Cum să devii invizibil?

08:45, 12 martie 2019 | Actual, Cărți | 974 vizualizări | Nu există niciun comentariu Autor:

Lucien Cerise din cartea ”Neuro-pirații”

Piratarea este arta furtivității, deci a invizibilității. Cum face vârful ”pirat” al triunghiului pentru ca rolul său de instigator al conflictului să rămână neînțeles și neperceput de la bază? Eficiența triangulării vine din faptul că cei doi subiecți de la bază se percep reciproc drept inamici, deci nu au încredere unul în altul, dar nu percep vârful ca pe un inamic, deci au încredere în el sau cel puțin nu manifestă neîncredere sau sunt indiferenți față de el.

Conform celebrului pirat informatic Kevin Mitnick, inigneria socială este arta înșelătoriei și constă în esența ei în a miza pe credulitatea și încrederea celuilalt pentru a-i modifica comportamentul, eadică e vorba despre principiul phishing-ului și al uzurpării identității. Fiind perceput ca demn de încredere sau cu indiferență, vârful își poate permite să fie perceput, dar nu va fi înțeles ca arhitect al conflictului. Este o aplicare a tehnicii „de a te ascunde la lumina zilei”, ”arta regală” de care se folosesc prestidigitatorii și iluzioniștii, precum și societățile ezoterice și serviciile secrete: a te arăta parțial, pentru a câștiga încrederea și pentru a da sentimentul că nu e nimic de săpat mai adânc aici: ”A, atât? Circulați, nu e nimic de văzut!”. În schimb, de îndată ce cei doi actori aflați în conflict, care ocupă baza triunghiului, își pierd încrederea în cel de-al treilea care este la vârf, se iese din duel și se intră în conflictul triangulat. Rolul vârfului este perceput ca inginer al conflictului și se iese din rivalitatea mimetică, cea care este o structură duală; rațiunile rele ale conflictului, cele orchestrate de la vârf, se evaporă.

Pentru a-și atinge scopurile, vârful, care nu e niciodată total invizibil, trebuie totuși să împiedice ca privirea celor de la bază să rămână focalizată asupra lui. Vârful pirat știe că va fi mai mult sau mai puțin văzut, dar trebuie să împiedice ca atenția de la bază să rămână concentrată asupra lui. Trebuie deci să reușească să difracteze focalizarea atenției de la bază. Cum? Multiplicând capcanele, diversiunile, pistele false sau preluând controlul asupra raporturilor de încredere. Dominarea relațiilor de încredere este cheia ingineriei sociale. Dacă sunt inginer social, munca mea pentru a ocupa vârful piramidei va consta în a produce neîncredere între voi și încredere în ce mă privește, sau cel puțin absența neîncrederii, adică indiferență. Dacă reușesc să produc indiferență în ce mă privește, defocalizez atenția voastră de la persoana mea și devin practic invizibil în ochii voștri. Phising-ul constă în a deveni invizibil, ceea ce permite prin contrast să se organizeze mai bine vizibilitatea celuilalt în bine sau în rău. Atunci când stăpânim gama de raporturi neîncredere/indiferență/încredere, deci atunci când avem control asupra focalizării atenției celuilalt, stăpânim tehnica de invizibilitate și devenim practic atotputernici. În orchestrarea triangulată a unui conflict, obținerea încrederii este astfel momentul cheie al phising-ului, care se rezumă prin expresia ”un bine fals pentru un rău adevărat”: pentru a-i face să avanseze, piratul trebuie să le arate celor două victime ale sale un morcov, adică acel conflict prezentat ca salutar, din care fiecare crede că va ieși mai puternic și căștigător, iar dușmanul mai slab și perdant, în timp ce deznodământul va fi de fapt perdant-perdant pentru cei doi, singurul căștigător fiind vârful pirat al triunghiului.

Concluzie 

       Credeam că suntem doi și ne dăm seama că de fapt suntem trei: iată sentimentul pe care l-au încercat soldații francezi din tranșee în războiul mondial dintre 1914 și 1918 atunci când au început să se revolte și să fraternizeze cu nefericiții de soldați prusaci din tranșeele din față, descoperind dintr-o dată că nu aveau vreun motiv real să se bată și că se ucideau între ei de ani de zile doar pentru că un al treilea actor în care aveau încredere îi convinsese să o facă. Și când au reflectat asupra vârfului triunghiului, acești curajoși patrioți, total manipulați de statele lor majore, și ele manipulate de media din epocă, au mers oare în sus pe lanțul cauzal? Au mers ei până la bancherii cosmopoliți și la ”vânzătorii de tunuri”, strămoși ai complexului militaro-industrial, pe care Louis-Ferdinand Céline îi desemna în pamfletele sale ca fiind adevărații responsabili ai acelui masacru? Chiar dacă în epocă unii soldați au reușit să decripteze individual situația generală și identitatea adevăraților artizani ai războiului, adevărul istoric asupra acestui conflict va fi exclus din marile media și va stagna deci la nivelul de semnal slab. Consecința: aceeași structură conflictuală triangulată, care mobilizează cam aceiași actori, a fost reprodusă identic între 1939 și 1945 – de ce să schimbi o formulă câștigătoare? – iar de data aceasta și Céline a căzut în capcană! Ca să nu ne mai lăsăm și noi antrenați în capcana unor noi masacre lipsite de rațiuni obiective și orchestrate de sus, ne revine să organizăm masiv o forță politică colectivă capabilă să elaboreze măsuri anti-piraterie. Mai precis este indispensabil să democratizăm cultura serviciilor de informații, singurul mijloc de a pune în relief diverse capcane și conflicte triangulate care ni se aplică în Franța, în Orientul Mijlociu, în Ucraina și peste tot acolo unde axa Washington/Tel Aviv se înverșunează să provoace războaie, lovituri de stat și atentate teroriste.

 

 (va urma)

Traducere de Ruxandra Iordache

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,