Despre  corupția politică din parlament

11:39, 1 februarie 2018 | Politica | 3359 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Peste tot în lume oamenii sunt nemulțumiți și protestează. În doar ultimele două luni demonstrații masive au avut loc în Albania, Argentina, Brazilia, Honduras, Iran, Peru, Tailanda, Tunisia și alte țări. Inclusiv România.

În doar ultimii câțiva ani brazilienii au destituit doi președinți, ambii pentru corpuție. Pe 24 ianuarie un tribunal de recurs din Brazilia a confirmat pedeapsa cu 12 ani de închisoare dată fostului Președinte Lula de Silva pentru corupție. Iubit de oameni, de Silva a întins mâna unde nu trebuia și a furat. Președintele actual al Braziliei e și el învinuit de corupție care are ramificații și în alte țări din America Latină, inclusiv în Peru unde actualul președinte e investigat de Parlament pentru corupție. Și tot în Peru, la sfârșitul anului, zeci de mii de oameni au ieșit în stradă să protesteze grațierea lui Alberto Fujimori, fost Președinte al țării care în anii 90 a pus capăt terorismului comunist și a scos Peru din cea mai mare criză economică din ultimele decenii. Dar a întins ei el mână unde nu trebuia și a furat. Condamnat la închisoare pentru 25 de ani, în ultimul timp Fujimori a suferit de cancer care s-a extins. La recomandarea unei comisii medicale, a fost grațiat și lăsat să se întoarcă în familie să moară. În Tailanda cetățenii protestează refuzul guvernului militar de a permite alegeri. În Albania oamenii protestează corupția. În capul țărilor corupte am putea pune China comunistă, un subiect examinat pe larg. Într-un documentar masiv publicat de New York Times Magazine pe 10 ianuarie. Practic, lista țărilor în care  au loc demonstrații împotriva corupției este interminabilă.

 

România zguduită de demonstrații

 

De câțiva ani România e și ea zguduită de demonstrații. Motivele le cunoaștem, sunt bine întemeiate, și în mare măsură identice cu supărările care motivează și cetățenii celorlalte țări să demonstreze. Oamenilor li s-a facut lehamite de politicienii corupți, sunt sătui de măsluirea voturilor, iar alții sunt îngrijorați de bună credință de atentate mai mult sau mai puțin subtile la adresa democrației și a statului de drept. În această ultimă categorie se află și România. Acum o săptămână un articol din Revista 22 a facut o scurtă lista a nemulțumirilor cetățenilor țării la adresa Guvernului: justiție liberă, stat de drept, alungarea corupților de la conducerea țării. Acestea sunt valori și obiective pe care le afirmăm și le promovăm și noi și am facut-o de când ne-am format ca mișcare civică în 2006.

Simpatizăm cu sutele de mii de români care au ieșit în stradă să protesteze atentatele la democrația română și statul de drept. Adăugăm însă o perspectivă unică care nu e discutată ori prezența în mass media română ori Parlament. Spuneam acum două săptămâni că a fi corupt nu înseamnă doar să furi ori să obstrucționezi justiția. Acestea sunt argumentele principale ale opoziției parlamentare la adresa celor care guvernează. Și sunt bine întemeiate. Dar corupție înseamnă nu doar să furi bani ci și să furi dreptul la vot al cetățenilor țării. Nu doar să subminezi justiția dar și să obstrucționezi drepturile cetățenești. Și tocmai asta a făcut și face opoziția din România de aproape un an: 3 milioane de cetățeni cu drept de vot asteptă cu nerăbdare să voteze amendamentul constituțional privind casătoria și familia. Dar opoziția, cea care acuză pe cei de la conducere de corupție, e obstacolul principal pentru care celor 3 milioane de cetățeni li se interzice dreptul de a-și exercita drepturile constituționale. Fără îndoială și asta e o formă de corupție politică. De aceea zicem că în Parlamentul României vinovați de corupție politică sunt nu doar cei majoritari ci și opoziția.

 

Așteptăm din august 2005

 

Românii așteaptă din 2005 să voteze revizuirea Articolului 48. Procesul inițial de revizuire a fost demarat în august 2005 în cadrul unei discuții cetățenești a mai multor oameni de bună credință care a avut loc la Vatra Dornei. Discuțiile au continuat în toamna lui 2005 la Cluj și iarăși la Vatra Dornei, iar în 2006 650.000 de cetățeni au dat semnături în sprijinul revizuirii Articolului 48. Proiectul a eșuat pentru că dispersia geografică impusă de Constituție nu a fost indeplinită. Nu a fost indeplinită pentru ca în unele județe, cum e Sibiul, semnăturile cetățenilor au fost tăiate cu miile. Pe vremea aceea dl Iohannis era primar al Sibiului și de la 25.000 de semnături strânse pe județ primăria dânsului a tăiat semnăturile până la 17.000 ori 18.000, sub cele 20.000 necesare pentru a califica Sibiul pentru referend.

În 2015 colegii noștri de la Coaliția pentru Familie au relansat proiectul și am ajuns cu el până în Senat. Ce se întimplă știm cu toții. Nu putem decât să fim de acord cu afirmațiile dlui Daniel Gheorghe (Deputat PNL), postate pe Facebook, că principalul motiv pentru care proiectul constituțional nu avansează este că opoziția nu vrea referend. A bloca or obstructiona o inițiativă cetățenească sprijinită de 3 milioane de cetățeni cu drept de vot e, din perspectiva noastră, apogeul corupției politice. Nu suntem în lipsa de cunoștiință de motivele pe care opoziția le propune mereu și mereu pentru întârzierea referendumului.  De la o vreme, însă, amânările au devenit ințentionate. Dacă legea referendumului va fi revizuită din nou prezicem deja ca un alt atac de neconstituționalitate va fi făcut dacă nu de cei care au facut-o pină acuma, de USR, un alt partid care se consideră conservator dar oficial e împotriva revizuirii Articolului 48. Iar după ce legea va fi finalizată și declarată constituțională, anticipăm că dl Iohannis va face tot ce îi va sta în putință să tergiverseze ori să obstrucționeze referendumul. A făcut-o în 2006 și nu e exclus să o facă din nou în 2018.

 

Politizarea referendumului

 

Opoziția argumentează ca majoritatea a politizat referendumul. Probabil, dar din perspectiva noastră același lucru se poate afirma și despre opoziție. Politizarea inițiativei Articolul 48 e inevitabilă din cauza structurii Constituției care facilitează politizarea oricărei inițiative cetățenești de revizuire constituțională. Nu știm nici un stat în lume unde parlamentul are ceva de spus privind o inițiativă cetățenească de revizuire a constituției. Peste tot în Occident și Statele Unite singura cerință este un număr specific de semnături valabile după care urmează referendul. Fără interziere.  Parlamentul, executivul, guvernul și partidele politice nu au nici un rol, mai ales rolul de a aproba inițiativa cetățenească. Guvernul are doar obligația să organizeze referendul și atât. În unele țări curtea constitutională decide soarta amendamentului înainte ori după ținerea referendului. Am atenționat asupra acestor aberații încă în 2006 și periodic de atunci. Solicităm din nou ca aceste aberatii sa fie abrogate din Constitutia Romaniei. Experiență ne spune că singurele cerințe legate de inițiativele cetățenești de revizuire a constituției ar trebui să fie un număr specific de semnături și trecerea inițiativei prin curtea constituțională pentru a i se determină constituționalitatea. Validarea semnăturilor ar trebui sa fie de competența autorităților odată ce semnăturile sunt înregistrate la guvern. Experințele noastre din trecut indică că multe primării refuză să valideze semnăturile cetățenilor, ori o fac cu întirziere ori superficial.

Reversul prevederilor constituționale curente ar fi ca oricare lege adoptată de Parlament să fie supusă unui referend național pentru a intra în vigoare, așa după cum, la ora actuală inițiativele constituționale cetățenești nu pot fi puse la vot național fară aprobarea Parlamentului. Aberația această este antidemocrată și incompatibilă cu democrația.

 

Reacția opoziției dar mai ales a mass mediei la inițiativa cetățenească de revizuire a articolului 48 este greu de acceptat ori ințeles. Democrația română e tânară. Inițiativa cetățenească ar trebui sa fie văzută, așa cum o vedem noi, nu sarcastic ci ca o dovadă a maturității democrației române. Și nu doar în România ci și in întreaga Uniune Europeană. Cu o astfel de realizare românii ar trebui să se mândrească. Imaginați-vă eforturile și mobilizările cetățenești făcute pentru strângerea a 3 650 000 de semnături. Numărul imens de voluntari. Nici un partid politic din România nu e capabil să mobilizeze un număr așa de mare de voluntari la alegeri câți au fost mobilizați de mișcarea pentru familie în 2006 dar mai ales în 2015-2016. Apoi sacrificiile financiare ale oamenilor de rând și de bună credință. Timpul și efortul fizic învestit. Drumurile bătute prin toată România. Nopțile nedormite. Motivarea cetățenilor să se implice. Validarea semnăturilor. Confruntarea sarcamsului presei și mass mediei din România. A declarațiilor tendențioase ale unor parlamentari. Presa negativî din Occident. Dar cetățenii, crezând de bună credință în Legea Fundamentală a Țării, adică Constituția, care le prevede și garantează revizuirea Constituției, nu s-au lăsat descurajați. Au mers înainte crezând de bună credință că dacă ei își fac partea lor, Parlamentul va face la fel. Dar s-au înșelat ori au fost înșelați.

Astăzi, 3 650 000 de cetățeni stau la ușa Parlamentului și bat, cerând să li se permită să-și exercite drepturile constituționale. Unii dintre ei așteptă din 2006 să ajungă momentul acesta. Fără îndoială ca între timp mulți dintre ei au murit fără să-și vadă visul împlinit. Cetățenii și-au făcut datoria impusă de Constituție, la timp și în mod onorabil, obținând și validând semnăturile necesare. Cei care obstrucționează ori tergiversează procesul constituțional sunt la fel de vinovați de corupție politică ca și cei care subminează independența judiciarului ori statul de drept.

 

Lănsăm încă un apel

 

Lansăm încă un apel Parlamentului să-și exercite obligația constituțională și să supună la referend proiectul constituțional fără întârzieri. Cei care nu agrează cu noi merg înainte. Curtea Europeană de Justiție e de partea lor. Opoziția internă știe lucrul acesta și amână lucrurile intenționat pentru a ne spune după aceea că „Europa a decis și că nu mai are rost”.

Săptămâna viitoare va avea loc la Washington DC Micul Dejun de Rugăciune, un eveniment anual de mare anvergură la care participă mii de personalități influente din mișcarea conservatoare americană. Vor participa și invitați străini printre care și din România. Nu ne îndoim ca parlamentarii și invitații români vor sta la rând să facă poze cu liderii conservatori americani iar la intoarcere în România pozele vor fi postate pe facebook și unele dintre ele preluate de mass media română. Vor spune colegilor lor americani că sunt conservatori, și de asta nu ne îndoim. Dar totul va fi un paravan de fum. Ce vor răspunde însă dacă vor fi întrebați „când se va ține referendumul pentru Articolul 48?” Or, „ce faceți voi specific pentru organizarea imediată a refendumului”?

 

O Românie muribundă

 

Săptamâna trecuta Romania Libera a publicat un rezumat al unui Raport Demografic ONU din 2017. Pronosticurile demografice privind România sunt grave. Până în 2050 România va pierde 15% din populația ei actuală și până la sfârșitul Secolului va mai avea doar 12 milioane de oameni. Declinul demografic al României e problema numărul unu, problema cea mai serioasă cu care se confruntă România, mai gravă decât corupția, sărăcia, și alte probleme cu care mulți români se confruntă. Dar e și provocarea cea mai puțin discutată ori luată în seamă de parlamentari ori guven. Dacă parlamentarilor nu le pasă ori ignoră problema aceasta, românilor le pasă. Cei 3 650 000 de cetățeni întreabă: care e instituția, singură de fapt, care poate scăpa România de dezastrul demografic pe care nimeni nu îl mai pune la îndoială? Și tot ei răspund: este familia și căsătoria naturală, clădită pe asocierea liber consimțită între un român și o româncă care de bună înțelegere și în spirit creștin aduc copii pe lume. Copii pe care îi educă și îi dau societății să clădească viitorul României.

Opoziția propune o altă soluție. Întrebăm, referitor la soluțiile propuse de ea: poate România supraviețui practicând ori promovând avortul, imoralitatea sexuală, parteneriatele civile, concubinajul, drepturile omului in extremis în detrimenul responsabilităților, eutanasia, suicidul asistat, divorțul, ateismul, secularismul, confuzia sexuală (numita eufemistic „educație sexuală”), redefinirea familiei și a căsătoriei? Ori alte lucruri ca acestea care împreună zămislec o cultuă anti-viață care duce la moarte? Răspunsul celor 3 650 000 de cetățeni ai democrației române este „nu”, România nu poate supraviețui cu o cultură anti-viață și anti-familie.

Dimpotrivă, noi propunem ca singura instituție care poate asigura supraviețuirea României și a neamului românesc e familia și casătoria naturală. Acum 70 de ani a fost adoptată Declarația Universală a Drepturilor Omului care confirmă rolul primordial al casătoriei și familiei naturale în protejarea și promovarea speciei umane. Cei 3 650 000 de cetățeni sunt de acord și cer să li se permită să confirme acest rol al căsătoriei în Constituția Țării lor. Încheiem nădăjduind că cetățenii țării vor continua să protesteze corupția politică din Guvern dar și din Parlament și că printre sloganurile și pancartele care vor fi purtate va fi și unul de genul „corpuților, dați drumul la refend”!

Alianța Familiilor din România

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,
FLUX DE ȘTIRI
Toate știrile
Parteneri