15 mai, Ziua Internațională a Familiei – cum este atacată familia și cum o putem apăra

13:05, 15 mai 2018 | Social | 642 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Data de 15 mai este declarată Ziua Internațională a Familiei. Cu această ocazie autoritățile statului, alte instituții și organizații, persoane private, vorbesc despre susținerea familiei ca celulă de bază a societății.

Astăzi au fost făcute multiple declarații în favoarea familiei tradiționale. Aș acum știm, familia tradițională are la bază căsătoria liber consimțită dintre un bărbat și o femeie, iar aceștia doi, la rândul lor, au chemarea de a fi coparticipanți alături de Dumnezeu la actul creației prin naștere de prunci.

Familia tradițională este ținta multiplelor atacuri directe și indirecte. În timp ce unele organizații, în special cele din categoria LGBT, încearcă să deturneze viziunea asupra familiei tradiționale și asupra dragostei, alte structuri și instituții, fără a promova politici ce vizează familia, lansează sau încurajează o gamă vastă de oferte ce au menirea să slăbească relațiile de familie în mod indirect. Printre acestea, oricât ar părea de paradoxal, se numără încurajarea excesivă a femeii de a face carieră, de a prefera cariera înaintea familiei, în general de a se emancipa. Asta deoarece, potrivit teoriei stângiștilor de toată mâna, așa cum proletariatul este oprimat de către burghezie, tot astfel femeia este oprimată de bărbat.

În acest context, reluăm mai jos un articol publicat de Iurie Roșca pe blogul său din seria „Feminismul și Noua Ordine Mondială”, întitulat „Independența și cariera ca piedici în calea fericirii unei femei”. De fapt, acest articole este unul din seria de texte care face o largă prezentare cărții lui Henry Makow ”Feminismul și Noua Ordine Mondială”.

„Trăim cu toţii într-o societate de masă, ne-am dizolvat în marile aglomeraţii urbane, detestăm sau cel puţin dispreţuim tot ce a fost până la noi, toată zestrea milenară a tradiţiei, râvnim să fim „în rând cu lumea”, însă iată că lumea a deraiat grav de pe orbita normalităţii. Având tipare strâmbe în cap, ne mirăm de ce suferim de neîmplinire, de ce nici „independenţa”, nici „cariera”, nici veniturile barosane nu ne fac fericiţi. Urmând un calapod deformat, nu poţi  decât să te pomeneşti înghesuit în nişte chingi procustiene care îţi vor sufoca adevărata identitate.

Şi deoarece feminismul a decretat că feminitatea este „un stereotip inventat de bărbaţi pentru a oprima femeile”, mitul ieşirii de sub tutela bărbatului (mai întâi a tatălui, apoi a soţului) a căpătat o răspândire devastatoare. Şi aşa cum independenţa unei persoane poate fi concepută doar în raport cu o alta de care aceasta este dependentă, „Războiul de Independenţă” al feministelor contra bărbatului şi familiei tradiţionale pare să nu mai aibă sfârşit. Mai dăm un citat incendiar al autorului despre feminism pentru a inflama definitiv amazoanele egalităţii şanselor şi agenţii de influenţă ai elitei globale „de pe teren”:

„Aşadar, feminismul este „o sinteză ilicită şi agresivă dintre marxism şi lesbianism, folosită de elitele conducătoare pentru a slăbi indivizii şi societatea prin subminarea heterosexualităţii. Este pentru societate ceea ce este SIDA pentru trupul omenesc”.

Iar acum să mai stăruim asupra încă unei definiţii despre o femeie feminină. Autorul o vede astfel:

„O femeie feminină este motivată de iubirea pentru soţul şi pentru copiii ei. Ea le este devotată cu toată fiinţa ei. Aceasta este adevărata ei carieră. O femeie care este preocupată de o carieră solicitantă nu are cum să nu acorde mai puţină atenţie familiei sale. Iubirea constă, într-o măsură covârşitoare, în a acorda atenţie… O femeie feminină poate avea o carieră, însă acest lucru să nu fie prioritar. Să nu fie mânată de ambiţie personală”.  Prin urmare, pentru o femeie normală întotdeauna va prima soţul şi copii, nu cariera, realizarea profesională sau notorietatea.

Şi în continuare: „O femeie feminină depinde de un bărbat… Este competentă, însă nu pretinde să fie independentă… După cum femeia este inima familiei, bărbatul este capul şi umerii. O femeie feminină este camarada soţului ei. Ei iau împreună deciziile, însă el are ultimul cuvânt”. Iar drept completare a acestei relaţii, canadianul nostru adaugă: „Femeile sunt iubite atunci când îşi pun soţul şi copiii mai presus de ele. Ţine de feminitate să intri într-un con de umbră. (subl. noastră – Iu. R.) Bărbaţii iubesc aceste femei deoarece ele acceptă să devină parte din ei”.

Înşiruind aceste citate ştiu prea bine că umblu la sensibilităţile sexului frumos educat preţ de câteva generaţii în spiritul feminismului pe care îl poartă ca pe o parte a propriei identităţi. Vechea etică rurală, care a migrat parţial şi spre oraş, s-a  risipit aproape definitiv. Iar întrucât stimulentul de bază al feminismului este orgoliul, doar o parte dintre femei va mai fi în stare, parcurgând aceste rânduri, să-şi facă o introspecţie sinceră pentru a-şi examina cu înţelepciune propriile atitudini. Se ştie că în general omul  renunţă cel mai greu la propriile prejudecăţi. El le ia drept convingeri personale, nu ca pe nişte viruşi cuibăriţi în minte care îşi fac în chip nevăzut lucrarea nefastă. Iată de ce renunţarea la stereotipuri şi autodepăşirea este atât de dificilă. Repet, din păcate, adesea aceste limpeziri survin când deja este prea târziu să o iei de la capăt. Şi cum tot păţitu-i priceput, doar suferinţa personală se întâmplă să fie cel mai bun sfetnic. Şi aşa cum mediul este unul potrivnic, o asemenea cale este parcursă din ce în ce mai anevoie şi doar printr-un efort personal deosebit”.

Navighează dupa cuvinte-cheie: