Tragedii neprevăzute produse de un fenomen predictibil – nepăsarea

10:21, 17 august 2018 | Externe | 355 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

De ani de zile, dacă nu de decenii, specialiștii au susținut că podul trebuie dărâmat și reconstruit, iar recent a intrat în calcule și o autostradă alternativă. În 20 de minute s-a găsit vinovați, după 20 de ani de semnale de alarmă. Au început să fie arucate săgeți politice, deși toate guvernele ultimelor decenii au partea lor de vină. Sute de proiecte de infrastructură sunt nefinalizate și pot provoca tragedii. Aleși și alegători deopotrivă preferă însă să-și vadă de vacanță, suspendați într-un prezent pe care-l cred etern, trăind pe umerii generațiilor trecute și ai marilor lor lucrări de infrastructură, fără să se gândească la cei care vor veni. Poate fi imaginea României, însă acum este vorba despre Italia și Viaductul Morandi din Genova, prăbușit pe 14 august, care se înscrie într-o listă lungă a catastrofelor ce desenează un portret trist al Peninsulei.

Starea șoselelor și a autostrăzilor este oglinda unei țări. ”Italia este o țară incapabilă să aibă grijă de bunurile ei și de teritoriul ei, incapabilă să programeze și să prevadă cu ajutorul tehnologiilor avute la dispoziție, însă o țară mereu capabilă să treacă dintr-o stare de urgență în alta”, scrie The Huffington Post Italia. ”Este o țară care investește din ce în ce mai mult în întreținerea infrastructurii prin licitații și concesiuni pentru companiile private care caută să-și maximizeze profiturile, nu să asigure securitatea”.

Pentru Corriere della Sera, tragedia din Liguria este ”o probă a focului pentru bizara majoritate care ne conduce”, coaliția formată din două forțe antisistem, Mișcarea de 5 Stele (populistă) și Liga (extrema dreaptă). ”De această dată, nu au cum să fie de vină nici Bruxelles-ul, nici piețele, nici George Soros. Totul este «made in Italy»”.

Țapii ispășitori

Având în vedere ca inginerii, cetățenii, edilii au tras repetate semnale de alarmă privind podul din Genova vreme de decenii, jurnaliștii italieni rămân uluiți de rapiditatea cu care acum, după tragedie, s-au găsit vinovații ce nu au fost găsiți ani de zile. ”Într-o țară serioasă ar dura două luni să se reconstruiască un pod și doi ani să se găsească un vinovat, dar în Italia este exact invers”, concluzionează Linkiesta.

Fără vreo anchetă încheiată, vinovații sunt șeful companiei de autostrăzi și un ministru al Transporturilor aflat în funcție de nici două luni de zile. ”Înainte de tragedie, vinovații erau alții. A fost Europa cea Rea (a vicepremierului Matteo Slvini), au fost imigranții, au fost șoferii de tir polonezi, au fost organizațiile de mediu ce nu doreau autostrăzi”, scrie Linkiesta.

”Problema este că nu are sens să căutăm un vinovat câtă vreme pompierii încă mai extrag morți de sub dărâmături. Nu are sens și nu rezolvă esența problemei, pentru că știm de ani de zile că podul este periculos – în 2012, șeful patronatelor din Genova a declarat că podul se prăbuși în zece an –, însă ani de zile nimeni nu s-a sinchisit să repare sau să înlocuiască acest «eșec al ingineriei»”. Situația este valabilă în multe alte locuri din Italia, o țară cu 647 de lucrări de infrastructură începute și nefinalizate, țara în care în utimii cinci ani s-au prăbușit zece poduri, după cum scrie Corriere della Sera, țară în care în ultima sută de ani s-au produs 400 de seisme grave.

O tregedie ce poate rupe guvernul

Decontul politic al tragediei de la Genova este mai mare decât cele câteva capete ce vor trebui să cadă pentru a domoli furia cetățenilor. Este vorba de interse financiare uriașe și chiar de platforma politică a actualilor guvernanți. Asta pentru că, scrie La Repubblica, Podul Morandi era în centrul unei dezbateri intense pentru construirea unei noi autostrăzi (La Gronda) de centura în Genova. Podul Morandi, riodicat peste un torent și o cale ferată, asigura ocolirea orașului pentru traficul intens dinspre și spre Franța și Torino. ”De ani de zile, cei care afirmau că infrastructura nu mai poate rezista la sarcina la care era supusă în fiecare zi erau și partizanii proiectului La Gronda”, scrie La Repubblica. Proiectul La Gronda avea adversari puternici în rândul ONG-urilor pentru protecția mediului, care se opun și trenului de mare viteza Lyon-Torino, și gazoductului Transadriatic, în regiunea sudică Apulia.

”În guvern avem cei mai mari adversari ai lucrărilor publice, Miscarea de 5 Stele, dar și cei mai mari susținători ai lucrarilor publice, Liga. Primii, cât s-au aflat în opoziție, spuneau stop la orice, pentru a-și păstra coerența mesajului. Ultimii au o cultură bazata pe ”a face” până la punctul de a nesocoti orice barieră birocratică sau de mediu”, scrie Corriere della Sera. ”Nașterea grillismului (Beppe Griilo, fondatorul Mișcării de 5 Stele) în Liguria se leagă direct de comitetele de lupta anti-Gronda, la fel cu în Piemont se leagă de lupta împotriva trenului de viteză Lyon-Torino”, scrie La Stampa. Tragedia de la Genova a dus însă la o schimbare de poziție. Ministrul Transporturilor, Danillo Toninelli (Mișcarea de 5 Stele) s-a declarat de acord cu noi infrastructuri, ca alternativă la cele existente și care sunt prea vechi. A spus asta însă ”fără a pronunta cuvântul La Gronda, pentru că tocmai el a pus, în urma cu 15 zile, acest proiect pe lista celor care trebuie revizuite în totalitate, adică abandonate”, scrie La Repubblica.

”Ce operă? E un eșec al ingineriei”

Jurnalistii italieni arată că Podul Morandi este o ”construcție arogantă” a anilor 1960, cu stâlpi mai degrabă din beton decât din beton armat, cu o structură futuristă și neelastică.

”Ce operă? E un eșec al ingineriei”, spunea în 2016 un profesor italian de la Facultatea de Inginerie din Genova despre Podul Morandi. A fost ulrimul semnal de alaarmă tras în presa italiană de un specialist înainte de prăbușirea podului, pe 14 august 2018. ”Nu am spus nimic șocant în acel interviu”, spune acum profesorul Antonio Brencich, citat de Linkiesta. ”Nu am făcut decât să mă limitez la argumentele susținute și de alți experți: podul Morandi trebuia dărâmat și reconstruit”. În primul rând, podul avea mari probleme de rezistență. Betonul armat, spune Brencich rezistă secole întregi și sunt poduri are nu au suferit nicio reparație vreme de mai bine de o sută de ani. Brencich susține că marea problemă a podului a fost vâscozitatea betonului folosit, de unde deformarea continuă și lucrarile costisitoare de întreținere. La Podul Morandi au fost înlocuite hobanele la doar 20 de ani de la inaugurare, din cauza coroziunii. La finalul anilor 1990, s-a investit în reparații 80% din suma folosită pentru construcție. Lucrurile nu s-au oprit aici. Începând din anii 1990, s-au adăugat hobane suplimentare la pilonul de est al podului, cele vechi rămânând mai mult de decor. Pe 14 iunie a cedat partea de pot susținută de pilonul vestic. În mai 2018, compania de autostrăzi din Italia a anunțat o nouă licitație pentru lucrări la structura podului. ”Inginerul Ricardo Moarandi, creatorul podului, era renumit in Italia, nu și in lume”, spune Brencich. ”În toate lumea mai sunt doar două asemenea poduri și trebuie să ne gândim că e un motiv serios pentru care sunt atât de puține”. Cele două poduri similare sunt în Libia si Venezuela, ultimul prăbușindu-se partial după ce a fost atins de un vapor.

Tragedii neprevăzute produse de un fenomen predictibil – nepăsarea

Pentru jurnaliștii italieni, Podul Morandi din Genova este metafora perfectă a Italiei, este Italia, încarnarea unei țări care se agață de gloria trecutului, de privilegiile și de confortul care acum se năruie.

”Imaginea cu podul prăbușit este imaginea perfectă a unei țări care a crezut că va trăi pentru totdeauna pe umerii celor din anii 1960 și care a văzut cum brusc îi fuge pământul de sub picioare. Timp de jumătate de secol am crezut că putem trăi suspendați, paralizați într-un prezent etern, refuzând să mergem mai departe, iar prin acest pod ne-am creat un microcosmos indiferent la orice agent extern. Alții au descoperit și alte universuri, au construi alte poduri. Noi nu. Noi ne-am făcut din imobilism un scop în viață, transformându-l în ideologie unică, în numele căreia îi punem la stâlpul infamiei pe toți cei care vor să privească înainte, convinși fiind că viitorul este un monstru”.

”Scriem «datorie publică» dar citim distrugerea sistematică a viitorului prin cârpirea prezentului, cârpeală după cârpeală. Pentru că a schimba cu adevărat înseamnă să ne riscăm privilegiile. Nu e vorba că nu am știut, că nu am observat: știam totul foarte bine și stiam că, dacă nu facem nimic, vom fi la mila lui Dumnezeu pe acel pod. Ne-am acoperit unii pe alții, am îngăduit păcatele altora cu acordul tacit că și alții le vor tolera pe ale noastre, într-un lanț de favoruri și contrafavoruri care are ca obiectiv eliminarea oricui este suficient de ambițios și talentat pentru a schimba lucrurile, pentru a ne impinge înainte”.

”Nu clasa politică este de vină. Nici clasa politică, nici clasa antreprenorială. În acest caz suntem noi de vină, noi și a noastra perpetuă Adormire a Maicii Domnului, din care nimic nu ne deranjează, nimic nu ne trezește, nici măcar dezatrul de pe 14 august, așa cum se vede în stațiunile arhipline din Peninsulă. Pentru noi adevărata problemă este prognoza meteo, care ar putea să ne ruineze vacanța, nu zecile de morți de la Genova. Avem și victime ale cutremurelor de la Aquila și Amatrice, ale alunecărilor de teren, ale inundațiilor, toate parte a unui fenomen predictibil – Italia. Simptomele sunt diferite – sunt casele construite abuziv și cu materiale proaste, echipele de salvare care ajung târziu, iar în Genova a fost semnalul de alarmă lansat în urmă cu trei ani și care nu a fost auzit – însă boala este aceeași: refuzul constant de a ne asuma responsabilitatea față de cei care ve vor urma”.

Sursa: www.cotidianul.ro

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , , ,