„Trădarea intereselor naţionale” sau „lipsa de verticalitate”

11:51, 15 august 2018 | Externe | 526 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Spuneam în preambulul celor două comentarii privind întâlnirea dintre preşedinţii Donald Trump şi Vladimir Putin ( Helsinki, 16 iulie a.c.) că acest eveniment important în cronica anului internaţional continuă să facă valuri printre politicienii americani, în primul rând cei democraţi, care apasă până la fund pe pedala aşa zisului amestec rusesec în prezidenţialele din SUA, dorind să speculeze la maximum acest aspect în perspectiva alegerilor mid-terms din noiembrie.

În egală măsură, primul „ summit” Trump-Putin a fost şi mai este sucit pe toate părţile de presa americană în special, date fiind relaţiile foarte încordate pe care şeful Casei Albe le are cu marile ziare, reviste sau televiziuni din ţara sa, dar şi din alte locuri, îndeosebi vest-europene.

Revenind la reacţiile din tabăra democrată, dincolo de condamnarea dură şi lipsită de echivoc a ceea ce ea a numit la unison „ploconirea” în faţa lui Putin, „trădarea intereselor naţionale” sau „lipsa lui de verticalitate”, aş semnala că a lansat imediat ideea unor audieri în faţa influentei Comisii de Afaceri Extene a Senatului, făcând acest lucru, la 25 iulie, cu secretarul de Stat, Mike Pompeo.

Deşi sunt încă în vacanţă, democraţii nu au renunţat la ideea audierii translatoarei lui Trump, Marina Gross, cerere pe care au făcut-o imediat după încheierea convorbirilor americano-ruse la cel mai înalt nivel de la Helsinki. Reamintesc că dialogul Trump-Putin a durat mult peste două ore şi că din partea americană singura persoană implicată în el, prin asigurarea traducerii, a fost Marina Gross, despre care se crede că, aşa cum se procedează în atare cazuri, a luat note.

De prisos să mai precizez că, în situaţii precum aceasta , acurateţea şi exactitatea spuselor unuia sau altuia dintre cei doi interlocutori sunt redate pe baza notelor pe care trnslatorii şi le fac în timpul dialogului. În cazul în care, la convorbirile respective asistă şi consilieri din cele două părţi, ei sunt cei care iau note în mod obligatoriu, acum însă a fost vorba de o întrevedere între patru ochi, cum se spune în jargonul politico-diplomatic.

„Rolul lor (al translatorilor-n.n.) este esenţial”, arăta fostul ambasador american la Moscova, Michael A. McFaul, care a prezentat presei o fotografie în care, având carnet şi pix în mână, el apare alături de preşedinţii Putin şi Obama, în cadrul întâlnirii acestora din timpul primului lor mandat.

După unii, audierea Marinei Gross ar avea un rol capital în lămurirea acuzaţiilor pe care democraţii i le aduc lui Trump, dar republicanii, ca şi unii istorici, analişti şi comentatori susţin că un atare eveniment ar reprezenta o premieră în viaţa politică şi în istoria americană, dacă nu şi internaţională.

Totuşi, senatorii democraţi Bob Mendez, Jeanne Shaheen declarau că vor să vadă notele făcute de translatoare în timpul convorbirilor Trump-Putin, în vreme ce, de pildă, ziarul „The Washington Post” din 20 iulie, aflat în tabăra anti-Trump, regreta că „Rusia continuă să construiască, ea singură, povestea acestui summit, iar acest lucru este, evident, în propriile interese”.

În context, trebuie reamintită poziţia preşedintelui Comisiei de Afaceri Externe, republicanul Bob Corker, care spunea că înţelege apelurile colegilor democraţi, dar că trebuie să vadă dacă există precedente în atare cazuri. Şi purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat, Hater Nauert, spunea nu primise nicio cerere formală în acest sens. „Există precedente ? Încă nu am putut stabili”, declara ea.

În ce-o priveşte, Marina Gross, descrisă de presa americană ca o persoană discretă, fără istorie, locuieşte în Arlington şi lucrează de ani buni la Departamentul de Stat ca translatoare de rusă. Imediat după convorbirile Trump-Putin şi conferinţa de presă sulfuroasă ce le-a urmat, şi după ce toate tunurile au fost puse pe şeful Casei Albe, Marina Gross a fost asaltată cu cereri oficiale de audiere ale unor senatori sau membri ai Camerei Repreentanţilor, mai toţi democraţi. Această afacere pune translatorii într-o „situaţie absolut de coşmar”, declara pentru „New York Times”, Stephanie van Reigersberg, care, de 18 ani, conduce serviciul de trannslaţie de la Departamentul de Stat.

Potrivit ei, există două obstacole majore pentru ca Marina Goss să depună mărturie într-o comisie senatorială : confidenţialitatea absolută a acestor connvorbiri ( de genul celor dintre avocat şi client sau dinte medic şi pacient) şi dificultatea de a le reconstitui ulterior.

Potrivit altor traducători intervievaţi de NYT şi citaţi de publicaţia franceză Courrier International.com, notele lapidare luate de ei în timpul convorbirilor folosesc doar pentru a putea reproduce cele auzite pe loc şi, cel mai adesea, ulterior „sunt aruncate la coş”. „Noi nu facem stenografie”, a explicat amintita Stephanie van Reigersberg.

Cu toate acestea, democraţii o ţin pe-a lor, şi vor că Marina Gross să vină în faţa amintitei comisii senatoriale, dat fiind că deţine informaţii cruciale, care ţin de securitatea naţională. „Vrem ca interpreta să vină în faţa Comisiei.Vrem să-i vedem notele”, declara amintitul senator Mendez.

Cum era de aşteptat, povestea a ajuns şi în presa rusă, cotidianul „Kommersant” arătând că este vorba de „un caz fără precedent în diplomaţia americană”. În fine, ziarul on-line „Vzgliad”, apropiat de Kremlin, a găsit un translator al fostului lider sovietic L I. Brejnev, diplomatul veteran Dmitri Riurikov, care a declarat că este surprins de această afacere: „Însăşi ideea unei audieri este scandaloasă”. „Translatorul nu poate fi, în nici un caz, sursă de informaţii. Natural, cei care sunt îndreptăţiţi să ştie ce s-a spus în cadrul negocierilor vor afla, dar nu din gura traducătorului”, a conchis el.

Vacanţa a lăsat în suspans problema respectivă, dar e de aşteptat că reluarea activităţii politice să marcheze o reluare în forţă a ei, dată fiind toamna agitată şi complicată care urmează.

Sursa: www.cotidianul.ro

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , , ,