Adrian Severin: Fiind condamnat, am trecut prin procesul de reeducare

11:29, 15 aprilie 2019 | Actual | 376 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

1. Criticile mele legate de lentoarea și lipsa de consistență a măsurilor legislative absolut necesare pentru a pune capăt abuzurilor judiciare și a asigura respectul drepturilor omului și al interesului național în lupta împotriva corupției, au determinat o nouă acțiune diversionistă a forțelor ilegitime din subteranele „statului de drept” și din „industria anticorupției”. Ideea care se vrea acreditată este aceea că aș fi o armă folosită de președintele PSD, Liviu Dragnea, pentru a se răfui cu ministrului justiției Tudorel Toader.

Disperarea generată de intervenția mea în dezbaterea publică pe temele amintite a determinat chiar recurgerea la serviciile veteranului Europei Libere, Neculai-Constantin Munteanu, și ale expertei în arta manipulării, Alina Mungiu-Pippiddi, pentru ca aceștia să ateste – cu ce autoritate, nu știu – prezența mea în „barca lui Dragnea”. Se încearcă astfel o lovitură în două direcții: pe de o parte, se dorește să se demonstreze că Dragnea și-ar fi epuizat în asemenea hal mijloacele și argumentele încât trebuie să recurgă la un „penal” spre a-l determina pe simulantul ministru al justiției să facă ce trebuie pentru repunerea pe șine a sistemului judiciar, distrus de Băsescu și Iohannis (apud Alina Mungiu); pe de altă parte, se urmărește ca prin asocierea mea partizană cu „penalul” Dragnea să se anuleze orice credibilitate susținerilor mele (apud Neculai-Constantin Munteanu). Iată o alăturare din care se vrea ca amândoi să ieșim compromiși. Alăturarea unui „penal dovedit” (eu) cu un „penal notoriu” (el). Și ceea ce este „dovedit” nu se mai discută, iar ceea ce este „notoriu” nu se mai dovedește.

Precizez, deci, că eu am fost „dovedit” cu un filmpe care experți neutri l-au constatat ca integral contrafăcut(un trucaj așa cum putem vedea toată ziua le televizor) și am fost condamnat de un complet de judecători ai ÎCCJpe care Curtea Constituțională l-a găsit a fi ilegal constituit, printr-o hotărâredeclarată a fi absolut nulă. Prin urmare, prezumția de nevinovăție, în ceea ce mă privește, a fost restabilită. Nu știu dacă procesul se va rejudeca sau nu dar, cel puțin din punct de vedere moral, produsul său nu mai are nici un efect.  

2. Pe de altă parte, mai precizez că, fiind condamnat, am trecut prin procesul de reeducare, bun și dacă nu era nimic de reeducat. În consecință am plătit. Chiar și pentru o greșeală ipotetică. 

Iată de ce astăzi, înțelegând mai bine răul corupției și convins că trebuie luptat împotriva lui, cred că sunt foarte calificat să mă întreb din ce fonduri și din ce motive este sponsorizată de ani de zile Alina Mungiu, fostă directoare de tristă amintire a TVR, fostă consilieră a Președintelui tot de tristă amintire Traian Băsescu, fostă tovarășă de luptă a Monicăi Macovei, iarăși de tristă amintire, fostă contributoare în virtutea unei expertize nu se știe de cine atestată, la redactarea rapoartelor MCV denigratoare pentru România, și, nu în ultimul rând, precursoare a metodelor mișcării #rezist de astăzi care a mobilizat pentru prima oară în istoria noastră recentă „batalioane de asalt” în vederea tulburării prin urlete a unei conferințe ținute de mine cu câțiva ani în urmă la Fundația Europeană „Nicolae Titulescu”. După cum mă întreb de unde provine averea colosală a deontologului Rareș Bogdan, generos plătit, potrivit declarației sale de avere, și nu este clar exact pentru ce, de personaje controversate ale cercurilor de afaceri arabe? Să explice asta oare isterica sa opoziție față de mutarea ambasadei României din Israel la Ierusalim, sau să ridice unele probleme legate de plata datoriilor postului de televiziune la care a lucrat înainte de a-și descoperi vocația linsului pe unde a scuipat?

Cât despre dl Munteanu, altădată vajnic luptător anticomunist și antitotalitar, cu regret găsesc pe pagina sa de socializare doar pe susținătorii torționarului comunist Augustin Lazăr, „simbolul valorilor societății deschise”, adică „soroșiste” (apud Vladimir Tismăneanu), despre care nu se spune un cuvânt de dojană, în timp ce vechii și noii condamnați politici (căci toți cei condamnați prin procese inechitabile sunt condamnați politici) sunt înjurați în modul cel mai trivial. Ce jalnic! Să fii obligat ca la bătrânețe să îți câștigi existența scuipând pe valorile pentru care ai luptat în anii maturității și tinereții. Dacă nu cumva și acea luptă a fost un fals.

3. Acestea fiind spuse adaug precizarea că nu sunt membru al PSD de opt ani și că tot de atunci nu l-am mai întâlnit pe Liviu Dragnea vreodată. În bătălia dintre el și Tudorel Toader sunt neutru și nonbeligerant. 

Dimpotrivă, l-am criticat și continui să îl critic pe Liviu Dragnea pentru a fi încercat să își rezolve individual problemele cu justiția, fără să fi folosit puterea masivă pe care a primit-o din partea electoratului pentru a face o reformă masivă a sistemului judiciar, indiferent de presiunile interne și externe. În acest domeniu tranzacționismul, tergiversarea și conciliatorismul duc numai la eșec.

Îmi va părea rău dacă Liviu Dragnea va fi condamnat pentru o posibilă găinărie oricum comisă în interesul partidului iar nu în cel personal, care în nici o țară civilizată nu ar fi sancționată penal. Cinic vorbind, o asemenea condamnare va avea consecințe pozitive întrucât va duce, prin victimizare, la creșterea masivă a scorului PSD în alegerile care vin, și va ridica la luptă în sfârșit poporul pesedist pentru a termina odată cu „statul mafiot” și metastazele sale judiciare.

Mai precizez că nu dețin nici o funcție politică sau administrativă, nu am de gând să o obțin și nu candidez pentru nici o asemenea funcție.

4. Precizez însă că am interese în justiție. Ca ministru pentru reformă în anii 1990-1991 am dorit printre altele o justiție cu adevărat independentă, competentă și dreaptă. Așa am pornit reformele atunci. Au urmat derapaje teribile, culminând cu cele petrecute după 2004. Am interesul ca aceste derapaje să fie corectate.

De ce am acest interes? Pentru că sunt om politic și am o cauză pentru care lupt. Spre deosebire de „tehnocratul” Tudorel Toader care nu are, așa um se vede și declară, nici o cauză, deci nici un interes. Cel puțin nici o cauză de interes public.

Ca orice „tehnocrat” el doar gestionează iar nu reformează. Ca să reformezi este nevoie să ai valori în care să crezi. Tudorel Toader nu are valori și nu crede în nimic. De aceea nici nu a reformat nimic, ci numai ne-a ținut de vorbă.

Evident nu putem reproșa cuiva că nu are simțul sacrificiului sau că nu are un proiect pe care să îl apere. Putem să îi reproșăm însă că ocupă nejustificat locul celor care sunt chemați să lupte și că mimează lupta numai pentru a nu pierde acel loc.

Interesele mele în justiție nu sunt ale lui Liviu Dragnea sau ale altor oameni politici care au puterea să și le apere singuri. Interesele mele sunt ale Marianei Rarinca și a multor altora ca ea, ale căror nume nici nu le cunosc, dar care îmi pomenesc numele în rugăciunile lor cu speranța că îi voi ajuta să își găseacă dreptatea. Sunt interesele „penalilor” fără vină și ale familiilor lor ale căror lacrimi nu se mai usucă.

În numele acestora mă simt nu doar îndreptățit, dar și obligat să spun lucrurilor pe nume și să îi descriu pe decidenții de astăzi cu cuvintele potrivite pentru nevolnicia, iresponsabilitatea și până la urmă neomenia lor, oricât i-ar supăra. Nu pot fi puse în balanță orgoliile celor care nu fac nimic, cu suferințele celor pedepsiți pentru nimic.

Nu știu exact câți sunt cei care mă urmează, dar se pare că sunt suficient de mulți pentru ca luările mele de poziție să îi sperie masiv pe „purtătorii valorilor societății deschise” …oricăror abuzuri și mișelii, pentru a mobiliza exemplar împotriva mea toate canaliile disponibile.

5. O ultimă precizare. Pe pagina sa de socializare dl ministru Tudorel Toader a făcut referiri la o poză în care apăream și în care, mai ales, m-aș fi dat în vânt să apărem noi doi. Vreau să înlătur orice confuzie în legătură cu aceasta.

Poza a fost făcută cu ocazia unei conferințe științifice la care am participat amândoi anul trecut; dânsul printre oaspeți, iar eu printre gazde. Am afișat ulterior acea fotografie pe pagina mea de facebook, nu așa cum greșit a interpretat profesorul Toader, pentru a-mi ridica mie cota popularității și credibilității, ci pentru a-l gira pe dânsul, cu toate riscurile aferente, în fața celor care cred în mine.

Apropierea mea de el, fie și numai fotografică, nu are cum să îmi aducă vreun câștig politic, profesional sau moral, nici măcar de imagine. Dimpotrivă. După ce l-am criticat aspru, dar meritat, într-o scrisoare deschisă trimisă anterior de la penitenciarul Rahova, prin intrarea în poză am sperat să înțeleagă că nu am nimic personal împotriva lui și totodată să îi fac pe cei care așteaptau cu speranță deciziile sale ca, văzându-mă alături de el, să îi mai acorde un termen de grație. Cu alte cuvinte am vrut să îl sprijin, acordându-i prezumția de bună credință. Îmi pare rău că nu a înțeles corect gestul meu. Poate și de aceea nu a făcut nimic din ceea ce m-a lăsat să înțeleg că va face. Iar termenul de grație a expirat. De acum încolo…

PS Acest text nu va fi șters în 30 de minute.

Adrian Severin

 

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,