N. Farage: “Scopul Uniunii Europene este asimilarea”

11:50, 4 februarie 2018 | Externe | 3631 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Nigel Farage, fostul preşedinte al UKIP, s-a pronunţat în Parlamentul European împotriva aliaţior lui Gerorge Soros şi îl apără sistematic pe Viktor Orban în cadrul “dezbaterilor despre Ungaria”. Precursorul Brexit-ului a declarat pentru cotidianul maghiar Magyar Hirlap, în stadiul său actual, Uniunea Europeană îi va reduce pe membrii săi la rang de simple provincii şi că marile state le vor domina pe cele mici în toate domeniile.

Ce credeţi despre stadiul actual al negocierilor cu privire la Brexit?

Este foarte lent; lipsesc viziunea şi curajul. Pare destul de improbabil ca din aceste negocieri să rezulte Brexit-ul pentru care au votat oamenii; din cauza unui guvern slab, din cauza unui establishment care încă vrea să facă parte din Uniunea Europeană şi a unui prim-ministru care în mod clar nu crede în ceea ce face. Cu un pic de noroc, noi vom părăsi Uniunea în martie anul viitor, dar se pare că, în cel mai bun caz, nu vom avea până la acea dată decât Brexit-ul formal. Sunt, aşadar, încă multe bătălii de purtat.

Acordul pe care Theresa May îl negociază cu Uniunea Europeană nu va servi, deci, intereselor poporului britanic?

Ei nu dau prioritate intereselor ţării, întreprinderilor şi muncitorilor europeni. Ei nu se ocupă decât de “proiect”,  – noul dumnezeu pe care se presupune că ar trebui să-l adorăm cu toții. În ochii lor, dacă Marea Britanie se separă de Uniune în termeni amiabili, atunci şi alte ţări vor dori să procedeze de aceeaşi manieră. Eu spun că ar fi mai bine să nu existe un acord decât să existe un acord rău. Ideea că nu am putea face comerţ fără un acord este o inepţie. China şi Statele Unite au o activitate deloc de neglijat cu lumea întreagă fără niciun acord, dar conduse de regulile mai bune ale OMC. Aș prefera să avem un acord comercial? Bineînţeles, pentru că acest lucru ar simplifica viaţa lumii întregi. Este şi mai logic pentru Uniune decât pentru noi. În rest, tema referendumului n-a fost dată de previziunile economice, ci de faptul de a fi o naţiune independentă.

Bruxelles-ul şi-a învăţat lecţia cu privire la acest aspect (Brexit, n. trad.)?

Da, Uniunea a decis să accelereze procesul de integrare. A tras din toată treaba asta una dintre cele mai rele concluzii. Merkel, Macron, Juncker, Verhofstadt – ei spun toţi acelaşi lucru. Ei vor o Uniune a Statelor Unite ale Europei, o Europă unitară, şi nici măcar o Europă federală. Într-o Europă federală, Ungaria ar putea să decidă asupra majorităţii legilor sale şi să aibă libertatea de a alege diverse elemente ale politicii sale fiscale. Michel Barnier, responsabilul negociatorilor europeni, mi-a spus: “ Nu este o Europă federală, este o Europă unificată”. Eu numesc asta o Europă unitară şi centralizată. Şi, într-o oarecare măsură, este vorba dar despre o versiune puţin mai de dreapta a comunismului. Doctrina Brejnev a suveranităţii limitate de după Primăvara de la Praga, este Europa de astăzi. Putem discuta pentru a şti dacă este un lucru bun sau rău. Dar, vă rog, nu-mi spuneţi că lucrul acesta nu se întâmplă, nici că îl puteţi schimba  – n-o puteţi face! Dar vă puteţi opune acestei situaţii. Într-o anumită măsură, este ceea ce face domnul Orban, ceea ce fac polonezii şi ceea ce fac românii. Dar Uniunea nu va ceda foarte uşor. Ei sunt mai mari decât voi şi ei sunt mai puternici decât voi. Mă gândesc că mai devreme sau mai târziu, dezbaterea pe care o faceţi cu privire la viitorul vostru, va începe să semene cu a noastră. Un lucru e sigur: nu veţi putea fi o naţiune autonomă, independentă şi democratică şi în acelaşi timp membră a Uniunii Europene.

Sistemul de vot actual, bineînţeles nu favorizează ţările mici

Este un dezastru pentru ţările mici. Sistemul american a fost conceput pentru a face în aşa fel încât statele mari să nu le poată domina pe cele mici – spre deosebire de Europa. Două sau trei state mari cu câţiva aliaţi sunt în măsură să facă ceea ce vor. Iată care este miza militarizării complete a Uniunii Europene, care se plasează în conflict direct cu NATO. Să presupunem că într-o zi, eu nu spun că se va întâmpla acest lucru, dar să presupunem că Rusia ar redeveni o ameninţare. În cine aţi avea încredere? În domnul Juncker şi în armata europeană sau în britanici, americani şi NATO? Aici sunt marile şi foarte marile întrebări fundamentale despre viitor. Nu cred că Ungaria a început deja astfel de discuţii, dar cred că o s-o facă.

Pentru a reveni la Statele Unite ale Europei, ce părere aveţi despre posibilitatea – mai degrabă absurdă cu privire la rezultatul alegerilor – ca partidul lui Martin Schulz să revină la guvernare?

Am văzut recent un sondaj care arăta că acest partid socialist, SPD, se plasează acum sub 17%, în timp ce AfD, în ciuda problemelor sale, atinge 13%. Prin urmare, se vor produce schimbări majore, care vor mătura partidele social-democrate tradiţionale din toată Europa. Schulz şi Merkel sunt în mare dificultate, deoarece AfD a schimbat complet raportul de forţe şi acest lucru este confirmat de ceea ce se întâmplă peste tot. Sunt oameni care spun că în 2016, Brexit-ul şi Trump au fost o aberaţie pe termen scurt, un acces de furie de scurtă durată a unor oameni slab pregătiţi, dar că apoi, odată cu victoria domnului Macron, totul a revenit la normal.  Realitatea, într-adevăr, este că în toată Europa, opoziţia cu privire la conceptul de stat unitar este în de creştere. Despre asta era vorba cu Brexit şi Trump: Statul Naţiune era în centrul celor două pretinse mari şocuri mondiale. Statul Naţiune funcţionează, pentru că este entitatea, căreia simţim că îi aparţinem, căreia îi suntem loiali. Şi, în cele din urmă, este entitatea pentru care suntem gata să ne batem, pe care suntem pregătiţi să o apărăm.

Avem totuşi nevoie de o anumită formă de cooperare în Europa, nu?

Suntem vecini. Da, Europa are nevoie de o structură de cooperare, de reguli comerciale de bun-simţ şi ne-am putea pune de acord asupra câtorva minime standarde fundamentale comune. Dar toate acestea pot fi făcute prin intermediul Consiliului Europei. Uniunea Europeană este un proiect care se pretinde a fi cooperativ, dar care este în realitate asimilator. Puterea de decizie este dată unor birocraţi care nu sunt aleşi la nivel central.

Din perspective Ungariei, avem impresia că la Bruxelles nu există disponibilitatea de a vorbi cu guvernul ungar când este vorba despre probleme de suveranitate.

De cinci ani, Viktor Orban vine la Parlamentul European. Toţi sunt nepoliticoşi cu el. Eu iau cuvântul şi zic: “Serios, n-ar trebui să vă aflaţi aici, n-ar trebui să vă lăsaţi insultat de către ei. Nu, pe ei nu îi interesează ce aveţi de zis. Ei sunt pe punctul de a construi Statele Unite ale Europei şi nimic nu îi va putea opri. Este ca o religie; ei au renunţat la capacitatea lor legislativă şi au devenit provincii”.

Uniunea Europeană n-a fost capabilă să rezolve criza migraţiei. Ce rol a jucat acest aspect în votul asupra Brexit-ului?

Oh, au rezolvat-o foarte bine. Au făcut exact ceea ce au conceput să facă. Domnul Juncker, în aprilie 2015, a lansat o politică foarte simplă în materie de refugiaţi: oricine ajunge să pună piciorul pe pământ european, poate să rămănă. În discursurile mele, eu spuneam: “ Este o nebunie! Asta va face să vină mai multe milioane de oameni, şi printre ei, vor fi şi terorişti”. Este consecinţa directă a politicii rele a lui Juncker şi, într-o măsură încă şi mai importantă, a politicii lui Merkel, care a făcut o alegere foarte diferită de a noastră. Noi am zis: “Noi nu vrem acest lucru!”

Credeţi că politica migraţiei avansată de statele Grupului de la Vişegrad (Cehia, Ungaria, Polonia şi Slovacia) este mai aproape de ceea ce vor majoritatea europenilor?

Fără nicio îndoială, şi majoritatea oamenilor din Franţa şi Germania ar spune acelaşi lucru. Sunteţi pe punctul de a obţine câteva mici victorii. Şi ei încep să mai evolueze puţin, Tusk începe să-şi dea seama că politica actuală este grotescă, dar nu vă bucuraţi prea repede!

Până unde credeţi că poate merge Bruxelles-ul în procedura împotriva Poloniei?

Este o întrebare bună, pentru că ne aflăm pe un teren necunoscut. N-am mai fost niciodată într-o astfel de situaţie. Uniunea Europeană încă nu are multe precedente în materie, pentru că ea a câştigat practic întotdeauna.

România se află de asemenea pe agenda Bruxelles-ului, dar când prim-ministrul ei a ameninţat recent că îi va spânzura pe reprezentanţii minorităţii secuieşti, Bruxelles-ul s-a sinucis.

Da, au ales ei înşişi ce este o problemă internă şi ce nu este. În Catalonia, când femeile au fost trase de păr pentru a încerca să le împiedice să voteze la un referendum, a fost pentru ei o problemă internă. Bruxelles este cu adevărat foarte ipocrit.

În Ungaria, ştim lucrul acesta foarte bine, pentru că, orice ar spune prim-ministrul nostru, este important pentru Bruxelles şi ei îşi rezervă dreptul de a-l critica.

Da, absolut. Dar eu vreau să spun că în privinţa Cataloniei este extraordinar. “O problemă de-a dreptul internă. Nu s-a făcut decât uz de forţă necesară”. Iată linia lor de gândire. Catalonia le pune o problemă enormă, pentru cu nu doar Catalonia vrea să se separe de Spania, dar vrea să se separe şi de Uniunea Euroepană. Este ceea ce face acest lucru atât de fascinant. Este, într-adevăr, foarte, foarte interesant.

Discursul dumneavoastră din Parlamentul European  cu privire la George Soros a avut mare ecou în Ungaria.

Modul în care am fost tratat în America este incredibil. Eu sunt de atunci antisemit pentru că l-am criticat pe domnul Soros. M-au insultat în ultimii 20 de ani, dar acest lucru nu l-au spus decât în momentul în care l-am atacat pe domnul Soros. Îmi fac griji cu privire la domnul Soros pentru că Open Society care îi aparție a injectat deja 18 miliarde de dolari şi este pe punctul de a injecta altele 18. În lumea politică nu am mai văzut niciodată un grup de presiune care să dispună de atât de mulţi bani. Ei au mai mulţi bani decât majoritatea guvernelor. Din câte văd, domnul Soros vrea să distrugă statele naţionale, vrea să distrugă celula familiei, vrea să distrugă toate normele societăţii occidentale. Cred că este un lucru foarte periculos. Ştiu că oricine va trece pe la el, acela va trăi un moment dificil. El s-a angajat într-o bătălie pe viață și pe moarte contra prim-ministrului de la voi din ţară. Eu nu cred că majoritatea oamenilor înţeleg cu adevărat amploarea organizației acestui om şi toţi banii care se află în spatele ei. Este un enorm război de propagandă care este în curs de desfăşurare. Eu am demonstrat că el are 26 de prieteni în Parlamentul European. Le-am scris tuturor pentru a le cere să declare care este nivelul lor de implicare în cadrul acestei Open Society. N-am primit nici măcar un singur răspuns. Domnul Soros constituie o adevărată problemă, nu numai pentru Ungaria. George Soros este duşmanul major al Statului Naţiune şi al culturii iudeo-creştine.

de Marian Ory. Interviu realizat pentru cotidianul ungar conservator Magyar Hirlap, pe 29 ianuarie 2018

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , ,