Marșul pentru viață 2019. Românii vor ieși în stradă pentru viața copiilor nenăscuți: MPV 2019 se desfășoară în 600 localități din țară și de peste Prut

11:35, 23 martie 2019 | Actual, Social | 1609 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Astăzi, 23 martie, în toată țara se desfășoară„Marșul pentru viață”, cel mai important eveniment public dedicat protejării vieții copiilor născuți și nenăscuți. Aflat la a noua ediție, evenimentul este organizat de Asociația „Studenți pentru Viață”.

A noua ediție a Marșului pentru viață începe sâmbătă, 23 martie 2019, în peste 600 de localități din România și Republica Moldova sub genericul „Unic din prima secundă”. În București, adunarea participanților la marș va începe la ora 11:00, în Parcul Unirii. În jurul orei 12:00, se va pleca pe traseul Parcul Unirii – Parcul Tineretului.

Evenimentul are scopul de a promova dreptul la viață al copiilor nenăscuți și soluțiile de sprijin pentru femeile în criză de sarcină, scrie basilica.ro

Marșul este evenimentul central din seria de manifestări desfășurate în „Luna pentru viață” (1-31 martie). În această perioadă au avut loc în toată țara: dezbateri, ateliere de lectură și de fotografie pentru copii, ateliere de confecționat pancarte, conferințe, proiecții de film și, în București, a cincea ediție a Crosului pentru viață.

MPV la București

În București, adunarea participanților la marș va începe la ora 11:00, în Parcul Unirii. În jurul orei 12:00, se va pleca pe traseul Parcul Unirii – Parcul Tineretului.

La sosirea în Parcul Tineretului (intrarea de la Cafeneaua Actorilor), invitații vor susține discursuri pro-viață, iar apoi va avea loc concertul Live for Life 2019.

Vor lua cuvântul:

Eliza-Maria Cloțea– președintele Asociației Studenți pentru viață, studentă în anul V la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București.
Alexandra Nadane– președintele Asociației România pentru viață, fondator în 2013 al Asociației Studenți pentru viață.
Georgeta Bucur– președintele Asociației Down Plus București, mamă a unui copil cu Sindrom Down, ajută cu bucurie copiii cu Sindrom Down și familiile lor.

Monica Radu– femeia care muncește, naște și crește trei copii, fără să se plângă că este în scaun rulant.

Lavinia Stan– trainer, coach, mamă pentru prima dată în studenție, mamă a șase copii.

Liviu Mihăileanu– președintele Alianței România Fără Orfani. El și soția lui, Mirela Mihăileanu, au adoptat doi copii și s-au dedicat recuperării fizice si emoționale a copiilor instituționalizați.

Ozana Barabancea– artist, o femeie curajoasă care, în criza de sarcină, a spus „Da!” vieții fiicei ei.

Manuela Hărăbor– actriță, mamă a unui copil cu autism și o persoană care aduce bucurie oamenilor.

Dorin Popa– directorul medical al Clinicii Fiziohealth. Kinetoterapeut, din studenție sprijină copiii cu dizabilități și spune că aceștia i-au schimbat viața.

Cătălin Ivan– europarlamentar român neafiliat, gazdă a primei ediții a evenimentului „Babies go to the European Parliament”.

Concertul Live for Life se va desfășura de la ora 13:00 și va fi prezentat de actrița Ioana Picoș. Vor concerta: Robert Patai, Raluca Blejușcă și Dumitrița Sinița.
Știrea inițială

Sâmbătă, 23 martie, se va desfășura a IX-a ediție a Marșului pentru Viață în peste 600 de localități din cele două state românești.

Această manifestare publică face parte dintr-o serie de evenimente derulate pe parcursul lunii martie, considerate „Luna pentru Viață”, având în 2019 leitmotivul „Unic din prima secundă”, pentru a atrage atenția că ființa umană este formată încă din momentul concepției, respectându-i-se unicitatea și drepturile încă din timpul vieții intra-uterine. Acțiunile pro-viață doresc să atragă atenția atât asupra consecințelor morale, fizice si psihice ale întreruperilor de sarcină, cât mai ales asupra necesitații existenței unui sprijin concret pentru mamele aflate în dificultate.

Artista Tolia Sireteanu a realizat pe site-ul ei un interviu cu Alexandra Nadane, președinta Asociației „România pentru Viață” (organizator al Marșului pentru Viață București), fondator în 2013 al Asociației „Studenți pentru Viață” și director executiv al Centrului de sprijin și consiliere pentru Părinți și Copii „Sfânta Alexandra Împărăteasa”.

Despre Marșului pentru Viață: descriere, obiective, mesaj, public-țintă
La Marșul pentru Viață 2019 „Unic din prima secundă” îi invităm pe oameni să-și manifeste recunoștința pentru cel mai important dar pe care l-au primit: darul vieții. Îi încurajăm să fie solidari, să nu treacă indiferenți pe lângă problemele cu care se confruntă femeile în criză de sarcină. Ne străduim ca, prin efortul tuturor organizațiilor, instituțiilor și voluntarilor implicați, oamenii să cunoască cât mai bine atât problematica crizei de sarcină, cât și informațiile despre dezvoltarea copilului nenăscut: că viața începe la concepție, că la 16 zile începe să bată inima, iar la 6 săptămâni avem activitate cerebrală – așa a fost viața fiecăruia dintre noi și așa e viața fiecărui om, toate astea înainte de naștere. Pe lângă această informare despre copil, Marșul pentru viață a oferit în ultimii ani femeilor care au trecut prin trauma avortului sau printr-o criză de sarcină un spațiu în care să vorbească despre experiențele lor.

Dacă prima ediție a „Marșului pentru viață” a debutat în 2008 la Timișoara, apoi s-a extins în toată țara, anul 2019 aduce a IX-a ediție națională a acestui eveniment. Cine sunt inimoșii organizatori?

Anul acesta Marșul pentru viață și Luna pentru viață 2019 „Unic din prima secundă” și se desfășoară în peste 600 de localități din România și Republica Moldova. În București organizator este Asociația „Studenți pentru viață”, o echipă de tineri minunați care își dedică o parte din timpul studenției implicării în activități pro-viață. La nivel local sunt sute de oameni, organizații și instituții care pun umărul la organizarea și promovarea acestor evenimente. Suntem foarte bucuroși că de la an la an din ce în ce mai mulți români înțeleg nevoia de a sprijini astfel de activități.

Sloganul „Unic din prima secundă” este tema ediției din acest an a Marșului pentru Viață, în fiecare an existând un alt mesaj coagulant
Să fii pentru viață înseamnă să te preocupe sprijinirea vieții din momentul concepției și până când oamenii pleacă din această lume. În 2014 tema Marșului pentru viață a fost „Adopția, o alegere nobilă”, pentru a transmite societății că fiecare copil adoptat este o binecuvântare, iar părinții adoptivi sunt binecuvântați. În 2015 am ales ca temă „Fiecare viață este un dar”, pentru a valoriza mai mult copiii care se nasc cu Sindrom Down și pentru a transmite că viața lor e la fel de valoroasă ca viața unui campion. În 2016 tema a fost „Pentru viață, pentru femeie, pentru familie”, prilej cu care am transmis nevoia de a sprijini și mama și copilul, nevoia de a fi bine pentru amândoi și faptul că în cele mai multe cazuri nu trebuie să alegem: mama sau copilul. În 2017 tema a fost: „Ajută mama și copilul! Ei depind de tine”, prilej cu care am vorbit despre necesitatea deschiderii unor centre care să sprijine femeile în criză de sarcină. În 2018 am mărșăluit din dorința de a construi „O lume pentru viață”, iar Marșul pentru viață 2019 este despre unicitatea fiecărei persoane din prima secundă a vieții, despre faptul că fiecare are un ADN unic și o chemare unică în această lume.
Nevoia de sprijin pentru viață în România e uriașă, prin urmare temele apar în urma experienței concrete de lucru cu femeile în criză de sarcină, a relaționării cu femei care au trecut prin trauma avortului și pe măsură ce înțelegem nevoile reale de implicare.

Din 2016, luna martie a fost declarată „Luna pentru viață”, având în program o mulțime de evenimente pro-viață, dintre care Marșul pentru Viață este poate cel mai vizibil, dar nu singurul.

În perioada 1-31 martie se desfășoară Luna pentru viață 2019 „Unic din prima secundă” în care atât Asociația „Studenți pentru viață”, cât și alte organizații, se implică în realizarea unor activități de sprijin și informare: proiecții de film, ateliere, dezbateri, vizite la maternități și la centre de plasament, activități cu copiii, de exemplu ateliere de lectură, activități artistice, drumeții în locuri în care pot da altor oameni o mână de ajutor etc. Este un prilej de a valoriza mai mult viața, relațiile dintre oameni și de a-i ajuta în mod concret pe cei de lângă noi.

Istoria Marșului pentru Viață, organizat pentru prima dată la Washington pe 22 ianuarie 1974, reluat în fiecare an în mai multe orașe importante din lume, surprinde prin longevitate și perseverență: în curând va împlini o jumătate de secol! În România, anul viitor marchează abia primul deceniu…
În România lucrurile sunt foarte la început. Abia avem câteva centre de sprijin, iar Marșul pentru viață este la a IX-a ediție. În SUA Marșul pentru viață se organizează de 46 de ani neîntrerupt, iar în acești ani s-au dezvoltat mii de organizații care informează și mii de centre care vin în ajutorul femeilor în criză de sarcină. În 2017, după un training susținut la București de organizația Heartbeat Internațional, care are 2.800 de centre în SUA, s-au deschis câteva centre noi în România, dar mai este foarte mult de lucru.

Se simte nevoia unui sprijin mai consistent din partea statului în întâmpinarea problemelor cu care se confruntă tinerele însărcinate? Este preocupat statul român de protejarea vieții viitorilor săi cetățeni?

De câțiva ani în comunicatele de presă ale Marșului pentru viață se regăsesc câteva propuneri concrete de sprijin:
înființarea de centre de sprijin pentru femeile însărcinate, unde femeile în criză de sarcină să poată beneficia, la cerere, de consiliere psihologică gratuită și de sprijinul unui asistent social specializat în criza de sarcină;
crearea posibilității legale ca femeia însărcinată care consideră că nu poate crește copilul să îl încredințeze spre adopție imediat după naștere, după modelul adopției începute în perioada de sarcină care este utilizat în SUA, Marea Britanie, Australia;
valorizarea în societate a tuturor celor implicați în adopție, în vederea eliminării mentalității disprețuitoare la adresa copiilor adoptați, a părinților adoptivi și, mai ales, la adresa mamelor sau părinților care își încredințează copiii spre adopție când dificultăți majore le afectează capacitatea de a se ocupa corespunzător de creșterea acestora;
legiferarea posibilității, la cererea mamei care a pierdut sarcina, de a înmormânta legal copilul.

Scepticii care critică acțiunile pro-viață aduc argumentul că acestea ar afecta dreptul femeii de a alege ce vrea să facă cu propriul corp. Femeia însărcinată poartă însă grijă de corpul unei alte ființe vii, ale cărei interese vitale nu sunt apărate de nimeni. Interferează dreptul femeii de a dispune de propriul corp cu dreptul la viață al fătului?

Îndemnul nostru este ca oamenii să facă tot ce pot să sprijine și mama și copilul, să-i iubească, să-i prețuiască, să-i sprijine pe amândoi. E nefiresc și nesănătos din punct de vedere comunitar și personal să fie așezați mama împotriva copilului și copilul împotriva mamei, când, de fapt, grija și ajutorul nostru trebuie să se îndrepte spre amândoi. Când copilul suferă, suferă și mama, iar când mama suferă, este afectat și copilul. Sunt din ce în ce mai multe dovezi și mărturii că un avort afectează pe termen lung dezvoltarea emoțională a femeii, iar uneori efectele acestei traume se resimt până pe patul de moarte. Trăim într-o societate în care avem libertatea de a acționa public. Putem face mult mai mult pentru a sprijini femeile în criză de sarcină decât să le tratăm cu indiferență și să le obligăm să aleagă între viitorul, cariera, relația lor și copil. Au dreptul și este firesc să fie sprijinite să aibă parte de toate acestea. Femeile au dreptul să nu fie constrânse să renunțe la copilul lor doar pentru că cineva face presiuni asupra lor, cuiva nu-i pasă, familia o dă afară din casă etc. Să depășim poziționarea ideologică și să facem ceva concret pentru a ajuta!

Într-o societate preocupată din ce în ce mai mult de toleranță și acceptare, femeia aflată în criză de sarcină are de îndurat asaltul prejudecăților sociale și familiale de o brutalitate și insistență rar întâlnite. Presiunea, lipsa de susținere a celor din jur (partener, părinți, rude, prieteni, colegi, angajatori ș.a.), constrângerile, șantajul, culpabilizarea și judecățile unilaterale cântăresc, în decizia de a face avort, mai mult decât temerile și lipsa de siguranță personale. Care ar trebui să fie atitudinea familială, socială și medicală referitor la problematica avortului?

Studii realizate de Institutul Eliot din S.U.A. arată că 64% dintre femei se simt presate să întrerupă sarcina, că majoritatea femeilor se simt nesigure sau împinse să facă avort, dar 67% dintre femeile care au făcut întrerupere de sarcină n-au fost întrebate de către cineva dacă sunt într-o situație de abuz și dacă au nevoie de ajutor. Clinicile nu reușesc să detecteze existența coerciției și de cele mai multe ori traumele femeii de dinainte să ajungă la avort și de după ce iese din cabinet rămân necunoscute specialiștilor și publicului larg.

Cu toate acestea, cifrele vorbesc, și o fac la modul cel mai sumbru. Care sunt datele statistice referitoare la numărul întreruperilor de sarcină din România?

S-au făcut peste 23 milioane de avorturi din 1958 până în prezent, iar această cifră nu include avorturile realizate în clinicile private după anul 1990, avorturile medicamentoase și avorturile făcute de românii plecați în străinătate. Este mai mult decât încă o Românie. Cam aceleași numere sunt și în Basarabia. Apropo, România este pe locul 5, iar Republica Moldova pe locul 6 în lume în topul nefericit al numărului de avorturi raportat la populația din acest moment a țării. Și în dreapta, și în stânga Prutului, sunt mai puțini români în viață decât avorturi făcute. Sunt milioane de vieți care n-au apucat să vadă lumina zilei, să se bucure de viață, să devină profesori, medici, cercetători, campioni, mame, tați și să facă ceva frumos pentru ei și pentru cei din jurul lor.

Anual se fac cel puțin 42 de milioane de avorturi, la nivel mondial. Din 1918, când U.R.S.S. a fost primul stat de pe Glob care a legalizat avortul la cerere, în lume s-au făcut mai mult de 1 miliard de avorturi. Acestea sunt estimări minimale, care includ strict datele din statisticile oficiale. Însă, statisticile sunt incomplete pe această temă, în toate țările.

Cum se poate redresa această evoluție îngrijorătoare?

Avortul oprește viețile a milioane de copii și afectează milioane de femei și bărbați. Am cunoscut femei care n-au discutat cu nimeni despre această traumă timp de 15 – 20 de ani, femei care în fiecare an se gândesc câți ani ar fi avut copilul lor, ce ar fi devenit, care ar fi fost realizările ei sau ale lui. Iar această problemă nu afectează doar femeile. Poate vă amintiți cazul domnului Ion Cârstoiu din Aninoasa, care a donat economiile strânse o viață pentru achiziționarea unor incubatoare. Când presa l-a întrebat de ce a făcut acest gest, a spus că în tinerețe i-a cerut unei iubite să facă avort și regretă acest lucru. Fiecare avort are în spate multă lipsă de sprijin. Iar în România lipsa de sprijin e direct proporțională cu numărul avorturilor – cum sunt mai multe avorturi decât oameni în România, înseamnă că idealul ar fi ca fiecare român să înțeleagă ce este criza de sarcină și să ajute femeile din jurul lui care trec prin criza de sarcină.

Ce mesaj ați transmite unei tinere mame aflate în criză de sarcină, pentru a o conștientiza că avortul nu este un deznodământ fericit, pentru a o face să se simtă înțeleasă și sprijinită în lupta ei cu intoleranța lumii din jur și cu propriile temeri și nevoi?

I-aș spune că voi face tot ce ține de mine să o ajut cu absolut orice are nevoie. Că în București există Centrul de consiliere „Sfânta Alexandra Împărăteasa”, care oferă consiliere psihologică gratuită și programe de asistență socială menite să o ajute să ducă sarcina la bun sfârșit în siguranță. Că există oameni atât în București, cât și în multe alte locuri din țară care vor să sprijine. Că presiunile și amenințările vor trece, situația materială se va rezolva, părinții de cele mai multe ori se bucură când li se naște un nepot sau o nepoată și de aceea e important să-și facă curaj să ceară ajutor, să se informeze înainte de toate, pentru că un avort oprește viața unui copil și afectează viața mamei pe termen lung, iar timpul nu poate fi dat înapoi. Să mă caute. Pe Facebook, pe internet sunt datele mele. Și să aibă curaj, pentru că există o luminiță la capătul tunelului. Aceea este cu adevărat salvatoare, pe termen lung.

Sursa: https://www.activenews.ro

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , ,