Iurie Roșca: Împotriva deviațiilor sexuale și a propagandei gay de la tribuna Parlamentului

16:42, 22 mai 2018 | Actual | 2374 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Acum nouă ani, în 2009, când am rostit de la tribuna Parlamentului nostru o declarație fermă și categorică ce viza promovarea agresivă a practicilor sexuale sodomite, în sala domnea o liniște desăvârșită. Deputații și jurnaliștii de la tribuna presei ascultau cu atenție mesajul meu. Nu știu dacă acea liniște trăda solidaritate cu poziția mea sau dezaprobare tăcută. Și totuși presupun că  majoritatea absolută aproba ceea ce spuneam. Însă, spre surprinderea mea, atunci când am încheiat luarea de cuvânt, n-au urmat nici semne de încuviințare, nici gesturi de condamnare. Nimeni n-a iești la microfon să susțină sau să combată ceea ce am spus. Presupun că lobby-ul LGBT reușise încă de pe atunci să reducă la tăcere o bună parte a șefilor de partid și a conducătorilor de prim rang.

Nu am ce adăuga la cele spuse atunci. Știu că politica este arta compromisurilor și că manevre de tot felul însoțesc traseul oricărui politician. Doar că acestea trebuie să aibă o limită, pe care nici un om întreg la minte, cu trăiri profunde și răspundere față de Dumnezeu și față de oameni, nu trebuie să le depășească. Iar dacă le depășești, înseamnă că ești atât de orbit spiritual, încât chiar ai putea crede că te poți așeza la o partidă de cărți cu însuși necuratul. Și asta uitând, în mândria ta deșartă, că dracul are toate cărțile măsluite. Prințul acestei lumi știe să seducă sufletele rătăcite, atrăgându-le în jocul lui din care nu mai e scăpare. Sau, așa cum spunea Charles Baudelaire într-un eseu de-al său din Micile poeme în proză, citat cu titlu de epigraf de către Denis de Rougemont în cartea sa ”Partea diavolului”:

Cea mai frumoasă șiretenie a diavolului constă în a ne convinge că el nu există”.

Ori, așa cum spunea cineva în perioada interbelică,

În lupta dintre Dumnezeu și Satan neutralitatea este o infamie”.

Aș adăuga doar la maximă strălucită de mai sus că nu este vorba doar despre o infamie, adică o ticăloșie, o nemernicie. Este deopotrivă un tertip intelectual, o cursă în care acceptă să intre  omul slab, care a pierdut busola celestă, astfel fiind condamnat la o rătăcire fără noimă prin viața de aci, dar și la o viață postumă pe care nu le-o doresc nici celor mai răi dușmani.

Religia drepturilor omului, cu tot eșafodajul ei argumentativ atât de tentant pentru omul deconectat de la sursa Adevărului, face ravagii pretutindeni în lume. Mulțimi de oameni orbecăiesc în neștiință pe planetă, urmând îndemnul înșelător al sirenelor lumii moderne. Și puțini sunt cei care rezistă acestei ispite. Exact așa cum s-a întâmplat și în Moldova noastră în ziua de sâmbătă, 19 mai, 2018. Cei mulți au stat liniștiți acasă. Și doar clericii și credincioșii, acele câteva sute de oameni, care au ieșit să protesteze contra sfidării lui Dumnezeu, reprezintă adevărata elită a țării. Ei sunt expresia conștiinței noastre colective. Prin urmare, turma nu a rămas fără păstori. Chiar dacă lupii, șacalii și hienele îi încolțesc din toate părțile.

Iurie Roșca

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , ,