„Testul de obediență”: Candu îi promite Londrei „tot suportul” în războiul diplomatic împotriva Moscovei

18:39, 14 martie 2018 | Politica | 699 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

După ce miercuri Londra a anunțat întreruperea tuturor contactelor la nivel înalt cu Moscova și expulzarea a 23 de diplomați ruși, în sprijinul britanicilor a sărit nimeni altul decât  spicherul al Parlamentului Republicii Moldova, Andrian Candu.

Candu a comentat ca un ditamai om de stat războiul ruso-britanic al serviciilor secrete, calificând drept „foarte îngrijorătoare” situația din Marea Britanie.

„Implicarea unui stat străin în lichidarea fizică de persoane sau vulnerabilizarea sistemelor guvernamentale, bancare, manipulare și intervenție agresivă mediatică, intervenție în procesul electoral – toate aceste acțiuni se întâmpla în Marea Britanie”, ajunge să constate demnitarul.

„Instinctul de a ne proteja colectiv față de provocările și pericolul constant, generat de rău-voitori, ne motivează să găsim soluții noi. Suntem solidari și suntem gata să oferim tot suportul necesar din partea Republicii Moldova pentru Marea Britanie”, a scris Candu pe pagina sa de Facebook. (Precizare. Cuvântul ”răuvoitori” se scrie împreună, nu prin liniuță)

De ce i-o fi trebuit, oare, lui Candu să sară cu vorba în acest conflict foarte dificil dintre Rusia și Marea Britanie?, se întreabă experții independenți, care nu-și pot explica ce suport ar putea acorda Republica Moldova unui jucător global ca Marea Britanie.

Prima concluzie ce se impune este că declarația lui Candu este doar un gest de complezentă, de înregimentare, ca la careu, în tabăra adversarilor geopolitici ai Rusiei, nu în interesul nostru național, ci în al celor care dictează politica externă a Chișinăului din centrele de putere anglo-saxone.

Urmând logica lui Candu, dacă, prin absurd sau nu, Marea Britanie ar declara război Rusiei, Republica Moldova s-a și oferit instantaneu „să ii acorde tot suportul”.

Situația respectivă e ca în bancul sovietic bine cunoscut. Atunci când pe vremuri un comunist a fost întrebat la ședința de partid dacă a deviat vreodată de linia partidului, răspunsul a fost: „Poate am și deviat, însă doar împreună cu partidul”. Altfel zis, sub actuala guvernare Republica Moldova se târăște în coada liniei „partidei războiului”, dictate de către sponsorii coaliției de la putere.

Aceasta declarație confirmă o dată în plus tristul adevăr care arată că în ultimii ani Republica Moldova și-a pierdut definitiv suveranitatea națională.

Obediență, încovoiere, umilință, lingușire, căciulire, ploconire, iată șirul de termeni sinonimici care marchează în mod dezonorant politica externă a Chișinăului oficial.

Adică, ne-am pomenit în capcana blestemată, creată de mercenarii din politica locală, care atâta au învățat: ori să se înregimenteze în armata atlantiștilor contra Rusiei, ori în cea a Rusia contra atlantiștilor. În mintea opacă a acestui soi de politicaștri altfel nici nu poate fi. Cel puțin din câteva motive. Unul ar fi banalul arivism, care poate fi practicat doar prin afilierea la una dintre marile puteri ca trambulină de ascensiune la putere și ca sprijin politic, financiar și mediatic din partea ”sponsorilor”. Altul, cumva mai onorabil, dar la fel de nociv, ține de prejudecata că o țară mică se poate afirma doar ca apendice geopolitic al celor mai puternici. Asta în pofida faptul că istoria e plină de exemple când conducători înțelepți ai unor state mici au știut să manevreze între interesele conflictuale ale marilor puteri. Doar că pentru a fi în stare de o asemenea abordare, oamenii de stat trebuie să facă istorie, nu politică.

Alexandru Armașu,

pentru FLUX

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,