Dezordinea seculară și răspunsul creștin

15:44, 11 ianuarie 2018 | Actual, Social | 843 vizualizări | Nu există niciun comentariu | Autor:

Vom auzi și citi multe despre secularism și „valorile seculare” anul acesta. Anul 2018 e un an simbolic pentru secularism din mai multe privințe. În mai se împlinesc 200 de ani de la nașterea lui Karl Marx, propovăduitorul urii de clasă, și 50 de ani de la revolta studenților parizieni împotriva ordinii sociale. Se va scrie mult pe marginea acestor subiecte pentru că, la urma urmelor, ele au de a face cu lumea occidentală, și tot ce a marcat Occidentul se discută – vrem nu vrem, ne interesează ori nu, e relevant ori nu – în toată lumea. August 2018, însă, va marca și 50 de ani de la invazia Cehoslovaciei de către Uniunea Sovietică. Rămâne de văzut dacă imperialismul sovietic va primi aceași atenție în mass media occidentală, dar e îndoielnic.

 

200 de ani de la nașterea lui Karl Marx

Cert e că anul 2018 va vedea o mulțime de comentarii, cărți, conferințe și simpozioane despre marxism, secularism, și contribuția marxismului la secularizarea Europei. Efectele secularismului le vedem și simțim peste tot. Le putem eticheta, însă, cu un singur cuvânt: „dezordine”, „hoas”, „dezorientare” ori cuvinte similare. Valoric, secularismul a falimentat. În anii 60 marxiștii au abandonat proletariatul, devenind convinși ca proletarii Secolului XX nu erau pregătiți pentru o revoluție împotriva capitalismului ori a democrației tradiționale, și diferiți de proletarii anului 1848 când Marx și-a publicat Das Kapital, imensul compendiu în care și-a expus gândurile și obiectivele. În shimb, marxiștii au îmbrățișat o altă revoluție, în fașă în anii 60, cea seculară, anti-creștină și sexuală. După 50 de ani de revoluție sexuală și secularism ne aflăm unde știm cu toții. De atunci am încercat să trăim fără Dumnezeu, o jumătate de secol de autodistrugere și dezordine seculară, caracterizată printr-o cultură nihilistă, anarhistă, anti-viață, anti-creștină, anti-familie, anti-căsătorie, a morții, hedonistă, contraceptivă și intenționat anti-natalistă. Hedonismul și haosul social au existat și în trecut. Dar ce diferențiază hedonismul și haosul social al începutului de Mileniu III de hedonismul din trecut, este că dacă în trecut o generație hedonistă a fost urmată de una care urmarea virtutea și firescul, în Occidentul zilelor noastre se produce o succesiune de generații hedoniste care nu sunt succedade de generații care urmăresc virtutea. În alte cuvinte, astăzi o generație hedonistă produce o altă generație hedonistă, fără a se produce rectificările naturale care tind să aducă societatea înapoi la normalitate. Un ultim exemplu e Germania unde săptămâna asta sindicatele au anuntat greve daca saptamâna de muncă nu va fi redusă la 28 de ore. După cum se vede, munca nu mai este o virtute, iar absența muncii un indiciu al hedonismului. Putem chiar spune că am început Mileniul III cu o generație care percepe viața trăită în conformitate cu natura umană ca pe o povară, o formă de exploatare de care generația contemporană vrea să se debaraseze și de care trebuie să fie emancipată.

 

Care a fost răspunsul creștinilor la expansiunea fără precedent a hedonismului, secularismului și dezordinii seculare? Din nefericire, decenii la rând nu a existat o ripostă. Au început să reacționeze doar la începutul Mileniului III. Anul 2017 a fost un an remarcabil în sensul acesta și nădăjduim că anul 2018 va fi la fel. Atât în America cât și în Europa, creștinii au reacționat cu declarații și proclamații remarcabile care merită să fie cunoscute cu deamănuntul și discutate și comentate pe larg.

 

Declarația de la Nashville

Prima declarație împotriva dezordinii seculare a fost lansată de evanghelicii Statelor Unite în august 2017 când peste 150 de lideri evanghelici au semnat o declarație comună numită The Nashville Decaration („Declarația de la Nashville”). Ea are 14 paragrafe și poartă numele orașului Nashville din Tennessee unde a fost adoptată. Fiecare paragraf enunța un adevăr biblic privind sexualitatea creștină. Articolul 1 enunța definiția biblică a casătoriei între bărbat și femeie și denunța, în termeni direcți și categorici, căsătoriile homosexuale, poligamia, și noțiunea de căsătorie ca un simplu contract de conviețuire. Articolul 2 respinge relațiile sexuale în afara căsătoriei și accentuează castitatea pentru cei necăsătoriți, și monogamia și fidelitatea în căsătorie pentru cei căsătoriți. Articolul 3 denunță transgenderismul și pronunță existența a doar doua sexe, bărbat și femeie, creați de Dumnezeu după chipul și asemănarea Lui. Articolul 4 afirmă că Dumnezeu l-a creat pe bărbat diferit de femeie și pe femeie diferită de bărbat, fiecare cu atribuțiile lui ori ale ei stabilite de Dumnezeu ca un dat biologic. Articolul 8 denunță homosexualitatea, respinge noțiunea ca atracția sexuală între persoane de același sex este naturală ori întipărită în genomul ființei umane de Dumnzeu, și încurajază persoanele care se simt atrase sexual de persoane de același sex să practice castitatea și abstinența. Articolul 10 declară parcticile homosexuale un păcat, și critică bisericile, confesiunile și congregațiile care acceptă homosexualitatea ori o justifică pe baze biblice. Articolul 13 dezaprobă transgenderismul și sugerează persoanelor transgender să-și accepte sexul biologic ca un dat din partea lui Dumnezeu.

Declarația de la Paris

Calea creștină ca alternativă a dezordinii seculare a fost  propusă și de Declarația de la Paris, emisă în octombrie 2017 de un grup de eminenți filosofi creștini din Franța, Cehia, Ungaria, Polonia, Marea Britanie, Germania, Olanda și Belgia. Ea are 36 de Articole și explică în mod riguros și lucid necesitatea reîntoarcerii Europei la rădăcinile ei creștine și tradiționale pentru a evita iminentul colaps secular. Declarația afirmă că Europa e „casa noastră comună”, dar că secularismul o tentează cu o identitate falsă care ne amenință pe toți. Europa falsă a secularismului e utopică și tiranică. „Propovăduitorii Europei false,” zic autorii, „sunt fermecați de superstițiile unui progres inevitabil,” și de convingerea că „Istoria e de partea lor”. Dar se înșală și la rândul lor înșală și amăgesc și pe alții.

Autorii afirmă că e de datoria lor și a tuturor europenilor care împărtășesc valori tradiționale să „apere adevărata Europă” de cei care au „repudiat rădăcinile creștine ale Europei”. (Articolul 3) „Ne apropiem de capătul drumului”, adaugă Declarația. Europa are nevoie de „participarea activă” a europenilor în viața ei politică și civică. Autorii dezagrează cu noțiunea de „Statele Unite ale Europei” și propun o Europă formată dintr-o „comunitate de națiuni”, cu frontiere comune, dar cu civilizații, tradiții și limbi diferite. (Articolul 7) Declarația critică structurile supra-statale europene pentru că tind spre anihilarea statului național și a suveranității nationale. Mai mult ca orice, „adevărată Europă a fost marcată de creștinism” („The true Europe has been marked by Christianity”). (Articolul 9) Creștinismul și moștenirea creștină comună tuturor europenilor e singura ideologie ori credință capabilă de a uni Europa. (Articolul 9) Articolul 10 amintește că doctrinele egalității și a drepturilor omului au origini creștine. („Christianitiy revolutionized the relationship between men and women, valuing love and mutual fidelity in an unprecedented way”)

Declarația de la Paris dezaprobă revoluția sexuală, hedonismul european, și ceea ce ea numește „Generația lui ’68”. „Europa falsă a zilelor noastre vinde emancipare, emancipare de oricare constrângere, libertate sexuală, de exprimare, și libertatea de „a fi tu însuți”. „Generația lui ’68 vede în aceste libertăți niște victorii ideologice asupra unui regim cultural trecut apăsător”. (Articolul 14) Declarația atenționează tinerii ca aceste libertăți sunt efemere și distrug. (Articolul 15) Articolul 15 atacă frontal Generația ’68, acuzând-o de destructivism iresponsabil. „Este datoria noastră să spunem adevărul: Generația ’68 a distrus dar nu a clădit„. Declarația critică pornografia și restrângerea libertății religioase și de conștiință. Denunță multiculturalismul, globalizarea și deficitul democratic al Uniunii Europene. (Articolul 19) Instituțiile europene sunt numite „o tiranie reală cu care ne confruntăm zilnic”. (Articolul 19) Intelectualii Europei au devenit distrugători ai civilizației europene în loc de a transmite generațiilor tinere „înțelepciunea generațiilor trecute”. (Articolul 21) Autorii observă că repudierea culturală a trecutului e la modă și persistentă în universitățile Europei.

Articolul 23 discută iarna demografică a Europei. Materialismul, cultura morții, hedonismul, avortul și autonomia personală sunt identificate ca fiind cauzele  principale ale declinului demografic.

Declarația, însă, nu doar comentează și critică haosul secular al Europei dar propune și remedii. E nevoie de o noua clasă politică, formată din persoane care prețuiesc valorile tradiționale și creștine. (Articolul 26) Politica multiculturalismului necesită să fie eliminată. (Articolul 27) Egalitatea radicală, transformată de elita europeană în idolatrie, trebuie respinsă. (Articolul 29) Drepturile parentale trebuie prețuite și respectate. (Articolul 29) Liderilor europeni li se cere să „călăuzească cetățenii spre o viață virtuoasa”. („Europe needs to renew a consensus about moral culture so that the populace can be guided toward a virtuous life”.) (Articolul 30) Căsătoria naturală trebuie să devină norma socială de conviețuire între oameni. („Marriage is the foundation of civil society and the basis for harmony between men and women.”) Chiar mai mult, autorii afirmă că „rolul nostru cel mai important în societate ca ființe umane este să fim mame și tați”) (Articolul 33) („Căsătoria și copiii sunt aspecte integrale ale oricarei viziuni pentru dezvoltarea umanității”) E nevoie de o cultură care să aducă pe lume și să crească copii. Fară ei societatea nu are niciun viitor. („A society that fails to welcome children has no future”) (Articolul 33) 

Declarația evanghelicilor și catolicilor

În decembrie, un grup de evanghelici și catolici americani au lansat o Declarație similară, The Christian Way – A Statement by Evangelicals and Catholics Together („Calea creștină – o declarație comună a evanghelicilor și catolicilor”). În anii 90 un influent intelectual și vizionar catolic american, Thomas Neuhaus, a format un grup de intelectuali evanghelici, catolici și ortodocși cu scopul de a face auzită în spațiul public vocea creștină privind valorile. Neuhaus a murit cu ani în urmă, dar grupul pe care el l-a format a supraviețuit. În prezent e format din 22 de intelectuali evanghelici și catolici americani care periodic publică declarații care promovează valorile creștine în spațiul public.

Declarația Calea Creștină e deosebit de convingătoare. Nu e structurată pe paragrafe ci pe subiecte, din care le menționăm pe cele mai importante și relevante. Declarația susține că creștinismul nu trebuie privit ca o religie ci ca o „cale a vieții” („way of life”). A fi creștin înseamnă a fi cetățean al statului secular dar și al Împărăției lui Dumnezeu. Creștinii au obligația să atenționeze autoritățile când încalcă legile lui Dumnezeu. Societatea seculară practică „păcate sociale”, cum ar fi imoralitatea sexuală, avortul, pornografia, traficul de ființe umane. „Păcatele sociale” nu ne-au eliberat ci ne țin „in chains, enslaves, and imprisons” („ne țin în lanțuri, ne fac sclavi, ne țin încătușați”). Declarația critică globalizarea și o asemuiește „Babilonului” din Apocalipsă, un sistem de guvernare globală sub autoritatea și puterea păcatului („a city ruled by sin’s power”). Statul asistențial ne transformă în sclavi ai statului și hedonismului cu promisiuni de siguranță și fericire („another wordly power that seeks to enslave us with promises of security and happiness”).

Creștinii zilelor noastre sunt chemați să asculte mai mult de Dumnezeu decât de statul secular. Creștinismul, indică Declarația, nu e o „tradiție maleabilă” care se transformă și acomodează fiecare curent cultural ori ideologie seculară. Creștinii sunt chemați să asculte de Dumnezeu mai mult decât de lume. („The Christian way prizes obedience to God, not relevance to the world”) Creștinismul e confident în învățăturile lui Hristos și declară, chiar dacă deranjază alte religii, că „există doar o singură cale la Dumnezeu, calea prin Hristos”. Creștinismul e singura religie adevarată. („Christianity remains confident in the truth on which it is founded”) Creștinii sunt chemați să adopte și să afirme această convingere chiar dacă sunt numiți înguști la minte ori înapoiați. Statul și autoritatea seculară  nu sunt mesia și nici nu pot fi mesia. Singurul care ne poate izbăvi de puterea morții e Hristos, cel care ne dă adevarata libertate, numită in Declarație „freedom from the power of sin and death” („eliberare de sub puterea pacatului și a morții”).

Crestinii sunt chemati sa se implice in viata publica a cetatii, nu pentru a promova doar interesele lor ci  pentru a asigura binele comun („for the sake of the common good”). Misiunea principala a crestinismului este „sa duca vestea cea buna a lui Iisus Christos la cei pierduti si sub puterea pacatului si a mortii”. Loialitatea crestinilor e in primul rind fata de Dumnezeu si loialitatea fata de statul secualar e secundara. („We are meant to serve God first and foremost, not men”) Dinamismul crestinismului deriva din integritatea si moralitatea crestinilor. In ce priveste „incluziunea” ca „valoare seculara,” Declaratia Calea Crestina o respinge: crestinismul e o religie care separa moralul de imoral, intunerecul de lumina, si le-a separat de la inceput. Crestinismul contemporan e incurajat sa ramina o religie care separa („Christians are called to be peacemakers. But the rebellion of sin turns against God’s peace into a sign of contradition. This means that until the end of this age, Christianity will be divisive”). Crestinilor nu li se permite sa fie doar spectatori ai istoriei ci agenti care o transforma in conformitate cu valorile crestine. Daca ateii si altii care dezagreaza cu crestinii sunt deranjati de mesajul crestin ori de Evanghelie, zice Declaratia, asta e irelevant. Crestinii sunt chemati sa ofenseze cu adevarurile biblice nu sa isi ajusteze doctrinele in conformitate cu „consensul moral al zilei”. Chemarea lor este să „proclame adevărurile biblice” chiar dacă ele ofensează pe cei care propovaduiesc păcatul și nu sunt interesați de calea mântuirii și a pocainției.

Cât despre prozelitism, Declarația Calea Crestină e la fel de directa: creștinii adevarați vor continua să facă proselitism și să afirme că există o singura cale pentru a ieși din haosul social cu care ne confruntăm – Calea Creștină. Doctrina asta se aplica si la nivel international. Secularismul acuza crestinii de imperialism cultural pentru ca propovaduiesc Evanghelia in toata lumea. Declaratia respunde ca adevaratii crestini vor continua sa propovaduieasca Evaghelia in toata lumea. („Christianity is a way of life both authored by and ordered by God”) Europa  e incurajata sa primeasca cu bratele deschise pe propovaduitorii Evangheliei din Africa și Asia.

Copilașilor, Păziți-vă de idoli!

Acestea sunt cuvintele de încheiere ale Epistolei Sfântului Apostol Ioan la 1 Ioan 5:21. Mai devreme in saptamina una din cititoarele noastre ne-a atentionat asupra faptului ca si in Romania se inmultesc programele de televiziune cu personaje homosexuale si prin care se incearca normalizarea sodomiei. Homosexualitatea este un pacat pe care Biblia il dezaproba deseori. E important si necesar sa ne pazim mintile si simtamintele si sa ni le pastram curate, atit noi cit si copiii nostri. Orice imoralitate sexuală e un pacat. Redam mesajul cititoarei noatre:

Buna Ziua si An Nou cu liniste si mai multa intelegere! Va scriu pentru a semnala la un nivel cat se poate de mare un aspect legat de propaganda pro LGBT in Romania si sper ca Alianta Familiilor sa aiba impact pe o raza cat mai mare, macar din punct de vedere al informarii, asupra pastrarii unei mentalitati sanatoase cat mai indelungate a romanilor.

Este vorba de Serialul TV Anatomia lui Grey, în care este prezentă, în fiecare episod al seriei care se difuzează pe DIVA de 2 ori pe zi ( la 10 dimineața și la 7 seara), relatia de „iubire” dintre doua doctorite. Nu stiu de cand e prezent acest subiect in filmul acesta serial, pentru ca eu nu il urmaresc. Stiu doar ca se tot difuzeaza, ca s-au tot facut serii noi si ca e considerat unul din serialele la moda. Am prins cateva reclame la episoadele astea noi pe Diva, am prins cateva fragmente din film, in timp ce schimbam programele – si m-am uitat mai atenta pentru ca mi s-a parut ca nu inteleg bine din bucatile prinse asa, la intamplare. Din pacate, realitatea asta e: ca in fiecare episod, telespectatorii romani sunt infuzati cu relatia asta de tip homosexual, pusa la egalitate cu orice tip de relatie. Daca nu ma insel, inainte de Anul Nou si pe TVR 2 se difuza o serie (nu stiu exact care) – in care relatia asta era deja prezenta. Azi m-am uitat pe net la programul TV si am descoperit ca pe DIVA se difuzeaza de 2 ori pe zi, de luni pana vineri – si la ore foarte accesibile.

Vă scriu și dumneavoastră înainte de a scrie la CNA în ideea că vor fi mai multe voci care vor semnala problema aceasta. Poate că și știți deja de ea, nu știu, dar mi se pare important să se ia cumva atitudine în masă. Probabil că mulți dintre oamenii de bun simț din țară nu au timp să stea la televizor sau pur și simplu nu sunt interesați de programele tv. Nici eu nu sunt mare consumatoare de tv. Dar cred că este nevoie, pentru cei care stau în fața ecranelor, să se semnaleze anomalia asta. E prea des, prea constant și prea prezent pe ecranele noastre.

Sper că putem schimba cumva situația aceasta sau cel puțin să o semnalăm cât mai mulți.

Doamne-ajută!

Alinața Familiilor din România, 

Lugoj, Jud. Timiș

 

Navighează dupa cuvinte-cheie: , ,