Florii

11:53, 31 martie 2018 | Cultura | 690 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Era o vreme dulce cu aburi pe zăvoaie
Şi dangăte de clopot în turlele de fier,
Cântau în prag cocoşii prevestitori a ploaie
Cu gâturile-ntinse spre apele din cer.

Pe măgurile negre cu poalele jilave
Mijea un fir de sate răznite de la drum,
Ieşeau pe brânci din iarnă cătunele buhave
Şi îşi scoteau la soare căciulile de fum.

Departe pe pârloage, băjenărind uitate,
Un pâlc de capre albe îngenunchea umil;
Suind spre grinduri, cârduri de vite-ngândurate,
Păşeau ascultătoare de-un câine şi-un copil.

O paşnică tristeţe punea fără de ştire
În orice coş de piepturi un suflet nencăput;
Lumina sta pe uliţi, râdea prin cimitire,
Dar se sfia să intre în casele de lut!

Pe Domnul primăverii îl aştepta pământul,
Isus venea cu iarba. Şi sălciile-n vad
Din bumbi de muguri proaspeţi îşi descheiau veşmântul
Şi-n cale ploconite i-l aştereau, plocad.

poezie de Vasile Voiculescu

Navighează dupa cuvinte-cheie: , , ,