Un deputat a făcut publice pierderile colosale suportate de Moldova în anii 2014-2017

16:29, 9 martie 2018 | Economie | 1669 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Pe când depășirea mentalității de apendice?

Perioada de reducere a exporturilor moldovenești în Federația Rusă (FR), care a durat 4 ani, s-a încheiat, susține deputatul în Parlamentul Republicii Moldova, Vladimir Golovatiuc. Într-o postare recentă pe o rețea de socializare, el susține că după ce exporturile noastre pe piața rusă au scăzut de trei ori, la ora actuală acestea au început să crească, chiar dacă este vorba despre o majorare mică. ”În 2017 exportul moldovenesc în FR a crescut cu 9,2%, iar la unele categorii de fructe și legume – de câteva ori”, susține deputatul moldovean.

Cifrele la care face el referire sunt următoarele:

Exportul de mere s-a dublat, piersice, caise și prune exportăm cu 14% mai mult, legume în general – aproape de 5 ori mai mult, de două ori mai mulți struguri, iar vinuri – cu 15,4% mai mult. La o serie de mărfuri diminuarea din anii 2014-2015 a fost depășită.

Deputatul a prezentat și date exacte despre cantitățile de produse exportate în 2017 în Rusia și în UE. Astfel, producătorii moldoveni au exportat anul trecut în Rusia 214 mii de tone de mere (o cifră istorică record), iar în UE doar 6,5 mii de tone; prune, caise și alte fructe – 39,4 mii de tone în Rusia și 19,4 mii de tone în UE, ceapă – 4,2 tone în Rusia și doar 0,3 mii de tone în UE, morcovi – 1,1 mii tone în Rusia și 0,013 în UE, legume în general (excepție făcând boboasele) – 6,1 mii de tone în Rusia și 0,7 mii de tone în UE, struguri – 48 de mii de tone în Rusia și 20 mii de tone în UE, conserve din fructe și legume – 3 mii de tone în Rusia și doar 0,9 mii de tone în UE.

Golovatiuc subliniază că piața rusă apare ca fiind prioritară pentru principalele poziții ale producției de fructe și legume moldovenești. Moldovenii vând în Rusia 96% din toată cantitatea de mere exportate și doar 3% în UE, 60% din totalul exporturilor de caise, prune și piersici (în UE doar 0,3%), 99,96% din exporturile de cartofi (în UE 0,04%), 90% din exportul de ceapă (în UE 7%), 95% din morcovi (în UE 1%), legume la general, cu excepția boboaselor – 74% (în UE 10%), struguri – 60% (în UE 25%) etc.

De fapt, exporturile în UE sunt exporturi în România, ține să mai precizeze deputatul. Astfel, din toată cantitatea de struguri expirate în UE, 81% au avut ca destinație România. De asemenea, 100% din toată varza exportată în UE a fost livrată în România, ceapa în proporție de 92% iar merele – 95%.

”Așadar, la fel ca mai înainte, cu părere de rău, nemții și francezii preferă propriile fructe și legume, iar a vorbi despre un succes evident în acest sens este cel puțin prematur”, opinează Vladimir Golovatiuc, subliniind că a ajuns la această constatare operând cu fapte.

”Concluzie: guvernarea a exclus Federația Rusă din lista statelor-parteneri strategici ai Moldovei, dar nu este în stare să anuleze semnificația strategică a pieței ruse pentru economia moldovenească. Revenirea produselor moldovenești pe această piață a determinat într-o măsură considerabilă creșterea reală, nu ”aeriană”, a exportului din Republica Moldova în 2017. În țară a sporit afluxul de valută ce are o bază economică reală, adică unul câștigat, iar acesta este doar începutul. Până când situația va fi reparată mai este mult și încă multe sunt de făcut”, notează deputatul, subliniind și că ”Președintele a arătat încotro trebuie să ne mișcăm, unde este salvarea noastră, cum să lucrăm și iată că ne reușește”.

”Dar cât de mult am pierdut ca rezultat al evenimentelor din anul 2014”, mai scrie deputatul Golovatiuc, subliniind că din cauza pierderii pieței ruse ”în perioada 2014-2017 Moldova a ratat un profit real din exporturi în valoare de circa 2 miliarde de dolari”. Și chiar dacă unele mărfuri moldovenești au ajuns pe piața UE, profitul din aceste exporturi se cifrează la doar circa 460 de milioane de dolari.

”Iată așa o contabilitate! Am pierdut 2 miliarde, am câștigat 0,5. Poftim, tot businessul moldo-european”, conchide deputatul.

El își încheie postarea făcând apel la un text clasic, în care se spune că oricât de mari ar fi dorințele politicienilor, există, totuși, o forță mult mai mare decât ceea ce doresc conducătorii și guvernele: este vorba despre necesitatea economică, cea care își face drum asemenea unei forțe oarbe a naturii. Însă până când se va întâmpla asta, va mai trece timp, iar prețul acestui efort, precum se întâmplă de obicei, o să cadă pe umerii oamenilor simpli.

 

Nota redacției:

Vladimir Golovatiuc este, neîndoios, unul dintre cei mai redutabili economiști de la noi. Ne-am obișnuit deja cu analizele domniei sale foarte pertinente, care de fiece dată rămân fără vreo replică credibilă din partea exponenților guvernării. De obicei dânsul operează cu cifre ce vădesc fără putință de tăgadă faptul că țara noastră are nevoie vitală de piața Federației Ruse, în special pentru a exporta ”darurile naturii”.

Și totuși, fără a avea vreo umbră reproș distinsului economist, ne întrebăm, profitând de ocazii, câtă vreme de acum încolo țara nostră va rămâne o ”republică bananieră” ce exportă în metropolă fructe și legume în stare brută, fără a avea capacitatea să-și prelucreze producția agricolă pentru a obține o plusvaloare. Pe când vom depăși această înapoiere în structura economei naționale? Câți oameni poate cuprinde agricultura din totalul populației rurale apte de muncă? Ce facem cu excedentul forței de muncă, acel milion care deja a luat calea străinătății, continuând să migreze în proporții și ritmuri amețitoare pe piețele forței de muncă din Est și din Vest? Ce ar trebuie să facem pentru a stăvili afluxul diluvian de producție agricolă străină pe piața noastră internă, care ucide producătorul autohton în condițiile de liber schimb cu Turcia, UE și, mai nou, cu China? Oare ce catastrofă economică trebuie să se întâmple ca și experții, și politicienii noștri să însușească adevărul la îndemâna oricui că, în condițiile impuse din exterior – prin acorduri de liber schimb, creditări externe (însoțite în mod obligatoriu de un dictat în domeniul politic, legislativ, economico-financiar și social), controlul asupra activității Băncii Naționale, asupra principalilor parametri bugetari și fiscali Moldova nu are nici o șansă să devină o economie prosperă? Chiar nu avem o altă perspectivă asupra economiei noastre decât ca anexă agrară fie a UE, fie a Federației Ruse? Chiar considerăm drept o mare realizare faptul că moldovenii pot călători fără vize atât în UE, cât și în Rusia pentru a-și vinde la negru, pe doi bani, munca, sănătatea, Patria și viitorul? Oare întreaga experiență a relațiilor economice internaționale din ultimele secole nu ne este de învățătură? Poate oare o țară numită eufemistic ”în curs de dezvoltare” (adică, condamnată la o subdezvoltare cronică) să depășească înapoierea economică urmând cu docilitate și orbire rețetele ”asasinilor economici” din străinătate, a acestor lupi în piele de oaie? Poate oare o țară ca a noastră să se ridice din genunchi fără a practica elemente consistente de protecționism economic și fără a dezvolta un program ambițios de industrializare?

Punem punct aici interogațiilor noastre, deși ar mai fi multe de clarificat în acest sens. Cert e un singur lucru. Cu mentalitate de apendice, fie al Rusiei, fie al Occidentului, Republica Moldova nu are cum să iasă din impasul economic. Ea poate pretinde doar la performanța de a depăși condiția de mort cu cea de persoană aflată în comă.

 

Vasile Andronic,

Pentru Flux