În Europa de Est se întâmplă lucruri „ciudate”: revenirea la tradiţie tulbură elita globalistă

18:44, 16 ianuarie 2018 | Externe | 2295 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Ce se întâmplă cu UE şi de ce Ungaria şi Polonia, care abia acum 13 ani au întrat în componenţa ei, demonstrează un derapaj spre dreapta şi renunţă la valorile occidentale? Această întrebare şi-au pus-o cei de la redacţia germană Deutsche Welle (DW), încercând să găsească şi un răspuns pertinent.

DW aminteşte că recent prim-ministrul Ungariei, Victor Orban, s-a folosit de vizita sa în Bavaria şi de întâlnirea sa cu membrii Uniunii Creştin-Sociale, pentru a declara iarăşi tranşant: pentru unguri, refugiaţii din ţările musulmane, care au ajuns în Europa, sunt „cotropitori musulmani”. Totodată, într-un interviu acordat publicaţiei Bild, Orban a numit multiculturalismul propagat de Europa drept „iluzie”.

„Noi nu dorim asta. Şi nu dorim să ne fie impus aşa ceva”, a subliniat Orban, citat de DW.

El a criticat poziţia preşedintelui Partidului Social-Democrat din Germania, Martin Schultz, care anterior a calificat drept „logică periculoasă” politica Budapestei faţă de emigranţi. Orban a spus că intervenţia în treburile interne ale Ungariei este inacceptabilă, subliniind că ţara sa merită mai mult respect.

Declaraţiile făcute de Victor Orban în Bavaria, potrivit celor de la Deutsche Welle, reprezintă nimic altceva decât o nouă dovadă a faptului că în Europa se produce o sciziune politică şi că unele ţări-membre ale UE alunecă tot mai mult spre dreapta. Iar primul intertitlu al articolului citat, unul foarte sugestiv, este formulat astfel: „Valorile estice ale UE împotriva celor vestice”.

Acum 25 de ani, ne aminteşte DW, Uniunea Europeană era dezideratul ţărilor din fostul Bloc estic. Iar astăzi UE are probleme mari cu ţările care într-un trecut nu prea îndepărtat au intrat în componenţa sa. Polonia şi Ungaria consideră că Uniunea Europeană este bună doar ca sursă de finanţare. Acestea resping centralismul Bruxelles-ului, văd în multiculturalismul Europei Occidentale un pericol. La Varşovia şi la Budapesta este proclamată revenirea la noile-vechi valori: familia, religia creştină, patriotismul.

Este semnificativ faptul că aceste trei valori sunt văzute de mainstream-ul occidental ca ceva opus valorilor occidentale.

În continuare, renumitul portal german observă o tendinţă similară poate fi urmărită în Cehia şi Slovacia.

„În multe ţări din Europa de Est s-a format o mişcare, ce se pronunţă împotriva societăţii deschise a Europei de Vest. În spatele acesteia se ascunde ideea priorităţii conştiinţei naţionale în epoca frontierelor deschise şi a globalizării. Victor Orban, proclamând noile valori pentru naţiunea ungară, încearcă să facă iarăşi să simplifice lumea complexă, pe a cărei diversitate o percepe drept o ameninţare”, se menţionează în articolul citat.

„Un parcurs similar celui adoptat de Orban urmează şi fostul premier polonez, tot el şeful partidului „Lege şi dreptate” din Polonia, Jaroslaw Kaczynski. Ambii au optat pentru un stil de guvernare autocratic şi nu-şi ascund propriile preconcepţii despre modelul occidental de dezvoltare a societăţii. Orban numeşte noua Ungarie pe care o conduce „stat ne-liberal”, iar Kaczynski încercarea sa de reorganizare a statului – „transformări benefice”. Se creează impresia că în aceste ţări ideea europeană îşi pierde tot mai mult sensul”, mai scrie WD.

Aceste procese, în opinia DW, „demonstrează un derapaj evident spre dreapta al multor ţări din Europa de Est şi o asemenea tendinţă doar parţial este îndreptăţită de cauze de ordin economic. Supoziţia că economia zdruncinată de criză şi rata sporită a şomajului alimentează dispoziţiile naţionaliste este combătută de exemplul Cehiei. În această ţară creşterea economică a atins aproape 5 procente, iar rata şomajului e cea mai scăzută din UE – doar 3 la sută. Dar toate acestea nu au putut să stăvilească schimbarea spre dreapta a cursului ţării sub noul premier Andrej Babiš”.

Situaţia economică este relativ bună şi în Polonia, subliniază în continuare DW. Potrivit statisticilor, în 1990 venitul mediu al unui polonez constituia doar a douăsprezecea parte din venitul mediu al unui german. În 2016 acest coraport era deja de o treime.

Totuşi, spre marea uimire a celor de la portalul german, „naţionalismul prosperă în Polonia”. Apoi DW citează o afirmaţie din The New York Times precum că „populismul de dreapta s-a stabilit în Europa de Est”.

Jurnaliştii germani i-au solicitat opinia politologului polonez Petr Burash. El a încercat să explice, aşa cum a putut, evoluțiile care au avut loc în acest spațiu:

„În ţările Europei de Est în anii 1990 societatea nu a parcurs toate etapele procesului de transformare. În acestea, de exemplu, nu a existat era social-democraţiei. Neoliberalismul a început să frâneze, ciocnindu-se de o societate măcinată de ideile comunismului. Un stat social ca atare nu a existat. Sindicatele au fost slabe. Populaţia din aceste ţări s-a confruntat brusc cu o formă dură a capitalismului. Asta a provocat anumite plăgi în conştiinţa socială, de exemplu sub forma complexului de inferioritate ce există până în prezent”.

Portalul german a încercat să găsească explicaţii şi în „mândria poloneză” care se confruntă cu realităţile din UE. Astfel, autorilor articolului li se pare anormal faptul că noul prim-ministrul polonez Mateusz Jakub Morawiecki, care şi-a început vizitele peste hotare, nu a mers întâi la Bruxelles, ci la Budapesta.

„În asta (în vizita premierului polonez la Budapesta, n.red.) se întrevede o poziţie politică clară. Ungaria e mai importantă pentru Polonia decât Uniunea Europeană”, scrie DW.

Ceea ce urmează, dacă e să acceptăm optica publicaţiei germane, e mai de hai, cităm: „Apoi noul premier polonez a efectuat o vizită în Slovacia. Nimeni nu-l impune să întoarcă spatele UE, dar, între timp, el se comportă anume aşa. Varşovia, de la o vreme încoace, se ţine deoparte, de parcă s-ar simţi străină în familia europeană”.

Potrivit unor autori la care fac refere cei de la DW, mulţi polonezi sunt de părerea că UE i-a lipsit de demnitate, că Occidentul le-a impus doar bariere, le-a adus probleme şi relativism moral.

Una dintre concluziile din materialul citat este aceasta: se pare că valorile occidentale – egalitatea în drepturi, drepturile minorităţilor şi multiculturalismul nu au reuşit să se înrădăcineze în societatea poloneză.

În locul valorilor occidentului, în Polonia măsura tuturor lucrurilor devine naţiunea, ajung să constate ziariștii germani. Ei notează că asta se poate accentua şi mai mult în 2018, an în care polonezii îşi vor serba recucerirea suveranităţii statale. Pe cei de la DW pare să-i scoată din sărite şi o altă constatare: pentru partidul de guvernare din Polonia justiţia trebuie să se supună voinţei poporului. Cauza acestei realităţi, a acestui derapaj spre dreapta, ar rezida în „felul cum se percep din punct de vedere istoric polonezii – victime – iar răspunsul este patriotismul şi naţionalismul”.

 

O perspectivă „sorosistă” asupra Ungariei

 

Dar cum este văzută situaţia din Ungaria de către cei de la DW şi de către internaţionaliştii lui Soros? În această ţară, potrivit acestor intelectuali, premierul Orban „dotează periodic organele justiţiei cu susţinători de ai săi, care îi susţin ideile”. În opinia lui Mikle Ignatiev de la Universitatea Central-Europeană de la Budapesta, finanţat de George Soros, „închipuirea despre aceea că Ungaria în toiul evenimentelor din anii 90 se va întoarce spre standardele europene – organizarea democratică a statului, economia de piaţă, drepturile constituţionale, multiculturalismul, s-a dovedit a fi greşită”.

Site-ul german mai scrie că Universitatea Central-Europeană de la Budapesta (care funcţionează pe banii lui Soros) se bucură de respect „în toată lumea”, pe când pentru Orban ea este doar „un impediment”.

„În această universitate învaţă viitoarea elită internaţională, în care ungurii nu au încredere, scria în decembrie (2017, n.red.) Der Spiegel. Iar Soros este o figură simbolică, care întruchipează capitalismul financiar, care, în opinia populiştilor de dreapta, este un pericol pentru tradiţii” – a fost un alt citat din DW.

Der Spiegel, citat în continuare de Deutsche Welle, a mai notat că „conştiinţa colectivă a ungurilor a fost influenţată şi de confruntarea din domeniul culturii. În 1920 Ungaria a devenit stat independent, după ce s-a desprins de la Imperiul Habsburgic. E o naţiune tânără ce simte nevoia să reuşească acum ceea ce a scăpat anterior în chestiunea identitară. Ideea lui Orban despre întoarcerea la „valorile primordiale” le insuflă multor unguri sentimentul coeziunii şi protecţiei. Aceasta este o lume fără emigranţi, bio hipsteri şi cinovnici de la Bruxelles”.

Concluzia pe care încearcă să o impună autorii materialului este că ceea ce se întâmplă azi la „periferia estică” a UE ar fi rezultatul grabei cu care ţările din fostul lagăr socialist au fost acceptate în Uniune. Greşeala comisă acum 25 de ani ar fi trecerea acestor ţări la standardele europene, indiferent dacă în noile condiţii ale unui capitalism dur au existat sau nu garanţii sociale. DW subliniază că în anii `90 sociologul liberal Ralf Darendorf s-a opus acestei abordări. El spunea că pentru a construi o societate democratică e nevoie de cel puţin 60 de ani, iar astăzi anume Polonia şi Ungaria ar fi dovada faptului că UE mai are de parcurs o cale foarte lungă până la armonie.

Acest articol de pe Deutsche Welle, expus aici în limba română, îi arată intelectualului din ţări ca Republica Moldova cum sunt văzute din „Occidentul bogat” ţările de la „periferia estică a Europei”. Occidentul îşi reproşează doar graba cu care încearcă să ne integreze în lumea sa. Gânditorii săi de frunte nu acceptă religia noastră, viziunea noastră asupra familiei şi patriotismul nostru drept valori. În accepţiunea dânşilor, noi trebuie să renegăm propriile noastre valori, care sunt parte din identitatea noastră, pentru a îmbrăţişa o identitate străină. Şi cine alţii, dacă nu reprezentanţii „elitei internaţionale”, şcolită în laboratoarele lui Soros, va putea să stabilească cât de bine s-a integrat un popor sau altul în Apus, printr-o renunţare cât mai „reuşită” la propriile sale valori ancestrale?

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , , ,