Stupoare în SUA: ”Eu sunt statul paralel”

08:49, 7 septembrie 2018 | Externe | 389 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

În timpul Războiului din Vietnam, scrie The Atlantic, cu scopul de a salva câte un sat, generalii americani ajungeau să distrugă întreaga așezare. Acum, același lucru se întâmpla cu înalții oficiali de la Casa Albă, iar ceea ce se distruge, printr-o adevărată lovitură fără violență, este democrația americana, Constituția și încrederea americanilor în propriul sistem politic. Adica exact ceea ce doresc inamicii SUA împotriva carora spun că lupta tocmai acești oficiali, alături de procurorii FBI ai lui Robert Mueller.

Un oficial anonim de la Casa Albă se servește de tribuna oferită de The New York Times și spune, în esență, ”Eu sunt statul paralel și voi face tot ce pot pentru ca președintele SUA să nu-și poată îndeplini atribuțiile pe care poporul american i le-a oferit”. ”Este o poziție arogantă din partea unor persoane care nu au câștigat niste alegeri, nu au candidat pentru o functie și care niciodată nu ne-au spus în ce valori cred”, este opinia fostului congresman Newt Gingrich.

Miercuri, cotidianul The New York Times a produs stupoare în SUA publicând un articol de opinie anonim scris de un înalt oficial de la Casa Albă, care denunță ”amoralitatea” presedintelui Donald Trump. Ziarul cunoaște identitatea oficialului cu pricina. ”Fac parte din rezistența din sânul administrației Trump”, explică autorul anonim, spunând că mai mulți oficiali s-au gândit să invoce Al 25-lea Amendament al Constituției SUA, pentru a începe procedura de destituire a președintelui. Înalții responsabili, arată articolul semnat de oficialul anonim, au renunțat la această inițiativă pentru a nu arunca țara într-o criză constituțională. ” Aşa că vom face tot ce putem să ţinem Administraţia pe direcţia cea bună până când – într-un fel sau altul – va ajunge la final”, se arata in articol.

Profesiunea de credință a ”Rezistenței”

Autorul mai scrie: „Fac parte din rezistenţa din interiorul Administraţiei Trump. Lucrez pentru preşedinte, dar la fel ca mulţi colegi care îmi împărtăşesc viziunea, am jurat să contracarez părţi din agenda sa şi înclinaţiile sale rele”. ” Dilema- pe care el nu o înţelege în mod complet- este că mulţi oficiali seniori din Administraţia sa lucrează cu sârguinţă din interior pentru a combate părţi din agenda sa şi înclinaţiile sale rele. Eu ar trebui să ştiu. Sunt unul dintre ei. Ca să fim clari, ceea ce avem noi nu este o rezistenţă comună. Noi ne dorim ca Administraţia să aibă succes şi credem că mare parte din politicile sale au făcut Statele Unite mai sigure şi prospere. Dar considerăm că îndatorirea noastră principală este faţă de ţară, iar preşedintele continuă să acţioneze într-o manieră care este în detrimentul bunăstării republicii noastre”.

Articolul acesta incendiar apare la o zi după publicarea unor pasaje ample din viitoarea carte a jurnalistului Bob Woodward în care Trump este prezentat drept un președinte coleric și paranoic, pe care colaboratoirii se străduiesc să-l controleze, să-i ascunda fapte, pentru a împiedica derapaje. Nici anonimul ce și-a găsit tribună în The New York Times, nici cartea lui Woodward nu spun lucruri noi, căci președintele Trump arată zi de zi și în public ce tip de personalitate are, cât de mare este ignoranța sa, orgoliul său, și cât de mult poate derapa de la conduita cu care a obișnuit până acum un locatar de la Casa Albă. Prin urmare, după cum scrie The Washington Post, ”pentru americani nu contează fondul articolului, ci personajul din spatele său”. ”Este un adevărat cocktail Molotov, un deget mijlociu arătat președintelui, un cuțit înfipt în spate imediat după ora 16, în mijlocul săptămânii de lucru”, scrie The Washington Post.

Spre o lovitură la Casa Albă?

Dacă miza acestei lovituri fără precedent cu ajutorul presei dată unui președinte american ar fi fost salvgardarea instituției prezidențiale, a sistemului democratic american, atunci articolul nu ar fi trebuit să apară, căci Constituția americană prevede mijloace pentru atingerea acestor scopuri nobile. Impeachmentul este o procedura constiutuțională, la fel este si Al 25-lea amendament, la fel este și demisia în masă de la Casa Albă, urmată de audieri în fața Congresului care să ducă la destituirea unui președinte incapabil.

Al 25-lea Amendament, la care face referire autorul anonim, a fost adoptat în 1967 și arată că oficialii americani au o obligație în asemenea momente: să acționeze legal pentru destituirea președintelui, însă în niciun caz să nu se supună ordinelor legale ale acestuia. Autorul anonim al articolului arată că ”rezistența” nu a apelat la acest amendament pentru a nu provoca o criză constituțională, insa tocmai făcând asta, precum generalii americani în Războiul din Vietnam ce dădeau foc satelor, vor ajunge să provoace nedorita criză.

Ce ar trebui să facă niște oficiali din cea mai mare democratie a lumii în aceste condiții? O spune un articol din The Atlantic al cărui autor nu se ascunde și semnează clar: David Frum. ”Vorbiți în numele vostru. Demisionați într-un mod care să conteze. Aduceți dovezi pentru invocarea Amendamentului 25 sau pentru un Congres al Partidului Democrat după alegerile din noiembrie. Munca voastră în guvern este valoroasă. Vă mulțumim pentru asta. Însă nu într-atât încât să compenseze menținerea unui președinte despre care credeți că este amoral, mincinos, irațional, antidemocrat, nepatriot și periculos. Generațiile trecute și-au sacrificat averea, sănătatea și viața pentru a-și sluji țara. Vouă vi se cere doar să spuneți adevărul și să vă semnați dedesubt”.

Fabricarea unor noi eroi

Câtă vreme asemenea inițiative anti-Trump nu urmează o cale constituțională, ci îmbracă haina unei anonime ”rezistențe” din interiorul Casei Albe, câtă vreme se ascund în spatele unor mari trusturi de presă, ele nu  urmăresc prezervarea sistemului democratic, ci au o miză personala sau cel mult partinică, sunt acțiuni de sabotare a președintelui și de provocare a unei crize constituționale. ”Nu îl mai avem pe senatorul McCain. Dar vom avea mereu exemplul său- o stea călăuzitoare pentru a restabili onoarea vieţii publice şi a dialogului naţional. Lui Trump îi este frică de astfel de oameni onorabili, dar noi ar trebui să îi venerăm”, scrie misteriosul autor. În plus, prin răspândirea anonimă a unor informații despre o presupusă rezistență anti-Trump în spatele ușilor închise, acești oficiali încearcă să își creeze aura de eroi pozitivi pe care să o folosească ulterior în alte scopuri.

Iar faptul că aceasta este miza este demonstrat de direcția spre care se îndreapta atenția presei americane – nu către acțiunile ”amorale” ale lui Trump (bine știute și de care publicul din SUA este sătul să mai afle), ci către descoperirea identității anonimului din The New York Times. Să fie consilierul economic Gary Cohn (care îi ascunde informații președintelui), sa fie secretarul Rob Porter, să fie șeful de cabinet John Kelly, sau să fie consilierul juridic Don McGahn, care a colaborat deja cu procurorul special Robert Mueller și cu ancheta sa ce paralizează administrația Trump încă din primele momente?

Puternica și bogata presa anti-Trump îi va califica pe acești oficiali drept ”eroi” pe frontul democratiei, însă, având în vedere modul în care au ales să acționeze, ei au ales ca prețul salvării democratiei și a statului de drept să fie chiar distrugerea lor, scrie The Atlantic.

Precedentul Nixon-Schlesinger

Atenția se îndreaptă către oficiali numiți direct de președintele Statelor Unite, nu catre responsabili care au fost nominalizați de Trump și au fost supuși audierilor și votului Congresului. În întreaga istorie a SUA, un gest similar de frondă antiprezidențială s-a înregistrat în timpul administrației Nixon, însă atunci a venit de la un oficial votat de aleșii americanilor – șeful Pentagonului, James Schlesinger. Îngrijorat că președintele consuma prea mult alcool, acesta le-a cerut generalilor să nu lanseze acțiuni militare fără acceptul său. Practic, Schlesinger și-a asigurat putere de veto asupra deciziilor președintelui. Nu există însă dovezi că s-a folosit de această putere informală. Rezistența anti-Trump pare însă mult mai puternică și are un aspect bizar – deși Trump s-a plâns de rezistența ”statului profund” al birocraților liberali moșteniți de la precedenta administrație, se pare că acțiunile de sabotare a administrației vin  chiar de la cei numiți direct de Trump.

Casa Albă: Trădare, dar s-o știm și noi

Reacția președintelui Trump și a purtătoarei sale de cuvânt arată cât de mult rău a făcut publicarea articolului anonim din The New York Times. Trump vorbește despre ”trădătorul” anonim și cere, pe Twitrter, ca ziarul să-i dezvăluie identitatea, altfel urmând să considere că este vorba despre o intoxicare a opiniei publice. Sarah Sanders spune: ”Individul din spatele acestui articol a ales să-l înșele pe președinte, nu să-l ajute. El nu pune țara mai presus de toate, ci pe sine însuși și pune orgoliul său mai presus de poporul american. Acest laș ar trebui să-și dea demisia imediat”.

Fostul congresman republican Newt Gingrigh nu neagă legalitatea unor acțiuni antiprezidențiale, câtă vreme ele urmeaza calea constituțională. Însă ”rezistența” anti-Trump ”revendică autoritatea morală de a încălca legea, de a-l repudia pe comandantul suprem, de a repudia întregul proces constituțional și acum decide ce e bine și ce e rău. Încearcă să fie mai mari decât întregul sistem american. Iar asta ne arata despre ce fel de oameni vorbim când ne referim la statul profund”.

Sursa: www.cotidianul.ro

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,