Banksterii și viitorul UE – cazul italian

12:17, 16 februarie 2021 | | 767 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Am văzut ce s-a ales de MAGA (Make America Great Again!) a lui Donald Trump. Prin Joe Biden, SUA se întoarce la afacerile imperiale, la războaiele sale, as usual (business as usual). Imperiul a pus și va pune în continuare la pământ națiunea suverană americană, reprezentată azi mai ales de Partidul Republican, care a preluat idealurile populare, chiar și pe cele de stânga. Partidul Democrat este numai expresia integrală a establishment-ului.

Și astfel, drumul spre guvernul mondial, atât de drag globaliștilor de pretutindeni, nu numai celor din America, este din nou larg deschis, o autostradă. Se pot înstăpâni Marele Reset și teoriile sale absurde (malthusiene, schimbarea climatică, agenda verde, moneda digitală exclusivă, venitul unic universal, austeritate pentru toți și prosperitate pentru miliardari) ale lui Klaus Schwab și Bill Gates (și ale patronilor lor din umbră). Noul totalitarism banksteresc, financiarist, cămătăresc va salva, în sfârșit, lumea. Desigur, asociat cu totalitarismul LGBTQI+, cu rasialismul, cu tirania minorităților împotriva tiraniei majorității (democrația!), cu cenzura oarbă (noua Inchiziție) și alte idei halucinante, bune pentru a băga lumea în sperieți și într-o mare confuzie.

Dar ce se întâmplă în Europa, în UE, cealaltă jumătate a imperiului „globalist” (imperiul roman de răsărit) pe lângă imperiul roman vestic, SUA ? Europa nedemocratică, tehnocratica UE (la fel ca Imperiul Bizantin), cu moneda sa fantomatică euro, e pe cale să se prăbușească MEGA (în loc de Make Europe Great Again)! În Italia, călcâiul lui Ahile al Europei, a fost numit prim-ministru Mario Draghi, fostul vicepreședinte al Goldman Sachs Europe și fostul președinte al BCE (Banca Centrală Europeană).

Deși nu mai e de mult cea mai mare putere economică europeană, de sute de ani toate lucrurile mari se întâmplă mai întâi în Italia. Italia dă tonul în Europa (și în lume) în artă și design, în modă, inclusiv cea gastronomică, în idei. Renașterea i-a dat această întâietate pe care nu a mai pierdut-o (tot ea a inventat Contrareforma, modernitatea artistică și o bună parte a avangardei, a inovat în film etc.). Poate și moștenirea Romei, a marelui imperiu, trebuie pusă la socoteală. Apariția lui Draghi în prima linie a politicii italiene și europene ne dă o idee despre ce se va întâmpla în Europa de mâine. Guvernele se vor forma, probabil, în jurul băncilor centrale, al băncilor și multinaționalelor în general: „Italienii pot fi siguri de un lucru: Draghi nu va face nimic care ar putea să dăuneze cenaclului financiar care l-a promovat în vârf. Numirea sa vine, de altfel, la momentul oportun pentru a-l înlocui pe un Giuseppe Conte care începuse să ceară renunțarea la creanțele BCE. Astfel, Mario Draghi, care n-a fost niciodată deputat, senator sau ministru, ci și-a făcut întreaga carieră în bancă, accede la putere în Italia. Emmanuel Macron, un pic bancher și el (la Banca Rothschild – n.n.), fusese totuși un pic ministru! E o nouă versiune a filmului lui Francesco Rosi, Le mani sulla città, care se desfășoară în fața ochilor noștri, cu complicitatea mediei mainstream, care nu găsește nimic îngrijorător în asta. După faimoasa directivă a BRRD (Bank Recovery and Resolution Directive – n.n.), votată de Parlamentul European și apoi de Parlamentul francez, care va permite băncilor să-și restabilească rezervele luând economiile clienților lor, ce ne mai pregătesc oare marii finanțiști acum că dețin și cheile a două dintre cele trei principale puteri ale Zonei Euro?” (Olivier Piacentini – „Mario Draghi, président du Conseil italien: le banquier joue à „main basse sur l’Europe”leblogalupus.com, 6.02.2021)

Noul guvern de „unitate națională” al lui Mario Draghi, care va fi trecut prin Parlament săptămâna viitoare, se compune din 16 miniștri politici și opt miniștri tehnocrați. Dar toate ministerele cu greutate, cele prin care Draghi va gestiona relația cu UE (vezi Le Figaro, 13.02.2021), sunt conduse de tehnocrați, apropiați ai primului-ministru și oameni cu suprafață publică: ministrul Economiei, al Tranziției ecologice, ministrul Inovației digitale, ministrul Justiției și ministrul Instrucțiunii publice. Pe de altă parte, fără ca partidele să fi fost prevenite, li s-au atribuit: patru ministere lui Movimento 5 Stelle (stânga anarhistă), trei ministere lui Partito democratico (stânga), trei ministere lui Lega Nord (centru dreapta), trei ministere lui Forza Italia (Berlusconi) și  câte un minister altor partide mai mici, plus secretari de stat. Italienii au votat în 2018 peste 50 % partide populiste, de stânga sau de dreapta: Movimento 5 Stelle, Lega Nord, Fratelli d’Italia, CasaPound. Guvernul lui Mario Draghi, impus de UE (de Germania), e unul antipopulist, tehnocrat, sub aparența mai ușor de mestecat a unui guvern de uniune națională. Banksterul central Draghi dă tonul, direcția pentru guvernele UE din acest an și din 2022.

Modelul „Mario Draghi prim-ministru” poate fi foarte ușor aplicat și în România. Chiar cu îmbunătățiri. Mugur Isărescu, care l-a depășit de mult la vechime în post pe Nicolae Ceaușescu, ar putea conduce guvernul României direct de la Banca Națională. Și ar putea astfel încasa două salarii, pensia și toate sporurile pe care și le dorește sau atribuie singur. Firește, Mugur Isărescu nu a fost numit de la Moscova, ca Nicolae Ceaușescu, ci de cei care dețin BRI (Banca Reglementelor Internaționale) și controlează Finanța mondială. Tocmai de aceea Mugur Isărescu nu are doar un trecut în aur, ci și un viitor (până la 90-100 de ani – vezi cazurile Soros sau Rockefeller) cu totul și cu totul de aur. Nu e el cel mai vechi bankster central din lume ?

Datoria Italiei reprezintă 158 % din PIB. În 2010, când Grecia se prăbușea sub povara datoriilor, datoria Greciei era de doar… 146 % din PIB. În 2012, Zona Euro a fost foarte aproape de explozie. Mario Draghi a fost ales în locul lui Conte ca să păstreze Italia în UE și să salveze încă o dată Zona Euro. „Mario s-a întors. Cu ce misiune ? Să salveze Italia, să salveze euro. Ei da, Super Mario s-a întors, oarecum ca un Captain Flame (un supererou de cinema care scoate din degete o flăcăruie izbăvitoare într-un oraș căzut pradă anarhiei – n.n.) pentru a „salva” nu Universul, ci Italia și Zona Euro, căci datoria italiană amenință solvabilitatea Italiei și sustenabilitatea Zonei Euro într-un chip mult mai periculos decât Grecia în 2011 și 2012. Au trecut 10 ani de atunci. Mario Draghi nu e aici din întâmplare. E fostul guvernator al BCE. […] Se implementează anumite politici. Ele au fost calibrate anume pentru niște țări care prezintă un risc sistemic pentru stabilitatea Zonei Euro. Știți care sunt acele țări. Spania, Franța și Italia. Spania și Franța se mai pot ține un pic pe picioare. Italia este veriga slabă actuală a Zonei Euro. Deci în Italia vor fi aplicate, și cu cel mai mare zel, acele recomandări din raportul pentru G30 redactat și semnat de însuși Mario Draghi. Italia va servi de laborator și cobai pentru politica economică definită în acel raport de 120 de pagini.

Ce se va întâmpla în Italia? Se vor pune în aplicare decizii politice și economice foarte nepopulare. Ideea este să se practice maximumul de austeritate, dar așa încât să nu se declanșeze o revoluție socială. Italia o va apuca pe același drum ca Grecia. În 12 până la 24 de luni, la fel se vor petrece lucrurile și în Franța. Și, credeți-mă, va fi dureros. Zona Euro va supraviețui acestui tratament? De fapt, nu știe nimeni. Nici Draghi și nici ceilalți mandarini europeni” (Martin Armstrong – „Essayer d’empêcher ITALEXIT”leblogalupus.com, 9.02.2021)

Primele trei țări cu datorii supradimensionate din UE sunt, în ordine, Italia, Spania și Franța. Prăbușirea probabilă a primelor două, Italia și Spania, nu va antrena numai disparția monedei euro, ci va însemna și o grea lovitură pentru România. Pentru că în Italia și în Spania trăiesc și muncesc peste 2 milioane de români. Românii ajunși în ultimii ani în Italia și Spania vor fi primii atinși de criza economică majoră care va lovi, după toate estimările, aceste țări. Mulți se vor întoarce în România, destui vor rămâne „eroic” pe loc. Celor care se vor întoarce acasă ce le poate oferi România? Klaus Iohannis? Florin Cîțu? Raluca Turcan? USR? AUR? Da, cam atât.

Articol de PETRU ROMOȘAN