideologic nimit marxism cultural, care este apanajul elitei globaliste, se produce sub acoperirea unui concept aparent inofensiv de toleranță. Anume acesta permite sacralizarea feminismului, a agendei LGBT, a imigraționismului, dar și demonizarea suveranismului, a patriotismului economic, a valorilor religioase și a tradițiilor naționale, precum și culpabilizarea tuturor celor care nu doresc să capituleze în fața tăvălugului ideologic occidental, promovat de către sinecuriștii din sectorul asocialtiv.

În general, toate deviațiile, distorsiunile, perversiunile sau oricum am mai numi fenomelene descrise mai sus se înscriu perefect în tradiția hindusă, care ne vorbește despre cel de-al patrulea și ultimul ciclu, Kali Yuga, vremurile sumbre, când semnul cel mai izbitor al acestora este tocmai inversarea valorilor. Fac această divagație doar pentru a sublinia incredibila prăbușire axiologică a lumii moderne. Altminteri teologia ortodoxă este singura adevărată și exhaustivă în definirea fazei de apus al civilizației umane. Fără a pretinde să facem predicții apocaliptice în acest sens, nu putem să nu remarcăm faptul că anume spre astfel de reflecții predispune realitatea deprimantă din jur.

O altă latură prețioasă a cărții de față este cea de scoatere în vileag a mecanismelor de flotare a ”cadrelor” din sectorul neguvernamental spre partidele politice și instituțiile puterii de stat. Astfel, utilizând vastul păienjeniș, extins în întregul teritoriu al țării, al ”trupelor de elită” din cadrul ONG-urilor și al presei dependente de finanțarea străină, centrele de influență occidentale reușesc să confecționeze politicieni de top din tot felul de nulități fără nici o relevanță sau merit personal. Anume aceste stafii politice, aceste clone teleghidate ale oligarhiei mondialiste, aceste personaje incolore, inodore și insipide sunt ținute în brațe și trase în poză alături de diverse personaje politice oocidentale în scopul de a le umfla raitungul. Anume aceste fantoșe desantate pe terenul inamicului (mediul politic național) ce urmează a fi cucerit în interesul invadatorului se încadrează în portretul-robot al euroentuziastului, discursul căruia se reduce la mantra despre integrarea în UE și NATO. A decupa din mesajul acestor papagali cuvântul ”integrare” înseamnă a-i condamna la mutism politic și a le dezumfla iremediabil imaginea.

Meritul incontestabil al lucrării de față rezidă în decriptarea minuțioasă, însoțită de o serie impresionantă de documente, a pârghiilor de preluare a controlului asupra unei societăți și de subminare a independenței statale de către elitele mondialiste în condițiile globalismului. Din această perspectivă, la ora actuală toate statele, mari și mici, sunt în egală măsură desuveranizate.

Iar întrucât se pare că omenirea a intrat într-o fază fără precedent a istoriei sale, pe care mai mulți autori o califică drept un sfârșit de ciclu, îndăznim să ieșim puțin din cadrul trasat de către autorul nostru și să facem câteva remarci în acest sens. Odată cu anunțarea pandemiei COVID-19 s-a observat cu ochiul liber dispariția oricăror controverse dintre pretinsa societate civilă și purerea politică, dintre opoziție și putere pe marginea agendei globaliste enunțate prin imtermediul Organizației Mondiale a Sănătății. Adică asistăm la o totală uniformizare a discursului public, indiferent dacă mesajul este lansat de către cineva din zona neguvernamentală, politică sau mediatică. Iar acest fenomen este unul carcateristic tuturor statelor lumii. Astfel, ”gândirea unică” sau ”corectitudinea politică”, sau Ministerul Adevărului devind realități obsedante ale acestui moment istoric. Auzim în permanență din gura unor demnitari occidentali că lumea de după această pandemie nu va mai fi niciodată cum a fost. Și că e cazul să ne pregătim de epoca numită ”noua normalitate”. Agenda globaliștilor este una mai mult decât ambițioasă, iar capacitatea de rezistență a statelor și a popoarelor în fața acesteia pare a fi nulă. Era inteligenței artificiale, a digitalizării totale și a transumanismului se afirmă cu o vigoare și o repeziciune uimitoare. Ziua de mâine este plină de incertiduni și riscuri majore. Tocmai de aceea, pentru a dibui mai lesne soluțiile de aplicat pentru a căuta ieșirea din impasul civilizațional în care am ajuns, lecturi ca cea de față sunt pe deplin binevenite”.

Iurie Roșca.

22 august 2020

FLUX DE ȘTIRI
Toate știrile
Parteneri