Notre Dame

Gearoid O Colmain, jurnalist irlandez, de la Paris: Arderea Notre-Dame de Paris și Războiul Împotriva Frumuseții

18:46, 16 aprilie 2019 | Actual, Externe, Religie | 1166 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Arderea Catedralei Notre-Dame de Paris trebuie privită ca un act de război al statului contra Bisericii. Nu avem nevoie de probe. 200 de ani de război al francmasoneriei împotriva Bisericii din Franța sunt suficienți pentru a justifica suspiciunile noastre.

Atunci când au fost fluturate steaguri false (engl: false flag operations – acțiuni teroriste sau criminale puse de către autori pe seama altcuiva – n.n.) acum câțiva ani, toată lumea a postat meme-uri pe rețelele de socializare cu ”Să ne rugăm pentru Paris”. Unde sunt rugăciunile acum? Marele teolog catolic Urs Von Balthasar a spus odată că oamenii care vor uita sensul frumuseții, vor uita și cum să se roage, după care vor uita cum să iubească. Notre-Dame a fost o mărturie a adevărului Bisericii. Măreția ei sfida scepticismul omului. Chiar și pentru un om necredincios era imposibil să intre în ea fără a avea un sentiment de venerație; fără a încerca o anume … repulsie față de mândria omului.

Trăim în era urâțeniei și a minciunii. Este era acoperișurilor plate și a ferestrelor înalte; a mânjelilor numite artă și a zgomotului numit artă – o eră lipsită de credință și lașă. Arta nu mai există, deoarece omul nu mai caută adevărul. Nu mai există  bunătate, deoarece omul este fericit în propria ticăloșie.

Într-o eră a neliniștii, oamenii se ascund în pătrate și dreptunghiuri. Turlele și bolțile reprezintă locuința oamenilor spirituali, în relația lor cu natura, dar umili în fața lui Dumnezeu.

După două sute de ani de aroganță lipsită de sens, ateiștii tot nu sunt în stare să explice de ce nici o civilizație liberală n-a ridicat vreun edificiu care l-ar face pe om să se minuneze. Grecii au putea gândi așa ceva, deoarece ei încă mai pot să aibă sentimentul admirației. Ei au trăit admirația, deoarece au fost mișcați de frumusețea a ceva real și obiectiv, ceva ce poate fi studiat drept cale spre transcendent – spre adevăr. Atena a fost mare nu pentru că l-a produs pe Socrate; Atena a fost mare deoarece l-a omorât pentru insulta adusă zeilor! Măreția unei civilizații nu se măsoară în indivizi, ci cu arhitectura valorilor sale.

La 19 martie m-am alăturat catolicilor veniți din toate împrejurimile Parisului pentru un pelerinaj la Catedrala Notre-Dame pentru a sărbători ziua Sfântului Iosif. A fost primul meu pelerinaj. Mii de francezi au mers pe străzile Parisului cântând imnuri în franceză și latină. Atunci când am ajuns cu miile la Catedrală, am ascultat predica Episcopului, care a vorbit ca un om cu presimțiri pline de durere pentru Franța.

Există un război civil în sânul Bisericii Catolice, care duce direct până la Sfântul Scaun. Este cea mai profundă și cea mai gravă infiltrare pe care a cunoscut-o vreodată Biserica. Războiul civil se produce și pe străzile Parisului. Toată lumea vorbește despre asta. Clasa muncitoare s-a răsculat; criza migranților este în afara oricărui control; iar intelectualii țării merg la închisoare pentru faptul că au criticat religia de stat; o religie de care multă lume nici nu este conștientă; dar care domnește asupra lor. O religie, templele căreia sunt închise pentru public; un cult al aroganței, al superstiției și al sluțeniei – diabolica sectă a francmasoneriei. Începând cu secolul al XVIII-lea, francmasoneria a fost condamnată de către mai mulți papi. Papa Leon al XII-lea a avertizat că acesta nu doar a infiltrat elitele europene, ci și a urcat chiar pe treptele ierarhiei Bisericii.

Revoluția pe străzi

O adevărată teroare se abate asupra  celor care vorbesc despre religia de stat. Până acum, ereticii au fost batjocoriți. Până acum, a fost posibil ca ereticii să fie ținuți sub control, prin declararea lor drept bolnavi mental, dereglați intelectual, ignoranți, naivi, proști. Însă Clerul de Stat se teme de mase. Săptămână de săptămână lumea iese pe străzi. Barmani, proprietari de cafenele, conducători de taxi, muncitori de toate rasele, credințele și clasele ascultă  podcast-uri, distribuie postări de pe blogurile subversive, discută cărți și filme subversive. Săptămâna trecută, într-o cafenea, i-am luat un interviu prietenului meu Iurie Roșca, ex-viceprim-ministru al Moldovei. Cazul lui este în plină desfășurare, el riscând să ajungă în închisoare din cauza opoziției sale față de Clerul de Stat al UE (vezi dialogul înregistrat la Paris).

Proprietarii de baruri ne-au cunoscut după munca noastră politică. Ei ne-au arătat un gest de solidaritate. Pe prima pagină a ziarului ”Le Monde”, în timp ce Catedrala Notre-Dame de Paris e cuprinsă de flăcări, este publicată o știre despre iminenta încarcerare a lui Alain Soral  pentru ”negaționism”. Soral este cel mai cunoscut intelectual disident din Franța. Asupra lui au fost organizate o serie de tentative de omor, el fiind nevoit să locuiască în case sigure. El este una dintre figurile de frunte ale celei mai periculoase mișcări politice din Europa, periculoase din punctul de vedere al Clerului de Stat.

 Războiul împotriva Bisericii în Franța

Până la 3 biserici sunt atacate zilnic în Franța, însă publicul nu află nimic din mass-media. Circa 1000 de biserici au fost atacate doar pe parcursul ultimului an. Sataniștii atacă oamenii din lăcașele de cult, aruncă cu excremente peste pereții acestora, distrug statui. Însă nimeni nu vorbește despre asta.  Nimeni nici măcar nu știe despre asta. Dar atacurile se înmulțesc săptămână de săptămână. Dușmanii Bisericii Romano-Catolice au frică de Franța mai mult decât de orice altă țară. Franța este singura țară cu un rege care a devenit sfânt, Louis IX, sau Sfântul Louis în secolul XIII.

La 21 octombrie 1239 Papa Grigorie IX i-a scris regelui Louis IX. El a declarat poporul Franței drept moștenitor al legământului făcut de Dumnezeu cu vechiul neam al lui Iuda. ”Neamul lui Iuda a prefigurat Regatul Franței”, scria el.

De-a lungul veacurilor Franța a fost protectoarea Romei. De fapt, Statul Papal a fost un dar din partea Franței pentru Sfântul Scaun. Misionarii francezi și ordinele religioase au făcut mai mult decât orice țară din lume pentru răspândirea mesajului evanghelic. Din 1309 și până în 1376, Avignonul din Sudul Franței a fost reședința papalității.

În ultimii ani, realizarea misiunii Franței a devenit mai evidentă. Din ce în ce mai mulți intelectuali scriu și țin conferințe despre rolul care îi revine Franței în vremurile de pe urmă. Franța a avut parte de cele mai multe arătări minunate ale Fecioarei Maria confirmate de Biserică. Această națiune este cea mai înzestrată cu biserici din întreaga lume; multe dintre acestea au rezistat vreme de o mie de ani.

În Franța disidența împotriva Noii Ordini Mondiale este reprezentată de către romano-catolici.  Orice altceva este o absurditate. Atunci când în 1963, odată cu consiliul Vatican II, Roma a căzut în masonicul cult al morții, cei care au rezistat au fost anume teologii Franței. Ei aveau deja un secol și jumătate de experiență de a rezista în fața cultului masonic al morții, din momentul când ocultiștii au preluat puterea în 1789.

Monseniorul Marcel Lefèvre a spus în 1989 că anume francmasoneria conduce Biserica Romei. El a mai spus că este în posesia unor probe scrise că aceștia țintesc un guvern mondial sub controlul lor. El a spus și că dacă va merge la Roma, nu are pentru ce să dea explicații; ei sunt cei care va trebuie să îi dea explicații, deoarece el nu a făcut altceva decât să apere învățătura Bisericii.

Atunci când Prea Curata Maică a Domnului este declarată încă o dată Regină a Franței, ”negaționismul” capătă noi înțelesuri! 

Căderea Romei

Preluarea Bisericii Catolice de către Satana a fost prezisă de către Prea Curata Fecioara Maria încă în secolul al XVI-lea. Aceeași profeție a fost făcută în Fatima în 1917. Ea spune că Roma își va pierde credința. Ei bine, Roma nu doar și-a pierdut credința; Roma este putredă până la măduvă. Avem la ora actuală un papă eretic, cel care protejează cabala sataniștilor violatori de copii. Însă acesta are media de partea lui. El are ONU de partea lui. El are imbecilii stângiști mic-burghezi de partea lui, și ce gașcă de neghiobi mai sunt și aceștia!

Atunci când Cardinalul Vigano a dezvăluit că Papa proteja violatorii copiilor, Papa a declarat reporterilor că el nu va spune nimic, fiindcă știa că presa îl va apăra.

Burghezii catolici care îl urmează asemeni unor oi amețite sunt cei mai demni de ocară pentru prăbușirea civilizației creștine. Biserica întotdeauna a apărat rațiunea împotriva sentimentalității. Infailibilitatea papală a fost un concept teologic ce ținea de aspectele doctrinei. Ceea ce nu înseamnă că cineva n-ar avea dreptul să îl critice pe papa.  Este totuși imperativ să păstrăm unitatea și să nu uităm că, așa cum instituția este divină și veșnică, așa sunt și sacramentele ei.

Cu manierele, moravurile, viticultura, bucătăria, peisajele, monumentele, cultura, limba, filozofia și arta ei, nici o țară din lume n-a avut parte de mai multă binecuvântare decât Franța. Însă națiunea este pe punctul să moară sub Marea Minciună.

Cine este astăzi atât de spălat pe creiere, atât de lipsit de capacitate critică, încât să nu vadă goliciunea drepturilor omului, a declaratei mândrii universale și a iubirii de sine a omului, a catehismului unei burghezii nemaipomenit de lacome după bani? Drepturile omului sunt și au fost dintotdeauna drepturile dușmanilor poporului francez.

E vremea reținerii și a reflecției

Provocările împotriva Bisericii din Franța vin din toate părțile. Recent, revista ”Charlie Hebdo” a publicat pe prima pagină imaginea lui Hristos  cu organele genitale în loc de față. Creștinii din Franța au știut că este vorba despre o provocare și nu au reacționat. Musulmanii ar trebui să învețe de la ei.

În această lună guvernul a sărbătorit aniversarea a treizecea a masonicei piramide din sticlă din fața  Muzeului Louvre. Clerul de Stat nu ratează nici o ocazie pentru a-și bate joc de popor. Însă piramidele egiptene, legendarul templu al lui Solomon și alte obsesii ale Clerului de Stat n-a produs niciodată o mare artă. Există o singură religie în lume, unde Dumnezeu coboară la om, înființând o instituție mondială menită să reziste până la sfârșitul veacurilor, încât nici un soi de geolatrie mistică nu va putea schimba acest fapt.

Admiratorii artei vin la Louvre ca să mediteze în preajma reprezentărilor Patimilor Mântuitorului, a Nașterii Lui, și nenumăratelor variații ale celei mai minunate istorii întâmplate vreodată. Poate că una dintre cele mai dramatice opere din Louvre este și cea mai umilă. Este o lucrare din secolul al XV-lea de la mănăstirea carthusiană din Villeneuve-lès-Avignon. Se numește „La Pieta d’Avignon – Avignon Pieta” de Enguerrand Quarton. Deși zugrăvită pe un panou, lucrarea este aproape o sculptură, cu figurile proeminente din scenă pictate pe un cer de aur cu arhitectura maurică în fundal, reprezentând eventual Istanbulul sau Ierusalimul. Hristos este așezat în fața Maicii Sale și a Mariei Magdalena de Joseph Arimathea, în timp ce Ioan, îmbrăcat în odăjdii de preot, se roagă, privind în depărtare. Criticul de artă René Hugue scrie:

”Restrângerea intensă a gestului aparține Franței, realismului său viu, conștiinței sale despre viața minții, care, trăind mari experiențe spirituale și comunicându-le cu sinceritate profundă, se desparte de manifestările lor exterioare.”

Paris,

16 aprilie 2019

Traducere din engleză de Iurie Roșca

Sursa: http://www.gearoidocolmain.org

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , , ,