Rusia ca civilizație de alternativă în condițiile postmodernității

16:05, 6 noiembrie 2018 | Actual, Opinii | 694 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Textul cuvântării lui Iurie Roșca, președinte al Universității Populare, jurnalist, editor, traducător, la reuniunea fundației ”Russkyi Mir” (”Lumea Rusă”). Tver, 3 noiembrie 2018. Masa rotundă ”Religiile tradiționale ale lumii ruse în dialogul culturilor”.

 În ultimii ani, în condițiile unei puternice invazii a centrelor de influență occidentale asupra valorilor tradiționale, și în primul rând asupra familiei ca temelie a unei societăți normale, Rusia este percepută în Occident, ca, de altfel, în întreaga lume, ca un bastion al conservatorismului. Rusia a devenit o țară de referință pentru toți gânditorii, activiștii civici și partidele politice antisistem, care sunt numite astăzi populiste. Lumea s-a divizat în două tabere beligerante, în adepții și adversarii sancțiunilor împotriva Rusiei, adică în cei care acceptă hegemonia SUA (sau a ”statului profund” care vorbește în numele lor) și cei care resping această hegemonie. Datorită forței sale militare și resurselor naturale, Rusia este singura țară din spațiul postcomunist, căreia i-a reușit în parte să evite statutul de colonie a corporatocrației globale. Altfel zis, ea este un stat desuveranizat doar parțial.

Așa cum se știe, conceptul de suveranitate include nu doar aspectele politic și militar.  Fără o suveranitate economică și financiară, aceasta este una incompletă. Dar și mai importantă este suveranitatea culturală, spirituală și civilizațională, adică suveranitatea axiologică sau valorică. Anume acesta urmează să devină piatra de temelie pentru reedificarea completă a independenței naționale a Rusiei. Vorbesc despre aceste lucruri deoarece, spre deosebire de Patria mea, Moldova, care, din cauza ponderii sale geopolitice extrem de modeste, s-a prăbușit până la statutul dezonorant de colonie a imperialismului civilizațional și politico-economic occidental,  Rusia dispune de suficient potențial pentru a depăși toate tipurile unei dependențe excesive față de hegemonia occidentală. Fără îndoială, în această direcție se întreprind pași importanți, în primul rând în domeniul afirmării unui sistem multipolar în relațiile internaționale.

Și întrucât tema anunțată ține întâi de toate de religiile tradiționale, aș vrea să îmi exprim bucuria în legătură cu renașterea și influența crescândă a Bisericii Ortodoxe Ruse. Iar relațiile strânse și fructuoase între conducerea politică și ierarhia bisericească pot și trebuie să devină un exemplu pozitiv pentru alte țări. Și totuși, aș dori să menționez că după prăbușirea URSS și a sistemului comunist toate țările din spațiul nostru s-a pomenit într-un total vacuum intelectual și conceptual. După o jumătate de secol de confruntare ideologică și geopolitică cu Occidentul, sfârșitul ”războiului rece” a însemnat pentru noi o înfrângere totală care a trecut aproape neobservată. Anume în acel moment nouă, popoarelor care ajunsese într-o debusolare completă, ne-au fost impuse niște reguli de joc străine. Și spre deosebire de toate războaiele anterioare, pentru prima dată în istorie, partea învinsă a acceptat condițiile capitulării într-o stare de jubilație cvasigeneralizată. Noi am devenit niște societăți imitatoare, preluând fără nici un discernământ modelul politic, economic și cultural al Occidentului învingător.

Însă în ultima vreme starea de fascinație generală a început să părăsească o parte a elitelor naționale. Am început să înțelegem că nouă ni se rezervă rolul de periferie după modelul Lumii a Treia. De la un timp am recăpătat capacitatea de analiză critică a realității. Am reușit să ne debarasăm atât de beția ideii comuniste rămase în trecut, cât și de liberalismul încă triumfător. Însă aici societățile noastre s-au oprit la jumătate de cale. Și anume, nouă încă nu ne-a reușit să elaborăm o idee politică de alternativă pe deplin coerentă, ce ar fi în stare să se opună actualei societăți de piață neoliberale. Deși în ultimii ani au apărut o multitudine de lucrări academice, ce aparțin unor filosofi, politologi, geopolitologi și economiști, respectivele lucrări încă nu s-au constituit într-un model integral de societate, capabil să construiască propriile instituții politice, temelia juridică, structurile economice și sistemul de valori, ce s-ar prezenta ca fiind cu adevărat de alternativă ”societății banului”, a-spirituale, individualiste și egoiste.

Iar întrucât momentul istoric actual poate fi numit fără ezitare drept un început al sfârșitului societății liberale, care s-a afirmat în condițiile Modernității și s-a transformat în ultimele decenii într-un capitalism financiar și o ”civilizație a morții”, anume acum este momentul apariției unor soluții îndrăznețe și novatoare. Altminteri riscăm să ne împotmolim iremediabil în starea de ”Occident neîmplinit”, râvnind cu naivitate ”să ajungem din urmă și să depășim” Centrul prin intermediul unor imitații și aplicând rețete sugerate din exterior. Altfel zis, sunt profund convins de faptul că depășirea acestui impas istoric și conceptual trece prin revenirea la valorile, care trebuie să devină temelia discursului oficial, a modelului politic, economic și cultural. În centrul acestei concepții trebuie să se afle nu individul, ci familia. Această idee a fost expusă de către prietenul meu georgian Levan Vasadze, care a dezvoltat astfel concepția filosofului rus Aleksandr Dughin despre a Patra Teorie Politică. Lăsând în trecut comunismul , care se întemeia pe abordarea de clasă, fascismul și nazismul, care plasau în miezul acestei concepții rasa, și liberalismul, ce exaltă individul abstract, a sosit momentul să punem în capul unghiului familia. Anume familia,  această ” Biserică mică” trebuie să-și găsească locul în Legea Fundamentală, în dreptul economic, în sistemul educațional.

Este imperios necesar de asemenea să renunțăm la toate dogmele Secolului Luminilor și așa-numitei Revoluții Franceze, la pseudoreligia ”drepturilor omului” și ”corectitudinii politice”, la ideologia de gen și libertatea fără limite. Miturile progresului infinit, ale scientismului, tehnolatriei, trans- și post-umanismul, ideologia post-umanității, în care domină experimentele genetice și biologice, silicolonizarea și civilizația cyborgilor sunt inacceptabile pentru noi. Iar în acest sens toate religiile tradiționale sunt ghizii și aliații noștri. Orice tentativă de a inventa o viziune nouă asupra lumii, societății și omului, care ar fi în afara sistemului religiilor tradiționale, ne va conduce inevitabil spre repetarea acelorași greșeli, care au însoțit toate experimentele catastrofale ale Modernității.

Tocmai de aceea povara unui nou început istoric cade în mod firesc pe umerii Rusiei. Deoarece doar ea dispune de întregul potențial spiritual, cultural, politic și militar pentru a se prezenta în fața Occidentului global ca o civilizație de alternativă. Prin apelul la Tradiție, la rădăcinile noastre comune ancestrale, continentale, eurasianiste, noi, popoarele Eurasiei, avem toate șansele nu doar la un viitor mai bun, înțeles în parametrii strâmți ai utilitarismului materialist, ci și la mântuirea sufletului, care pentru noi, ortodocșii, constituie însuși rostul existenței umane.

Și dacă renunțarea la îndelungatele și inevitabilele rătăciri anterioare va deveni pentru noi un program pozitiv pentru elaborarea unei viziuni organice asupra realității, atunci într-o bună zi și renunțarea la anomaliile republicane, și la democrația de masă ca iluzie a unei societăți echitabile, și revenirea la monarhie ni se vor arăta absolut firești.

În încheiere permiteți-mi să parafrazez renumitul îndemn al lui Marx:

Conservatori din toate țările, uniți-vă!

P.S.: Luând cuvântul în cadrul recentului for de la Tver, autorul acestor rânduri n-a reprodus integral versiunea scrisă a discursului, ci a căutat să expună câteva idei mai mult verbal. De aceea publicăm pentru cei care cunosc limba rusă și versiunea video.

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,