Iisus din copilărie

10:19, 30 martie 2018 | Cultura | 490 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Isuse, ca să te urci la
Ierusalim de
Florii,
Treceai și prin orașul unde eram la școala.
Cum te-așteptau sufletele de copii sa vii,
Plângând pe la gazde-n cămăruța goala ! • Tu ne mântuiai și ne trimitea! iar la părinți,
Cu brișci și căruțe pornindu-ne acasă
Sub soarele cu luciri fierbinți
Pe drumuri domoale de plasa.
Și ajungeam la cuiburile noastre prin sate înaintea rândunelelor întarziate.
Amurgurile își ardeau în cer rașina
Prin nori întruchipând răstigniri și vedenii.
Clopotele mâhnite înmormântau lumina
Și lin o coborau amestecând-o-n denii.
Toată săptămâna ți-o închinam numai ție
Și patimilor tale minunate,
Dar bătea în noi, ascuns, tainica bucurie

Ca toate sunt un joc măreț și tu le birui pe toate.
Joi porneam în cete la pădure
S-adunam călțunași și viorele,
Umpleam de chiot și cântec dealurile sure,
Uitând ca ești mort și c-o să te împodobim cu ele :
Zăceau pe sfânta masa biete flori vinete, încă înfrigurate,
Și printre ele lucea, vie, zugravită pe icoana,
Rosia floare a coastei tale însangerate
Și stropii de sânge picurați din coroana.
Dar dacă zarzării erau înfloriți, făceam jaf,
Și te-năbușeam sub troiene de cununițe
Pe tine și pe tot alaiul de pe sfântul epitaf,
Iosif,
Nicodim, mironosițe
Și
Maica
Domnului cu mahrama pe cosite.
Vineri te prohodeam apoi de-a bine.

Biserica era o slava de fum și para,
Vădanele boceau toți morții pe-afara,
Mama ma strângea la piept cu suspine
Și muream și noi toți cu tine
Pana ce duminica înviam iară :
Tu ca sa te urci la cer și sa te schimbi la fata,
Noi să ne-ntoarcem jinduiți la viață,
La oua, la miel, la cozonaci
Și la scrânciobul aninat intre copaci.

Mângăietorule încununat de spini,
Oricâte amărăciuni am înghițit pe cale,
Mi-s încă stupii sufletului plini
De toată mierea amintirii tale.

Vasile Voiculescu

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , , ,