Globalizarea legislaţiei corporatiste americane şi sfârşitul democraţiei

16:59, 11 iulie 2017 | Externe | 4947 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:
Adresa scurtă: http://flux.md/WBWJ6

Acest articol este un semnal de alarmă ce vizează extinderea hegemoniei marelui business promovat de către SUA şi corporaţiile transnaţionale. Lărgirea la scară globală a jurisdicţiei americane este folosită pentru a aplica grele pedepse financiare şi legale unor naţiuni şi companii străine şi promovează interesul SUA în numele globalizării economice ca parte a agendei de luptă împotriva corupţiei şi terorismului. Articolul atrage atenţia asupra pericolelor pentru suveranitatea naţională, diversitatea culturală şi autonomia economică, pe care le reprezintă sistemul financiar americano-centrist.

Pentru majoritatea societăţilor din lume, atât legislaţia civilă, cât şi cea comercială sunt bazate pe suveranitatea naţiunilor, legitimitatea acestora, ce decurg mai mult sau mai puţin din voinţa populară. Aceste legi sunt puse în aplicare prin intermediul unor instituţii, jurisdicţii şi sisteme legale formale, precum şi prin intermediul unor instituţii informale cum sunt bisericile, comunităţile locale şi, deseori, prin intermediul familiei extinse. Altfel spus, legile îşi au originile profund înrădăcinate în societate şi sunt puse în aplicare mai curând de către comunităţi decât de către orice instituţie formală, chiar decât poliţia şi justiţia. Legile diferă în cazul unor spaţii naţionale diferite, iar graniţele apără diversitatea societăţilor umane. Aşa cum spunea Montaigne acum patru secole, ”o graniţă bună este cheia unei vecinătăţi bune”, iar separarea aduce pace, şi nu conflict. Britanicii, cu sistemul lor legal al principiilor nescrise şi al legilor bazate pe tradiţie, s-au simţit deranjaţi de către sistemul legal ierarhic, formal şi universalist, impus de către Uniunea Europeană. Naţiunile bazate pe sisteme legale, validate în mod democratic, sunt produsul erei naţiunilor independente care au urmat procesului de decolonizare.

Unele sisteme legale sunt croite în baza credinţelor religioase. Aşa, de exemplu, în ţări ce se ghidează de legea Sharia voinţa naţională este doar un factor de importanţă minoră în raport cu principiile Sfântului Coran. Imperiile au cunoscut diferenţe substanţiale în legislaţia bazată pe tradiţiile şi practicile comunităţilor locale. De exemplu, în India antică şi medieval, comunităţilor creştine, evreieşti şi musulmane li se îngăduia să urmeze propriile lor sisteme legale, cu singura condiţie ca acestea să nu tulbure ordinea publică sau să provoace populaţia majoritară hindusă. Această diversitate coordonată este încă destul de evidentă în cazul statului indian Goa. Principii similare erau de asemenea în vigoare şi în Etiopia. Actuala constituţie a Etiopiei recunoaşte diversitatea grupurilor etnolingvistice, reunite în cadrul ţării, garantându-le acestora o anume autonomie legală. Statele Unite ale Americii sunt organizate pe principii federale, Washingtonul neavând dreptul să intervină într-o investigaţie locală, efectuată de către poliţia statului respectiv.

Ca urmare a globalizării, un număr tot mai mare de companii, de la întreprinderile mici şi mijlocii până la grupurile gigantice, dispun de centre de cercetare, fabrici, întreprinderi, structuri specializate în vânzări, precum şi parteneri financiari, precum şi parteneri, acţionari şi angajamente politice răspândite în întreaga lume. În timp ce unele sunt active doar în câteva ţări, altele sunt cu adevărat globale, operând în zeci de state, având o gamă largă de activităţi, de la angajări şi întocmiri de contracte şi până la vânzări şi activităţi de management în fiecare dintre ele. Mulţi dintre aceştia preferă să activeze în cadrul sistemului legal cu care sunt obişnuiţi, cu precădere sistemul american, căutând să-şi maximizeze profiturile şi să-şi minimalizeze costurile – jocul capitalului. Pentru mulţi dintre aceştia costurile navigării prin cadre legale, sisteme fiscale şi practici juridice diferite sunt extrem de ridicate, iar în anumite cazuri, chiar insuportabile. De exemplu, punctul de convergenţă pentru investigaţiile efectuate de către sistemul de drept american împotriva producătorilor de automobile europeni ţine de respectarea normelor stricte în materie de emisii poluante, aceste acţiuni urmărind protejarea pieţei de automobile americane de maşinile ieftine şi eficiente, dotate cu motoare diesel din Europa şi Asia. Preţul unor tentative ale producătorilor de automobile de a trişa şi de a nu se conforma normelor respective este foarte ridicat. Atunci când producătorii europeni şi asiatici ajung a fi ţinta unor astfel de critici, acestea reprezintă nişte veşti bune pentru producătorii americani, cu maşinile lor de modă veche, consumatoare de cantităţi mari de benzină, care îşi pierd din ce în ce mai mult prezenţa pe piaţă.

Multe companii exercită presiuni puternice pentru a impune globalizarea practicilor comerciale, fiscale şi regulatoare. Ei numesc această mutare ”upgrading”, un proces de combatere a corupţiei şi a terorismului, în sprijinul drepturilor omului, egalităţii de gen, protecţiei minorităţilor, dezvoltării şi facilitării activităţilor de afaceri. Thomas Friedman, prin agenda promovată în cartea sa ”Lumea este plată”, şi-a câştigat mulţi adepţi din mijlocul acestora. Ei sunt susţinuţi din umbră de către agenda globalistă ”fără frontiere”, de către magnaţi financiari de tipul lui George Soros, dar şi de un număr larg de organizaţii non-guvernamentale şi o reţea puternică de profesionişti (analişti, auditori, consultanţi, avocaţi), aceştia urmărind exercitarea unei influenţe globale. Unele naţiuni par a fi deschise spre o anumită formă de globalizare a celor mai bune principii şi practici legislative, adică în favoarea adoptării la scară globală a principiilor şi practicilor americane.

Vezi și  Robert D. Kaplan: UE se destramă treptat; țările central și est-europene înclină din ce în ce mai mult spre SUA

Aşa, de exemplu, în Franţa, are loc o aprobare a ascensiunii unor concepte noi precum ”buna guvernanţă”, ”conformitatea”, ”responsabilitatea socială”, ”competivitatea teritorială”, ”diversitatea culturală” etc. Unele dintre aceste concepte sunt rezultatul dezbaterilor publice şi angajamentelor civice, în timp ce altele sunt impuse de către nişte entităţi private, ce se substituie autorităţilor legislative, judecătoreşti sau de investigaţii.

În consecinţă, a avut loc o ”lovitură de stat legislativă”, respectivelor entităţi private reuşindu-le să impună legi în avantajul propriilor afaceri. Anume acesta a fost efectul de lungă durată al unor presiuni constante din partea unor structuri internaţionale precum Banca Mondială, organizaţii non-guvernamentale, fundaţii şi companii americane, în scopul dezvoltării, răspândirii şi impunerii unor indici şi valori de referinţă, toate acestea având o singură ţintă – impunerea agendei globaliste popoarelor, naţiunilor şi statelor. De exemplu, Indicile Facilităţii în Realizarea Afacerilor (Ease of Doing Business Index), promovat de către Banca Mondială, are o valoare ştiinţifică modestă. Cu toate acestea, echipa de la Banca Mondială este cotată şi remunerată în funcţie de progresul înregistrat în promovarea acestui indice în regiunile de care sunt responsabili. Interesul public al acestor popoare sau naţiuni este ignorat, iar respectul pentru voinţa populară lipseşte cu desăvârşire. Ideea liberului schimb, a liberei circulaţiei a capitalului şi resurselor, a unei competiţii deschise dintre teritorii şi ţări în vederea atragerii investiţiilor şi companiilor străine a devenit obligatorie. Şi asta în pofida adevărului evident, confirmat de către istoria economiei, care arată că o nouă industrie sau orice alt sector nu se poate dezvolta fără practicarea protecţionismului. Credinţa în liberul schimb a devenit o nouă religie, iar indicile Facilităţii în Realizarea Afacerilor anume asta predică – agenda globală este benefică pentru suflet.

Cu toate acestea, după atacul terorist din 11 septembrie 2001 a intervenit o confuzie între agenda globalistă şi interesele naţionale ale Statelor Unite. Acest eveniment a determinat Washingtonul să declare un război global împotriva terorismului şi să-şi extindă aria de impunere a sancţiunilor. Majoritatea companiilor ce operează la scară planetară sunt de origine americană sau create în baza modelului american, astfel încât acestea se descurcă mai bine atunci când activează în cadrul propriului sistem legal naţional. Prin urmare, ele râvnesc să universalizeze sistemul respectiv. Este interesant de remarcat faptul că această optică este una contrară poziţiei exprimate de Donald Trump în campania electorală, care a susţinut că Legea privind Practicile de Corupţie în Străinătate (Foreign Corrupt Practices Act) a fost una ”anti-americană” şi a avut un impact negativ asupra intereselor companiilor americane, precum şi asupra economiei în ansamblu. El a ţinut să sublinieze pericolul pe care îl reprezintă pentru întreprinderile şi muncitorii americani liberul schimb şi acordurile multilaterale. El nu pare dornic să recurgă la embargouri sau sancţiuni comerciale, preferând să stabilească înţelegeri, ca, de exemplu, în cazul Rusiei.

Pe lângă un şir de companii americane, şi o serie de firme europene au fost amendate, pe diverse motive, de către Departamentul de Justiţie al Statelor Unite. Unele dintre aceste penalizări sunt legate de încălcarea regimului de sancţiuni, impuse de către guvernul american unui şir de ţări precum Cuba, Iran, Coreea de Nord, Sudan etc. În timp ce unii ar fi făcut uz de practici corupte, alţii s-au ales cu penalităţi ce urmăreau impunerea reglementărilor americane intruzive. În industria bancară şi financiară, legea ”The Foreign Account Tax Company Act”, de exemplu, este aplicabilă în raport cu orice bancă ce deţine active care aparţin unor cetăţeni americani sau au vreo legătură cu activităţi bazate în SUA, această lege urmărind să protejeze economiile şi interesele financiare americane. Procurorii americani îşi extind influenţa asupra întregii lumi prin intermediul legislaţiei americane şi făcând uz de dolar, orice dispozitiv fabricat în SUA sau în baza unei patente americane sau orice sistem aflat sub controlul Statelor Unite este afectat de această normă, făcând din orice companie sau individ din lume un subiect al jurisdicţiei americane. Cele mai mari amenzi pentru corupţie, impuse unei companii industriale, au fost aplicate unui contractor brazilian gigantic în 2016. Sumele nu sunt deloc neglijabile. Pentru finanţarea unor operaţiuni legate de Iran şi Sudan, banca franceză BNP Paribas a plătit 9 miliarde de dolari cu titlu de amendă Trezoreriei Statelor Unite, o parte din această sumă fiind folosită pentru compensarea victimelor americane ale dramei ostaticilor din ambasada de la Teheran din perioada Revoluţiei Iraniene. O serie de companii industriale au plătit amenzi în valoare de sute de milioane de dolari. Pentru fraudele evidente, depistate în urma testului de poluare a motoarelor diesel, Volkswagen a fost amendată, pentru început, cu suma de circa 20 miliarde dolari, fiind urmată de o serie întreagă de hotărâri judecătoreşti. Amenzi similare ar putea fi aplicate şi altor întreprinderi producătoare de automobile. Pentru încălcarea anumitor norme financiare, Deutsche Bank a fost ameninţată cu o amendă de 14 miliarde dolari, care în urma negocierilor a fost reduse până la 6 miliarde.

Vezi și  David Cameron respinge un al doilea referendum în Marea Britanie

Circa 45 de miliarde dolari, în calitate de penalităţi, au fost plătite până în prezent sistemului legal american de către companiile europene. Însă acesta este doar începutul. Toate companiile trebuie să se supună legislaţiei americane şi să implementeze aceste reguli stricte cu ajutorul unor costisitori ofiţeri de conformitate, consultanţi, avocaţi şi alţi specialişti americani. Unele companii estimează că aceste cheltuieli la nivel global ar fi de două sau trei ori mai mari decât amenzile propriu-zise. Ce urmează e şi mai grav. Filiala franceză a multinaţionalei Alstom, specializată în energie, a fost vândută către General Motors la un preţ avantajos ca urmare a investigaţiilor penale împotriva directorilor săi, unii dintre aceştia petrecând mai multe luni în închisorile americane. Mai multe bănci europene au început să-şi închidă filialele şi sucursalele din diferite ţări, în special din Africa şi Orientul Mijlociu, din cauza sancţiunilor americane. În unele ţări este dificil de activat fără a avea vreo legătură cu Hezbollah sau cu Pasdaran-ul iranian (Corpul de Gardă Revoluţionar al Iranului). Deşi acestea ar putea fi mai curând nişte miliţii religioase, ele totuşi au fost declarate de către Departamentul de Stat al SUA drept ”organizaţii teroriste”. Unele bănci şi-au stopat operaţiunile pentru întreprinderile mici şi mijlocii din Rusia, conformându-se embargoului.

Este esenţial să discutăm şi să analizăm cum funcţionează acest sistem, situaţia actuală a companiilor şi naţiunilor europene, problemele crescânde ce apar ca urmare a globalizării legislaţiei americane, impunerea jurisdicţiei extrateritoriale pretinse de procurorii americani, rolul tot mai însemnat al instanţelor de arbitraj private şi răspunsurile care trebuie să fie ticluite. Această problemă nu este doar una europeană, cu ea confruntându-se toate ţările independente. Fiind confruntată cu această situaţie, China a dat un răspuns puternic şi consistent. Datele şi cifrele companiilor chineze reprezintă secrete de stat şi nu vor fi divulgate. Pentru moment, jocul s-a încheiat aici. Rusia de asemenea s-a confruntat cu aceleaşi probleme şi a găsit căi de a le face faţă prin intermediul Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai şi prin diverse acorduri cu China şi alte ţări. Şi India, la rândul său, s-a confruntat cu asta, puterea inteligentă a intereselor americane având de furcă cu trecerea la sistemul de plăţi electronice. Acestea sunt de obicei deservite de către companiile şi agenţiile americane, fiind protejate de către patentele SUA. Şi Uniunea Europeană se confruntă cu aceleaşi fenomene, dar până în prezent încă nu are nici un răspuns, oscilând între frica de a fi prinsă şi nevoia de a se supune.

De fapt, povara financiară reprezintă un aspect relativ minor. Cel mai mare pericol constă în intimidare, frică şi dauna morală. Este vorba despre pericolul unei dependenţe strategice de facto şi supunerea crescândă faţă de agenda marelui business, care e cu precădere, dar nu în totalitate, de origine americană. Multe bănci europene au început să se retragă din ţările cu care au avut legături istorice şi au dezvoltat afaceri reuşite, pentru a se conforma regulilor şi controlului american. În scurt timp, această tendinţă devine o problemă pentru întreprinderile mici şi mijlocii din ţările respective, întrucât acestea întâmpină dificultăţi tot mai mari în finanţarea propriilor activităţi. Războiul împotriva plăţilor cu bani lichizi de dragul conformării normelor anticorupţie, antiteroriste şi anti-fraudă reprezintă o metodă eficientă de a preda controlul asupra banilor şi tranzacţiilor unui număr restrâns de companii americane. Şi atunci ce mai rămâne din suveranitatea unei ţări, banii căreia sunt administraţi din străinătate, iar orice plată este monitorizată de pe un server californian? În acelaşi spirit, extinderea drepturilor patentare şi legale, de la celulele umane şi până la seminţele agricole, estorchează tot mai mulţi bani din întreprinderile mici şi cele locale. La ora actuală, nu doar că sunt exploatate resursele ecosistemelor şi vieţile omeneşti, ci pe deasupra mai eşti constrâns să plăteşti pentru asta. Bunurile comune sunt substituite cu mărci şi patente private, care devin în scurt timp extrem de costisitoare.

Vezi și  Românii, convinşi că apropierea de Rusia este soluția pentru supraviețuirea lor

Nimeni nu ştie la ce să se aştepte din partea administraţiei Trump. Preşedintele afirmă din când în când că legile anticorupţie sunt contraproductive şi anti-americane, şi nu pare a fi dornic să înăsprească embargourile şi sancţiunile economice. El deja a dat anumite indicaţii de retragere dintr-o serie de tratate comerciale multilaterale, arătându-şi angajamentul de a acţiona doar în numele interesului american. Echipa lui Trump pare a fi hotărâtă să impună această viziune. În discursul său inaugural, preşedintele a subliniat că nu are nici un interes să impună stilul american restului lumii. Asta ar presupune o ruptură majoră cu metodele înguste şi agresive ale democraţilor, utilizate de aceştia în scopul implementării agendei globaliste şi satisfacerii dorinţei lor de recroire a lumii după calapodul american. Interesul naţional ar lăsa loc pentru mai puţine greşeli decât falsul universalism.

Statele Unite nu sunt singurul jucător. Marele business din alte ţări schimbă şi el jocul, odată cu intrarea în scenă. Acesta încă pledează puternic pentru globalizarea sistemului legal, având noi aliaţi. La forul de la Davos din 2017, preşedintele chinez, Xi Jin Ping, a preluat cu uşurinţă rolul de campion al liberului schimb. Chiar dacă anumite schimbări operate de către Departamentul de Justiţie şi alte agenţii americane sunt făcute prin implementarea legii privind Practicile de Corupţie în Străinătate (Foreign Corrupt Practices Act) şi altor reglementări, asta nu va determina o schimbare de direcţie fundamentală. De fapt, dominaţia legală a marelui business asupra diversităţii, binelui comun şi libertăţii politice s-ar putea diminua, de vreme ce asta ajută ca ”America să devină din nou măreaţă”. Această evoluţie este una consistentă, sistemică, bazându-se pe colapsul statului naţional, înflorind pe seama slăbirii conştiinţei politice.

În joc este însăşi libertatea noastră politică şi capacitatea de a elabora, discuta şi adopta legi. Dezbaterea nu se poartă între sisteme legale diferite, eficienţa şi costurile acestora. Mai curând, dezbaterea ţinteşte în miezul sistemului liberal: suntem în stare să facem faţă forţei puterii intereselor economice sau nu avem decât să ne conformăm acestora? Două evenimente politice majore, Brexit şi alegerea lui Donald Trump, sugerează faptul că identitatea colectivă, binele comun şi mândria naţională contează mai mult decât creşterea economică. Aceste semne prevestesc o confruntare ce se anunţă; mai puţin dintre Statele Unite şi alte ţări, dornice să rămână suverane, ci mai curând dintre hiperputerea economică transnaţională şi voinţa liberă a popoarelor.

Sistemele noastre legale sunt în joc, precum în joc este eficienţa lor şi capacitatea de a asigura justiţia, egalitatea şi securitatea. Dacă e să intrăm în dezbatere, trebuie să revenim la început, adică la sensul profund al cuvântului ”corupţie”. Şi nu doar la conotaţia lui îngustă şi strict limitată la ora actuală – mită pentru un contract, ci în sensul lui adevărat de bani străini, plătiţi pentru a schimba legi, valori şi guvernări. În ultimă instanţă, cea mai periculoasă formă a corupţiei constă în coruperea libertăţii politice, care începe cu afirmaţia falsă precum că doar economia contează. Identitatea colectivă, cultura şi civilizaţia, originile şi valorile locale, libertatea politică, justiţia socială şi demnitatea morală, credinţa şi mândria, toate acestea sunt negociabile atâta timp cât primează economia. Coruperea credinţelor noastre de către tirania pieţei este de departe mult mai toxică şi distructivă decât orice. Alte forme ale corupţiei vizează stilul de viaţă, investiţiile, cheltuirea şi acumularea banilor, dar coruperea libertăţii politice ţinteşte însăşi viaţa şi diversitatea societăţilor umane, a culturilor şi civilizaţiilor, ce reprezintă singura cale de supravieţuire.

Hervé Juvin,

Franţa

World Affairs Review

New Delhi, Iulie 2017

Ultimele cărţi publicate: ”Le gouvernement du désir”, Gallimard 2016. ”Le Mur de l’Ouest n’est pas tombé”, PG de Roux, 2015

Traducere de Iurie Roșca

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *